16 aprilie 2011

omul reflecta lumea, insa lumea nu reflecta omul !

Am reflectat faptele lumii, am urmarit sa relev faptul evident ca amanuntele comportamentului personal sunt aceleasi cu marile fapte ale societatii.
 Acest fapt este cunoscut din copilarie (chiar daca nu acordam atentia acestei cunoasteri) sub expresia "cine zice (face), lui isi zice!"  Este valabila in orice exprimare si faptuire. Intrebarea este daca ceea ce zicem (ne zicem) si facem (ne facem) ne reprezinta cu adevarat? Este in beneficiul nostru, cu noi, sau impotriva? Este usor de recunoascut ca in sinea fiecaruia exista simtamantul ca lumea, sau amplificarea faptelor noastre prin multiplicare, asa numitele circumstante, sunt potrivnice individului solicitandu-l si solicitandu-i continuu efort pana la epuizare. Faptele noastre individuale si colective, aceleasi in covarsitoare diversitate de forme, ne consuma. Probabil "societatea de consum" este denumirea potrivita cu diferenta ca ceea ce consuma nu sunt produsele ei, ci membrii societatii sunt "mancarea ei". Este atat de obisnuita aceasta situatie ca toti membrii o considera "realitatea divina". "De Vina", sigur este, dar acesta divinitate nu reprezinta "Omul". "Daca bobul de grau ar avea constiinta, in timp ce ar parcurge cavitatea bucala a unui om, ar gandi- sunt hrana pentru om"  Daca omul ar avea constiinta in timpul existentei sale personale, individuale, ar gandi " eu sunt hrana propriilor amintiri si ma hranesc cu amintirti" este evident ca indiferent ce facem se iregistreaza puternic in memoria constienta a propriilor fapte si in memoria intregii colectivitati planetare pe care o numim "inconstient". Cunoastem asta fiecare sub forma expresiei "nimic nou sub soare" Existenta egocentrata, personala, a fiecarui cetatean planetar este inregistrata in memoria fiintei planetei. Intrega activitate sociala, economica, culturala, politica, spirituala este o "reluare", o repetitie. Foarte putine individualitati umane ajung sa repete complat scenaruil inregistrat in memoria planetei si sa aduca in existenta planetara ceva "nou" la propriu. Acestia sunt impartiti in doua categotii, una falsa inregistrata ca "V.i.p.-urile istorice ale societatii si cealalta reala inregistrata ca "ciudatii", "diferitii", "irationalii", in cel mai bun caz "neintelesii", "vrajitorii", "vizionarii". Diferenta dintre aceste doua categorii este aceea ca in prima categorie toti sunt morti, in cea de-a doua, toti sunt vii. Mortii sunt urmati din interesul de a ajunge ca ei (v.i.p.), vii sunt marginalizati pentru ca nu ofera modele de urmat, metode si tehnici ale succesului asa cum este inregistrat in memoria fiecaruia (cunoascut, amintire). Sarpele care-si inghite coada, este simbolul buclei temporale a dorintei in perpetuumul continuu. Daca afirm ca dorinta este moartea si ca toti traim din moarte, voi scandaliza sau speria pe toti, pe "maestri spirituali', pe " toti specialistii, futurologii, politologi, psihologii, teologi, sociologi, etc." Spaima generata de o astfel de afirmatie este nascuta din faptul ca nu stiu altceva, nu stiu sa traiasca fara modele teoretice care,  nu sunt altceva decat adaptarea si diversificarea amintirilor colective, sau reactii la amintiri intr-o anumita forma si prezentarea ca solutii a acelorasi amintiri sub forma noua. A trai din moarte insemna a trai din cadavre fizice, psihologice  si ideologice, prezentate sub o forma noua. In planul perceptiei fizice exterioare afirmatia este evidenta, dar este mai greu de perceput in plan psihologic sau ideologic, planuri invizibile direct pentru covarsitoarea majoritate, fara reprezentarea cuvintelor. Reprezentantii acestor planuri formale, cuvintele,  percepute in creier sunt confudate cu gandurile, "gandurile mele", si astfel ne ascund de fapt planurile respective, retinandu-ne atentia in sfera lor. Ramanem astfel in afara cuvintelor fara sa traim in ele si sa le dam forta. Astfel cuvintele nu ne reprezinta, nu sunt cu noi, nu ni se intampla ca sa descoperim sensul lor sau consecintele ,"realitatea" lor. Ramanand la nivel teoretic nesemnificativ in abordarea cuvintelor, teoriile isi fac de cap cu noi, fara sa fim constienti de faptul ca noi le "facem". Le traim ca si cum ar fi "obiective", realitate de necontestat sau schimbat, ca atare trebuie sa ne conformam sau adaptam lor. Astfel lumea nu mai reflecta omul si tot ce este universal moare. Astazi asistam neputinciosi la moartea Universalului. Nici constienta ca producem aceasta "moarte", nici constienta ca oadata cu el, cu universalul, murim chiar noi. Desigur vor venii futurologii pe post de profeti, vor veni "spiritualistii" pe post de garanti ai vietii dupa moarte, ai vietilor anterioare sau posterioare, adica de la "popou" si opusul sau. Ca vor fi dezamagitit nu ma dezamageste. Dar pentru miliardele de copii nevinovati sau vinovati ca si-au iubit profesorii, scriu sa se dezamageasca singuri inaite de a fi dezamagiti de consecintele urmarii orbilor."Sa fii Om  e lucru Mare", si toti suntem oameni, suntem "eusunt-ul", cei care sunt, in fata celor care se inversuneaza sa ne convinga ca nu suntem decat prin meritul lor, sau meritul de a urma. Acest lucru "Mare" este de fapt ceva  fin, delicat si sacru prin natura sa nu prin sacralizare.Nu este nici informal, nici formal, "este" nu trebuie sa fie. Nu va cautati in lume ca lumea nu reflecta omul, reflecta modele, sabloane, programe, toate amintiri cosmar, sau amintiri vise minunate, moarte deja. Curaj!

6 comentarii:

  1. "...si acum vor sa cuprinda necuprinsul..."
    un filmulet (reportaj) interesant :)

    http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/803650/In-premiera-Au-ales-salbaticia---Bogatii-Rusiei-au-dat-civilizatia-pe-comuniunea-cu-natura/

    RăspundețiȘtergere
  2. Bogatia este in constiinta. Daca lumea ti-o reflecta, nu confunda reflectarea cu bogatia. Normalitatea este spectaculoasa doar pentru cei care cauta spectacolul. Nu "au dat" nici o "civilizatie" pentru comuniune, ci au descoperit civilizatia in comuniunea cu natura. De ce se considera asta salbaticie? De ce este o "premiera"?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca sa para ne-natural, sa para ca trebuie sa ai curaj..

    RăspundețiȘtergere
  4. 2000 î.E.n. – Ti-e rau? Ia si mananca radacina asta.
    1000 E.n. – Radacina e opera diavolului. Ia, zi o rugaciune.
    1850 E.n. – Rugaciunea e o superstitie. Ia, bea potiunea asta.
    1940 E.n. – Potiunea e o porcarie. Ia, inghite antibioticul asta.
    2000 E.n. – Antibioticul e artificial si nu e organic. Ia si mananca radacina asta.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Spontan mi-a venit ca reflectare a celor citite: " bucurie- niciodata nu este prea tarziu" "Radacina constiintei" nu se epuizeaza, creste prin exprimare.

    RăspundețiȘtergere