25 iulie 2011

lumea

Ce este lumea? Care este continutul de semnificatii al acestui cuvant? Folosim cuvantul „lume” intotdeauna cu conotatie negativa! Dar ce inseamna, ce reprezinta, ce denumeste acest cuvant?
La o prima observatie asociem cuvantului imaginea unei multimi, a unei gloate dezordonate si fara inteles de cetateni ai diferitelor puteri din aceasta multime. Asociem cuvantului inconstient imaginea unei poveri constrangatoare de indivizi care au ceva comun in raport cu cel care observa si gandeste lumea, lumea animalelor, lumea oamenilor , lumea insectelor, lumea umbrelor, etc. Dar ce este acel „ceva comun” care determina lumea oricare ar fi ea? Putem gasi foarte multe elemente comune daca ne raportam la aspectele formale, (si tot atat de multe lumi”), mai putine elemente comune daca ne raportam la comportamentul indivizilor din lumea respectiva (si mai putine lumi) si doar un singur element comun daca ne raportam la relatia dintre indivizii ei (si doar o singura lume). Relatia este mama lumilor. Daca privim liberi si neaserviti ceea ce denumim relatii observam ca exista o singura relatie rationala si o mutitudine de legaturi irationale. Relatia este dragostea iar legaturile interese, asteptari de la ceilalti asemanatori tie, generate de nevoi (credinta in lipsa). Dragostea nu este o credinta, nici o nevoie. Daca crezi ca esti indragostit, …nu esti! Dar ce suntem cand credem ca suntem indragostiti? Atasati, legati, dependenti psihologic, emotional de obiectul-subiect al credintei noastre. Revenind la „lume” si in mod particular la ceea ce numim „lumea oamenilor” si explorand elementul comun generator al acestei lumi descoperim cu stupoare ca este „irationalitatea”. Irationalitatea determina comportamentul dintre indivizii „oameni” formand o lume. Veti gandi ca sunt rau sau nebun, dar cum puteti aprecia conflictul competitiei si concurentei dintre indivizi care au aceleasi necesitati, aceleasi idealuri, aceleasi aspiratii spirituale, sufletesti, morale? Rationala ar fi colaborarea si coroborarea eforturilor tuturor in aceeasi directie. Acesta relationare este imposisbila intr-o lume irationala in care beneficiile si premiile le primesc cei ce distrug sau acapareaza potentialul si realizarile semenilor sai. Se spune ca daca din cadavrele celor ce au luptat sa colaboreze si sa obtina coroborarea eforturilor tuturor cetatenilor s-ar constri o piramida, aceasta ar depasi cu mult in marime cele mai mari piramide cunoacute pe pamant. De ce este imposibila corobararea si colaborea in societatea cunoscuta? Toti, fara exceptie vor sa domine aproapele sau, gandirea, natura, etc. In acest caz este posibil sa existe o relatie intre indivizi? Este imposibil sa existe dragoste intre indivizii care sunt singurii importanti pentru ei insisi, iar restul lumii sa se descurce cu potopul. Observam cu stupoare cand privim aglomerarile de indivizi ca sunt compuse de singuri intre singuri, izolati la gramada de gramada. Desi sunt impreuna, fiecare este singur, fiecare este preocupat numai de propria persoana, imagine, autoevidentiere si ascunderea obsesiilor transformate in scopuri, nevoi personale. Fiecare este obsedat de ideea de „a da bine” in ochii lumii, sa atraga atentia si sa domine gandirea celorlalti. Ceilalti sa vorbeasca numai despre ei (fie si de rau in cazul asasinilor, nu conteaza doar sa vorbeasca si sa existe macar in vorbaria celorlalti, a cator mai multi, ca sa fie cat mai mare). Dar daca tinem cont ca indivizii sunt exact la fel ca atitudine toti vor acelasi lucru si nici unul dintre ei nu onoreaza nevoia celuilalt, va dati seama de comedia singuratatii, orgoliul. Orgoliul este denumirea totalitatii dependentelor, constrangerilor, conflictelor, exigentelor si inutilitatilor, miscarea sa este denumita „ura”, iar edificiul acestei miscari, „refuzul existentei”. Dupa cum vedeti lupta cruda se da pentru intaietate, pentru „origini”. Cartea orgonilor si toate cercetarilor legate de origini („cine, care este originea”), releva stradania nebuneasca de a acapara „originea” in constiinta omenirii, dar in acelasi timp releva si faptul ca nu o cunosc, irationala inconstienta , sau irationalitatea ca sursa a acestor tipuri de activitati intelectuale sau emotionale si ”stiintifice”. Lumea dragostei este unica lume, natura nepervertita de obsesiile puterii si nemuririi, este lumea din care venim si in care ne intoarcem. Cand un barbat si o femeie se iubesc, iata omul in lumea dragostei, la el acasa, umanul. Stim cu totii ca nu putem comanda, controla, sau domina iubirea. De cate ori incercam s-o facem, parasim lumea. Cand am parasit lumea, suntem nefericiti, orgoliosi si nevoiasi, pretentiosi si nemultumiti. Vestea buna este ca dragostea, lumea, nu va alunga cand voi nu o mai alungati cersind-o sau plangand dupa ea, dorind s-a pastrati numai pentru voi iubirea, "sa fie numai a mea"," numai al meu" Este evident ca nu pot fi indragostit decat de o singura femeie sau de un singur barbat, deci este evident ca relatia este intre barbat si femeie. Despre ce fel de toleranta vorbim in cazul perversiunilor? Toleranti cu intoleranta perversitatii???? Tolerarea intolerantei este compasiune??? Tot ce este nenatural este tiranic si intolerant. Umanitatea exista in societatea perversitatilor??? Este „o lume umana” gramada de perversi si excroci psihologici si intelectuali, de nefericiti??? Va simtiti umani sau credeti ca sunteti umani??? Confundam „omenia” cu tolerarea inumanului, cu tolerarea intolerantei??? Cand avem de gand sa parasim aceasta atitudine? Stam in comunitati si colective in care nu ne simtim oameni si jucam rolurile lor. Ce daca se numesc familii sau religii cand in ele nu este dragoste ci doar asteptarea sau regretul pierderii ei? Eu unul n-am venit in padure sau pustiu sa mor asemenea unui caine care pleaca din familia sa cand simte ca i se apropie sfarsitul. Am venit aici in acest timp si loc pentru a construi un edificiu ,o fiziologie a relatiei numita dragoste, nu o structura de gandire despre dragoste. Simt rezonanta celor „la fel” cu mine, le simt prezenta si existenta pe intreg pamantul, suntem miliarde. Nu ne vedem cu ochii faptelor dar nu inseamna ca nu existam. Retragerea din desertul irationalitatii este tema de proiect propusa pentru ca sa ne intalnim si pe pamantul faptelor cocreatoare. Chiar daca „jumuliti” bine de cei dragi pentru noi nu si pentru ei, cu inimile sangerande in locul unde am rupt din ele ca sa daruim celor fara, chiar daca nu suntem supermodele sau v.i.p.-uri, nu ne este rusine sau teama sa ne exprimam asa cum suntem chiar daca nu este pe modelul lumii irationalului, a cruzimii numite eficienta in lacomie sau conformi standardelor de frumusete ale uratilor. Pana astazi cand scriu, am primit doua cadouri si vreau sa le daruiesc unul celuilalt. Pentru aceasta, doua individualitati care au renuntat la singuratate este necesar sa se intalneasca si cunoasca. Este oare intamplator ca este un barbat si o femeie? Ii indemn pe cei doi care au daruit proiectului sa-si de-a o "intilnire" ca sa se cunoasca,  din moment ce au aceeasi fapta sunt impreuna. Cei din acesta poveste se cunosc pe ei insisi si pot indrazni sa-si dea intilnire cu necunoscutul asemenea pentru a-si zambi unul altuia si a scapa de ideea singuratatii, sa traiasca fericirea de a fi singur, fericirea comuniunii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu