09 mai 2011

ticalosia

Ticalosia este un stereotip comportamental. Nici un om nu poate fi apreciat ca ticălos, dar toti pot cădea victime acestui stereotip.
Dar cu adevarat ticălos nu poate fi apreciat decat cel ce instrumenteaza acest stereotip prezentandu-l ca model de reusită in existenţă prin răsplătirea lui cu poziţii şi avere, cu privilegii si aprecirea de 'inteligenţă superioara'. Ego-ul nu este ticălos, dar egoismul ca streotip comportamental de a considera binele propriu superior binelui celuilalt sub justificarea "necunoscutului", sau "maselor stupide şi flămânde" şi a controlului lor, este ticăloşie. Ticăloşia este trădarea propriului bine necunoscut, este opusul nobleţei  spiritului si gandirii, este prostia in manifestare care face intreaga omenire sa "ţipe" Revoltator este că se justifică sau invocă  binele comun, national, familial, sau global,  "voia divină" sugerand fatalismul, neputinţa ta in faţa sa. Mediocritatea este expresia generalazilată a ticăloşiei care şi-a creat acest "ascunziş nevinovat" si aparent justificat ca lichelism simpatic, "clownul". Clownul pare a  fi nepericulos, dar sub această aparenţă se ascunde ticăloşia totalitară. Este cunoscut că cele mai feroce si crude personaje sunt clownii. Mimează umorul si drăgălăşenia pâna este momentul oportun al abandonării măştii sale. El, clownul este cel ce instrumentează ticălosia din culise, mimând victima. Dacă a-ti cunoaste conducatorul real al Romaniei v-ar apuca râsul şi v-ar costa existenţa. Secretul este intrumentul importantei sale imaginate si instrumentate, desconspirarea lui, finalul. Din acest motiv 'negarea propriei realitati ascunse" si intarirea ascunzatorii si a sistemelor e siguranta este reactia sa fireasca in fata oricarei desconspirari. Faptele nu pot fi ascunse, sunt expresia intentiei individului. Priviti situatia politica, economica si culturala, sociala a unei ţări! Este cineva care recunoaste că a instrumentat aceasta situatie? Nu, se prezintă ca fatalitate! Se dă vina pe popor, dar nu "poporul" a decis. Orice politician va spune ca a fost la putere dar nu el a decis ca doar este "democratie", se intoarce vina  la popor. Dar cand poporul vrea ceva clar, i se explică ca nu se poate, nu sunt bani! Deci, nu este democratie ci banocratie! Dar banii de la popor se ia! I se spune ca poporul a imprumutat bani, că nu produce destul pe cât cheltuie, dar poporul nu cheltuie ci guvernul. etc, etc. Un cerc vicios fara sfarsit, dar are un inceput. Cautati pe cel care jubilează in fata acestei tragico-comedii, el este inceputul. Daca este razboi jubilează, daca este criză economică jubilează, daca este sărăcie jubilează, daca sunt atentate teroriste jubilează, orice se intamplă jubilează. Cand jubilăm in mod obisnuit? Cand ceea ce planificăm realizăm. Jubilatia nu este publică, că te dai de gol ca cel care a dat un gol (sau tun?,sau ţeapă?). Si cand te gandesti ca Ţepeş este asa de popular astazi! Interesant este ţepeşul ascuns, secret, pe care-l aude fiecare in propriul creier, stereotipul comportamental unic, marele Tiran. Este tăcut, ascuns in propriile noastre gânduri,  teama de viată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu