06 mai 2011

dialog din blog


Prietenul Dan Cristea m-a rugat sa postez  un dialog din blog perceput de el ca relevant pentru exploratorii constiintei proprii.

Cristi spunea...

Noi de fapt percepem ceea ce este, si din neatentie avem impresia ca nu e inca asa! Si astfel ia nastere, Trebuie sa fie asa!
Iar trebuie este singurul motiv al inactivitatii. Nu e cum trebuie, asa ca hai sa mai dorm putin, in asteptarea momentului potrivit care il simt acum, de aceea mi-l pot imagina in viitor :) Totul se petrece la o viteza atat de mare, incat este deplasat sa ma gandesc ca nu ar putea fi un moment potrivit. Viteza gandirii asupra momentului este mult mai inceata, decat momentul insasi. Gandirea il poate imbraca, dar nu il poate face altfel decat e. Salvarea noastra e in moment!

Vio spunea...

"Momentul" este imaginea in care ne aflam, pe care o hranim, care ne-a captat atentia. Dar este acea imagine vie? Suntem constienti de imaginea care este egal povestea, in care ne aflam? Suntem constienti de puterea imaginii respective asupra identitatii si comportamentului propriu? Suntem constienti ca nu putem schimba imaginea fiind trecuta, dar ca putem sa nu-i fim aserviti? Suntem constienti de imaginea (povestea) proprie? Suntem constienti de puterea creatoare a gandului nostru? Suntem constienti  ca noi prin aservire in fata imaginii nu mai gandim din momentul aservirii, ci doar descriem gandurile ce compun acea imagine si le consideram ale noastre? Suntem constienti de importanta pe care o are ceea ce gandim si ceea ce rostim? Suntem constienti ca gandul nostru (sau care devine al mostru) este cel rostit spontan, fara premeditare sau stereotipuri? Care este gandul colectiv al omenirii? Care este gandul fara opozitie? Care proiectie a gandirii este unanim acceptata? Ce ziceti de varianta: "Eu Sunt Libertatea neingradita, Bogatia nesfarsita si  Viata abundenta "; aveti ceva impotriva acestei realitati fundamentale a omenirii si a celulelor ei corporale, a fiecaruia dintre oameni? Are aceasta imagine si structura de gandire aferenta, (daca nu ar fi contrazisa pentru ca nu convine cuiva) puterea intregii gandiri, implicit este puterea fiecaruia? Ce inseamna gandire libera? Sunt liber sa "ma gandesc" in favoarea mea? Care este diferenta dintre "a descrie" sau "a creea" existenta?


(dialogul nu este exclusivist si se cere a fi continuat de toti ce ce doresc s-o faca!)



4 mai 2011, 16:07

2 comentarii:

  1. Libertatea este in gandire. Libertatea este cea care se exprima prin ganduri. De aceea nici un gand, nu poate fi o inchisoare sau o limita la nesfarsit. El exprima libertatea. Doar in identificarea cu forma sa (a gandului), poate apare imaginarea unui alt sens al lui, un alt scop, etc. care se afla in afara libertatii.. care de fapt o exprima, prin insasi forma sa! Perceptia libertatii, ne permite descifrarea oricarei forme, fiind dezgolita de orice masca.
    Gandirea libera este gandirea care isi exprima libertatea care i-a dat nastere, desi libertatea in gandire, parca suna mai exact.
    A descrie existenta este aceeasi cu a crea existenta!
    Cand descrii, scrii, cand scrii, creezi, iar ceea ce creezi, poate fi ori creativ, ori mecanic - din ceva memorat, "invatat", imaginat, preluat, etc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ar putea cineva sa trateze subiectul pe intelesul muritorilor de rand?

    RăspundețiȘtergere