Gandirea care judeca este un judecator. Iubiti judecatorii? Daca nu, de ce? Pot judecatorii sa faca dreptate unuia fara sa nedreptateasca pe celalat? Ce este ceea ce noi numim traire, existenta personala?
Care este activitatea noastra interioara? Evidentele spun ca reactionam emotional si gandim si iar gandim.Ce facem noi cand gandim?Judecam, judecam,judecam! Situatiile, pe ceilalti, pe noi insine. Inclusiv reactia emotionala este o judecata ,o respingere sau negare, un verdict de vinovatie si incorectitudine fata de ceilalti . Reactia emotionala si gandirea sunt acelasi proces de judecare cu verdict anticipat: "tot ce nu este in favoarea mea sau ca mine este gresit si ca atare trebuie respins, combatut si condamnat la negare, la nonexistenta". Tot ce nu-mi place nu exista, iar daca exista, trebuie negat, condamnat, distrus. Judecatorul care suntem nu cunoaste decat un singur verdict "condamnarea la moarte, la inexistenta". Orice proba si argument nu sta in picioare, nu este valida in fata a cum imi place mie, cum cred eu, cum stiu eu, a ce consider eu ca este corect si drept si bine sa fie: supunerea neconditionata a tot ce este in jurul meu, mie, celui care judeca si da verdicte. Judecatorul are ultimul cuvant. Nu ma refer la sistemul juridic, ci la fiecare dintre noi. orice sistem juridic ar fi si orice verdicte, ultimul cuvant il avem intotdeauna noi privitor la orice, inclusiv verdictele sistemului juridic. Judecam relatiile noastre, intotdeauna nesatisfacatoare, judecam finantele noastre, intotdeauna insuficiente, judecam tot si tot este imperfect, nemultumitor, ne judecam pe noi insine , intotdeauna vinovati. Insuficienta propriei persoane nu ne face sa punem sub semnul intrebarii veridicitatea ei! Ce este "propria persoana?" O structura ge gandire de cum trebuie si cum nu trebuie? O acumulare istorica de amintiri a ceea ce nu am facut bine, a ceea ce am gresit, sau a ceea ce ar fi trebuit sau cum ar fi fost bine sa facem? Un cod de reglementari individuale dupa care ne judecam si conducem pe noi insine si pe ceilalti? Dar daca acest cod nu este nici corect, nici individual? Dar cine este cel ce se conduce dupa persoana sau codul sau acumulat idividual de reglementari care nu sunt individuale si care chinuie intreaga populatie planetara? Dar daca acest mod de comportament in existenta este complet gresit? Asta numim noi traire? Asta numim noi supravietuire, sa supravietuim propriului cod de reglementari a ceea ce trebuie sau nu trebuie,etc.? Se vede ca nu a reusit cineva!Atunci de ce continuam? Gandirea nu poate judeca fara un sablon fata de care sa compare toate evenimentele si fiintele. In fata sablonului persoana, orice exista altfel este condamnat pentru ca exista. Nici o existenta nu se potriveste lui! Ego-ul este gandirea, gandirea care se gandeste pe ea insasi de cum ar trebuie si cum nu ar trebuie sa fie. Gandirea care compara, judeca si condamna pe sine la nonexistenta pentru ca de milenii Nimic este totul. Gandirea care se straduie sa devina Nimic. Gandirea alege din totalitatea ei, pierzand-o astfel, o parte care trebuie si fata de acea parte compara, judeca, condamna, cealalta parte a ei, respinsa ca ceea ce nu trebuie. Se straduie de milenii sa confromeze partea respinsa cu cea aleasa. Conflictul interior este inutil si fara sorti de izbanda pentru ca partea respinsa este 96% din intregul ei, care invinge intotdeauna distrugand sablonul. Cand constiinta se identifica cu sablonul, cu persoana sau setul istoric de norme acumulat indentificarea distruge corpul odata cu sablonul si ramane plenitudinea. Dar dupa acest proces plenitudinea realizeaza ca ii lipseste ceva, corpul ei si o ia de la capat. Toata conceptia si existenta noastra este rezultatul unei abordari gresite "despre" noi insine. Constiinta si mintea si corpul este plenitudinea lui unu, om. Orgoliul este activitatea prin care ne ingradim pe noi insine ingradind expresia celorlalti. Orice ingradire provoaca teama si asta face de inteles lumea. A trai ca un judecator, negustor, insemna a trai gresit. Conceptele dupa care traim sunt opuse existentei.
Care este activitatea noastra interioara? Evidentele spun ca reactionam emotional si gandim si iar gandim.Ce facem noi cand gandim?Judecam, judecam,judecam! Situatiile, pe ceilalti, pe noi insine. Inclusiv reactia emotionala este o judecata ,o respingere sau negare, un verdict de vinovatie si incorectitudine fata de ceilalti . Reactia emotionala si gandirea sunt acelasi proces de judecare cu verdict anticipat: "tot ce nu este in favoarea mea sau ca mine este gresit si ca atare trebuie respins, combatut si condamnat la negare, la nonexistenta". Tot ce nu-mi place nu exista, iar daca exista, trebuie negat, condamnat, distrus. Judecatorul care suntem nu cunoaste decat un singur verdict "condamnarea la moarte, la inexistenta". Orice proba si argument nu sta in picioare, nu este valida in fata a cum imi place mie, cum cred eu, cum stiu eu, a ce consider eu ca este corect si drept si bine sa fie: supunerea neconditionata a tot ce este in jurul meu, mie, celui care judeca si da verdicte. Judecatorul are ultimul cuvant. Nu ma refer la sistemul juridic, ci la fiecare dintre noi. orice sistem juridic ar fi si orice verdicte, ultimul cuvant il avem intotdeauna noi privitor la orice, inclusiv verdictele sistemului juridic. Judecam relatiile noastre, intotdeauna nesatisfacatoare, judecam finantele noastre, intotdeauna insuficiente, judecam tot si tot este imperfect, nemultumitor, ne judecam pe noi insine , intotdeauna vinovati. Insuficienta propriei persoane nu ne face sa punem sub semnul intrebarii veridicitatea ei! Ce este "propria persoana?" O structura ge gandire de cum trebuie si cum nu trebuie? O acumulare istorica de amintiri a ceea ce nu am facut bine, a ceea ce am gresit, sau a ceea ce ar fi trebuit sau cum ar fi fost bine sa facem? Un cod de reglementari individuale dupa care ne judecam si conducem pe noi insine si pe ceilalti? Dar daca acest cod nu este nici corect, nici individual? Dar cine este cel ce se conduce dupa persoana sau codul sau acumulat idividual de reglementari care nu sunt individuale si care chinuie intreaga populatie planetara? Dar daca acest mod de comportament in existenta este complet gresit? Asta numim noi traire? Asta numim noi supravietuire, sa supravietuim propriului cod de reglementari a ceea ce trebuie sau nu trebuie,etc.? Se vede ca nu a reusit cineva!Atunci de ce continuam? Gandirea nu poate judeca fara un sablon fata de care sa compare toate evenimentele si fiintele. In fata sablonului persoana, orice exista altfel este condamnat pentru ca exista. Nici o existenta nu se potriveste lui! Ego-ul este gandirea, gandirea care se gandeste pe ea insasi de cum ar trebuie si cum nu ar trebuie sa fie. Gandirea care compara, judeca si condamna pe sine la nonexistenta pentru ca de milenii Nimic este totul. Gandirea care se straduie sa devina Nimic. Gandirea alege din totalitatea ei, pierzand-o astfel, o parte care trebuie si fata de acea parte compara, judeca, condamna, cealalta parte a ei, respinsa ca ceea ce nu trebuie. Se straduie de milenii sa confromeze partea respinsa cu cea aleasa. Conflictul interior este inutil si fara sorti de izbanda pentru ca partea respinsa este 96% din intregul ei, care invinge intotdeauna distrugand sablonul. Cand constiinta se identifica cu sablonul, cu persoana sau setul istoric de norme acumulat indentificarea distruge corpul odata cu sablonul si ramane plenitudinea. Dar dupa acest proces plenitudinea realizeaza ca ii lipseste ceva, corpul ei si o ia de la capat. Toata conceptia si existenta noastra este rezultatul unei abordari gresite "despre" noi insine. Constiinta si mintea si corpul este plenitudinea lui unu, om. Orgoliul este activitatea prin care ne ingradim pe noi insine ingradind expresia celorlalti. Orice ingradire provoaca teama si asta face de inteles lumea. A trai ca un judecator, negustor, insemna a trai gresit. Conceptele dupa care traim sunt opuse existentei.
Postări
Am sentimentul ca gandirea ma impiedica sa ma descopar. Ma intreb cateodata de ce nu-mi simt sufletul; eu nu pot sa percep unde este si ce face. Singura idee clara despre el este ca atunci cand este - omul traieste , iar cand nu mai este( "i-a iesit sufletul") - omul este mort. Teoretic stiu si cred ca este centrul fiintei, ca este parte din Dumnezeu dar practic, adica pe pielea mea, nu simt nimic. Sunt eu defecta?
RăspundețiȘtergereChiar tu cea care pui intrebari esti cea pe care o cauti, Nu esti separata de ceea ce cauti, esti char aceea. Nu ,nu esti defecta, asa ai fost invatata sa crezi ca esti ca sa onorezi sarcini si responsabilitati care nu-ti apartin. Sentimentul vinovatiei este instrumentul scaviei emotionale din care se nasc gandurile de care spuneai ca te incurca. Cauta sursa gandurilor si vei descoperi programul fals despre tine, implant emotional care tinde sa preia mereu controlul actiunilor tale. O paradigma gresita pe care am fost invatati de mici sa credem ca asa trebuie sa fie, a fost transmisa din generatie in generatie ca treditie.Cum afirma cineva "de fapt eu nu sunt asa cum ma port si nici nu cred in ceea ce spun,imi dau seama ca asa procedeaza toata lumea si uite cum facem sa existe o lume care de fapt nu exista" cred ca putem cu totii sa devenim constienti de falsitatea comportamentului si actiunilor noastre de dragul aparentelor si ca sa fim in randul unei lumi false create de noi toti, pacaleala pacalicilor.
RăspundețiȘtergere