Percepeti fascinanta si mereu inoitaorea viziune a gândului “pace si iubire”. Este viziunea din care ne-am nascut, eternul început in care existam si pe care exprimandu-l ne creem si cocreem existenta,
Sau refuzam existenţa, urmand viziunile prefabricate ale trecutului in prezente si moderne variante ale intereselor meschine, mediocre, descriindu-le la nesfarsit, pervertind adevarul imanent al fiintei umane. Adevarul nu este ascuns, nici nu poate fi ascuns, oricat s-ar stradui mama minciunii, Prostia. Pace si iubire pe româneste, este Romania, sau cultura ratiunii vedice primordiale din acest mirific spatiu etno-geografic terestru, rădăcina spaţiului creat, in constiinţă. Dacă sondaţi in propria constiinţă, puteti descoperi ca tot ce este romanesc, râul, ramul, comportamentul specific traditional al lociutorilor, este înrădăcinat in universal si in individual si prin acest fapt in original, iar ratiunea originalului este exprimată lingvistic in cultura raţiunii umanului numita vedică, perioada “raiului terestru” din memorie. “Universul s-a nascut la sat”, iar cuvantul “Sat” in limba sanscrită insemnă “Univers”. Acesta nu are nimic comun cu abordarile “patriotice” sau “exclusiviste” , ci este reflectarea specificităţii firesti a universalitaţii planetare in spatiul cultural respectiv, asa cum fiecare spatiu are specificitatea aceleiasi realitaţi planetare a universalului. Ceea ce este complet diferit este asemanator in rădăcina constiinţei. Cultura ratiunii existenţei umanului numita “vedică” este radăcina tuturor culturilor originale, creative, cultura seminţei “pace si iubire” pe integ pamantul, adica pe toate continentele, deci fiecare cultura este ramura copacului crescut din samantă. Diversitatea si specificitatea acestor ramuri culturale nu pot ascunde tulpina comuna si sămânţa unica, comuniunea armoniei, plenitudinii si frumusetii incomensurabile planetare din constiinţă, in exprimare culturală. Discordia a fost folosită speculand diferenţele formale, de către o infima parte a comunitatii planetare in memorie reprezentata de “lucifer”, care a instrumentat si instrumentează stergerea diversităţii si libertăţii, centralizarea formală sub o unica decizie si conducere -totalitarismul-, ca structură culturală si socială sub un model unic. Este aceeasi prostie ca aceea in care un individ s-ar strădui să creeze un copac cu tulpină fără ramuri, ce copac ar mai fi acela? Unul care s-ar usca. Faceţi acest experiment, tăiaţi ramurile si nu lasa-ţi să crească altele unui copac si constataţi rezultatul. Acesta se intrumentează a se realiza cultural, social si economic prin numita globalizare. Pămantul nu este un glob deja!; de ce trebuie globalizat?Acesta înseamna a nu vedea, a dormi. Nu percepem globalitatea si unicitatea planetară si vrem să facem alta stricând originalul? Unicitatea planetară este “născută” din viziunea dinamică “pace şi iubire”, iar prin conflict si excludere nu putem realiza o globalitate, nici globaliza ceva. Ceea ce este intreg nu poate fi fragmentat iar prin lipire sau excludere a fragmentelor, nu se poate obtine un intreg, o globalitate. Este mult mai simplu să percepem globaliatea aşa cum este ea şi ceea ce produce distrugerea ei, si să încetăm a mai produce deglobalizare, conflicte irationale in raport cu afirmaţiile justificative ale faptelor. Controlul financiar, politic, economic si cultural, produce conflict, discordie, război, deci faptele sunt impotriva afirmatiilor de pace, unitate, securitate. Spaima că fară control ar prolifera violenţa este iratională din moment ce violenţa este produsă de control. Cei ce controleză sunt sursa violentelor. Agresiunea unei comunitati asupra alteia este ideologia lor. Fiecare om la el acasă se dedică creerii unui spatiu de intelegere, dragoste si respect, de armonie a vectorilor emotionali si sentimentali, de iubire. Acasa este spatiul de iubire creat de fiecare, locul de retragere din nebunia serioasă. De ce nu reusim? Agresiunile sunt generate de nevoia de dragoste, de iubire, indiferent de cum o reprezentam, iar când cineva reuşeşte să creeze spatiul de iubire, nevoiaşii dau buzna acolo. Chiar daca iubirea e reprezentată ca bogatie materială, ca ordine si curaţenie, ca disciplina si organizare, ca fumuseţe arhitecturală şi tehnologică, unde ea apare nevoiasii de iubire dau buzna la de-a gata. Dreptatea creeatoare (divină) spune ca fiecare are si este capabil sa creeze propriul spatiu de iubire sau propriul acasă, iar din spatiul creat de altcineva nu poti sa te hrănesti fara să-l distrugi prin agresiunea lui. “Dacă cersiţi, vă condamnati”. Nu percepeţi cerşătoria ca agresiune? Nu poţi dărui sub agresiune! A dărui doar din prisosinţă şi libertate este posibil. Nu vă supărati pe cei ce nu vor să vă dea pentru ca ei inşişi nu au, sau nu le prisoseşte ce au. “A sta la tine acasă”, sau acea bine cunoscuta invitatie de “stai la tine acasă!”, sau “nu te intinde mai mult decat plapuma!”, este invitaţia de a sta in propriul spatiu de iubire creat si a nu agresa spatiul altuia neinvitat. Aşa se dezvoltă copacul vietii. Făra a vă crea propriul acasa sau spatiu de iubire (pentru ca altfel nu este “acasă”), oricat a-ţi cerşi sau vâna, sau acapara iubire, sau bogatie, energie, putere, etc, nu vă veti găsi implinire oricât de mult “aţi avea”. Vestea cea bună este că fiecare poate. Suntem constienţi ca iubirea noastra este acaparată de simbolul “ban”? Dar cine produce (la propriu) acest simbol? Cine a interpus acest simbol intre dorinţe si realizări? Vă fac o mărturisire in faţa propriei constiinte că cele mai frumoase si bogate realizări din existenta mea de până acum le-am reusit împreună cu prietenii si fără nici un ban in buzunare. Asta nu inseamnă că nu au intervenit şi banii in ecuatie, dar cu bani nu am reusit să realizez ce am realizat fără bani, cand nu am pus banii inaintea realizării. Am facut această mărturisire ca sa vă confirm ceea ce stiţi, nu sunteţi condiţionaţi de bani. Indrăzniţi şi mijloacele apar când directia indrăznelii e binele tău şi al naturii. Orice om are ceva concret mai mult decat are nevoie si poate renunta la acel lucru cand este necesar binelui său, sau binelui spatiului său de iubire planeta pamant, grădina raiului pierdut pe care îl putem reface oricand creindu-ne propriul spatiu de iubire sau refacand gradina bunicii in care ne jucam copii. Când pe pamant o gradină apare, in univers o gradină apare, un spaţiu de iubire se naşte. Nu vi se pare ciudat că toti suntem fascinati de gradini publice sau nu? Lăcomia le distruge inlocuindu-le cu ogoarele exclusive de cereale sau biomotorină a căror resurse sunt unilateral si în folos unic exploatate, a unui dumnezeu imaginat, altul decat cel adevarat. Un dunmezeu al discordiei, pedepsei si constrângerilor de tot felul al propriilor fii. Ameninţarea este instrumentul represiv al falsului dogmatic. Pace si iubire!
Sau refuzam existenţa, urmand viziunile prefabricate ale trecutului in prezente si moderne variante ale intereselor meschine, mediocre, descriindu-le la nesfarsit, pervertind adevarul imanent al fiintei umane. Adevarul nu este ascuns, nici nu poate fi ascuns, oricat s-ar stradui mama minciunii, Prostia. Pace si iubire pe româneste, este Romania, sau cultura ratiunii vedice primordiale din acest mirific spatiu etno-geografic terestru, rădăcina spaţiului creat, in constiinţă. Dacă sondaţi in propria constiinţă, puteti descoperi ca tot ce este romanesc, râul, ramul, comportamentul specific traditional al lociutorilor, este înrădăcinat in universal si in individual si prin acest fapt in original, iar ratiunea originalului este exprimată lingvistic in cultura raţiunii umanului numita vedică, perioada “raiului terestru” din memorie. “Universul s-a nascut la sat”, iar cuvantul “Sat” in limba sanscrită insemnă “Univers”. Acesta nu are nimic comun cu abordarile “patriotice” sau “exclusiviste” , ci este reflectarea specificităţii firesti a universalitaţii planetare in spatiul cultural respectiv, asa cum fiecare spatiu are specificitatea aceleiasi realitaţi planetare a universalului. Ceea ce este complet diferit este asemanator in rădăcina constiinţei. Cultura ratiunii existenţei umanului numita “vedică” este radăcina tuturor culturilor originale, creative, cultura seminţei “pace si iubire” pe integ pamantul, adica pe toate continentele, deci fiecare cultura este ramura copacului crescut din samantă. Diversitatea si specificitatea acestor ramuri culturale nu pot ascunde tulpina comuna si sămânţa unica, comuniunea armoniei, plenitudinii si frumusetii incomensurabile planetare din constiinţă, in exprimare culturală. Discordia a fost folosită speculand diferenţele formale, de către o infima parte a comunitatii planetare in memorie reprezentata de “lucifer”, care a instrumentat si instrumentează stergerea diversităţii si libertăţii, centralizarea formală sub o unica decizie si conducere -totalitarismul-, ca structură culturală si socială sub un model unic. Este aceeasi prostie ca aceea in care un individ s-ar strădui să creeze un copac cu tulpină fără ramuri, ce copac ar mai fi acela? Unul care s-ar usca. Faceţi acest experiment, tăiaţi ramurile si nu lasa-ţi să crească altele unui copac si constataţi rezultatul. Acesta se intrumentează a se realiza cultural, social si economic prin numita globalizare. Pămantul nu este un glob deja!; de ce trebuie globalizat?Acesta înseamna a nu vedea, a dormi. Nu percepem globalitatea si unicitatea planetară si vrem să facem alta stricând originalul? Unicitatea planetară este “născută” din viziunea dinamică “pace şi iubire”, iar prin conflict si excludere nu putem realiza o globalitate, nici globaliza ceva. Ceea ce este intreg nu poate fi fragmentat iar prin lipire sau excludere a fragmentelor, nu se poate obtine un intreg, o globalitate. Este mult mai simplu să percepem globaliatea aşa cum este ea şi ceea ce produce distrugerea ei, si să încetăm a mai produce deglobalizare, conflicte irationale in raport cu afirmaţiile justificative ale faptelor. Controlul financiar, politic, economic si cultural, produce conflict, discordie, război, deci faptele sunt impotriva afirmatiilor de pace, unitate, securitate. Spaima că fară control ar prolifera violenţa este iratională din moment ce violenţa este produsă de control. Cei ce controleză sunt sursa violentelor. Agresiunea unei comunitati asupra alteia este ideologia lor. Fiecare om la el acasă se dedică creerii unui spatiu de intelegere, dragoste si respect, de armonie a vectorilor emotionali si sentimentali, de iubire. Acasa este spatiul de iubire creat de fiecare, locul de retragere din nebunia serioasă. De ce nu reusim? Agresiunile sunt generate de nevoia de dragoste, de iubire, indiferent de cum o reprezentam, iar când cineva reuşeşte să creeze spatiul de iubire, nevoiaşii dau buzna acolo. Chiar daca iubirea e reprezentată ca bogatie materială, ca ordine si curaţenie, ca disciplina si organizare, ca fumuseţe arhitecturală şi tehnologică, unde ea apare nevoiasii de iubire dau buzna la de-a gata. Dreptatea creeatoare (divină) spune ca fiecare are si este capabil sa creeze propriul spatiu de iubire sau propriul acasă, iar din spatiul creat de altcineva nu poti sa te hrănesti fara să-l distrugi prin agresiunea lui. “Dacă cersiţi, vă condamnati”. Nu percepeţi cerşătoria ca agresiune? Nu poţi dărui sub agresiune! A dărui doar din prisosinţă şi libertate este posibil. Nu vă supărati pe cei ce nu vor să vă dea pentru ca ei inşişi nu au, sau nu le prisoseşte ce au. “A sta la tine acasă”, sau acea bine cunoscuta invitatie de “stai la tine acasă!”, sau “nu te intinde mai mult decat plapuma!”, este invitaţia de a sta in propriul spatiu de iubire creat si a nu agresa spatiul altuia neinvitat. Aşa se dezvoltă copacul vietii. Făra a vă crea propriul acasa sau spatiu de iubire (pentru ca altfel nu este “acasă”), oricat a-ţi cerşi sau vâna, sau acapara iubire, sau bogatie, energie, putere, etc, nu vă veti găsi implinire oricât de mult “aţi avea”. Vestea cea bună este că fiecare poate. Suntem constienţi ca iubirea noastra este acaparată de simbolul “ban”? Dar cine produce (la propriu) acest simbol? Cine a interpus acest simbol intre dorinţe si realizări? Vă fac o mărturisire in faţa propriei constiinte că cele mai frumoase si bogate realizări din existenta mea de până acum le-am reusit împreună cu prietenii si fără nici un ban in buzunare. Asta nu inseamnă că nu au intervenit şi banii in ecuatie, dar cu bani nu am reusit să realizez ce am realizat fără bani, cand nu am pus banii inaintea realizării. Am facut această mărturisire ca sa vă confirm ceea ce stiţi, nu sunteţi condiţionaţi de bani. Indrăzniţi şi mijloacele apar când directia indrăznelii e binele tău şi al naturii. Orice om are ceva concret mai mult decat are nevoie si poate renunta la acel lucru cand este necesar binelui său, sau binelui spatiului său de iubire planeta pamant, grădina raiului pierdut pe care îl putem reface oricand creindu-ne propriul spatiu de iubire sau refacand gradina bunicii in care ne jucam copii. Când pe pamant o gradină apare, in univers o gradină apare, un spaţiu de iubire se naşte. Nu vi se pare ciudat că toti suntem fascinati de gradini publice sau nu? Lăcomia le distruge inlocuindu-le cu ogoarele exclusive de cereale sau biomotorină a căror resurse sunt unilateral si în folos unic exploatate, a unui dumnezeu imaginat, altul decat cel adevarat. Un dunmezeu al discordiei, pedepsei si constrângerilor de tot felul al propriilor fii. Ameninţarea este instrumentul represiv al falsului dogmatic. Pace si iubire!
Postări
Pace si iubire
RăspundețiȘtergere:)
GyL