10 februarie 2011

lumea ascunsă

Lumile ascunse sunt lumi nereale.Ce sunt lumile ascunse?
Cunoaştem de foarte multă vreme acel cuvânt înconjurat de mister şi care sperie pe mulţi: ocult. Cunoaştem de foarte multă vreme acele combătute teorii ale conspiraţiei, dar şi acele exclusiviste şi mult preţuite ritualuri iniţiatice, cunoaştere iniţiatică, ocultă. Nu vi se pare curios cum sunt denigrate şi combătute să nu ia cumva amploare teoriile conspiraţiilor şi în acelaşi timp se valorizează o cunoaştere ocultă, ocultismul? Este o contradicţie flagranta care ascunde ceva. Dacă există o cunoaştere ocultă (ascunsă) este firesc să existe şi o practică a acestei cunoaşteri, iar aceasta practică să aibă impact asupra societăţii. În acest caz teoriile conspiraţiilor, sunt rezultatul conştientizării acestor acţiuni ascunse (oculte), a practicanţilor. Teama de ridicol (crezi in teoria conspiraţiei!!? Eşti stupid!?) le protejează de ochii mulţimii aservite imaginii de sine. Dar cine a creat această imagine de sine, cine o susţine şi ce este ea în fapt? Nimeni nu poate spune de unde a apărut şi de ce oamenii sunt atât de aserviţi şi dependenţi de imagine!!! Nimeni nu vede imaginea de sine proprie şi totuşi îşi dă şi viaţa pentru ea! Evidenţa îmi arată că eu nu pot să-mi fac o imagine proprie oricât mi-şi stoarce creerii şi dacă aş putea nu ar fi a mea ci o proiecţie în afara mea, sau o proiecţie a mea despre mine, în mintea celor din jurul meu. Practic vorbind nu-mi pot crea o imagine decât în mintea celor din jur, iar asta însemna să intru în mintea celorlalţi, să violez mintea celor din jur, c-o acaparez cu imaginea mea. Ce se întâmplă dacă reuşesc asta? Respectiva persoană va acţiona în relaţie cu mine conform imaginii mele inoculate acolo. Ex. o persoană mă vede: “ ăsta este foarte puternic”; acea persoană în raport cu mine va acţiona din postura celui slab, supus. Ce se întâmplă când nu am invadat mintea nimănui cu o imagine despre mine? Sunt privit cu suspiciune, neîncredere şi sunt pus să demonstrez, să promit sau să aduc dovezi despre cine sunt. Dacă nu am o imagine în capul cuiva trebuie să prezint un nume şi o aparteneţă la o imagine mai mare, de exemplu român. Sunt imediat introdus în acea imagine şi relaţionat în contextual ei. Deci observăm că nu se întâmplă nimic în lume, ci tot ce se întâmplă, se intamplă  în cap mai întâi. Acum putem să înţelegem de ce este aşa mare bătălie pentru imagine. Este o bătălie pentru dominaţia minţilor şi gândirii, pentru conservarea acestei dominaţii prin ritualuri şi pedepsele trădării ei. Ieşit din acesta imagine şi dominaţia ei, imediat eşti atacat: “ai înebunit?”, “blasfemie!!”, etc. Acum să ne imaginăm (vedem), că cineva cunoaşte tehnica prin care poate pătrunde în mintea cuiva fără să fie nevoie de demonstraţie sau dovezi, fără să fie nevoie de prezenţa sa în percepţia ţintei respective, indiferent de distanţa fizică la care se afla de ea. Ce ar face acel cineva cu acesta tehnică? Dacă ar fi politician ar introduce în minţile votanţilor imaginea “asta este câştigătorul alegerilor”, iar cum fiecare alege probabilitatea cea mai mare de a câştiga la loto sau alegeri, alege varianta respectivă din mintea lui ocupată, acea imagine. Mai mulţi talentaţi în ocuparea minţilor vor genera mai multe variante şi rezultate generale procentuale, direct proporţional cu abilitatea lor. Deci, oricine câştigă, câştiga invadatorul conştiinţelor. Dar dacă este un invadator al întregii conştiinţe planetare, iar acesta scenarizează întrega activitate socială, o imagine globală despre sine? Atunci el face ce vrea cu toţi banii planetei dacă a introdus în conştiinţa planetei ideea că “fără bani nu poţi să faci ceva” sau , “cu banii poţi să faci orice vrei”. Normal că prioritatea sa este să folosească banii pentru promovarea şi dezvoltarea propriei activităţi: imaginea de sine, valorizarea imaginii de sine, fabrici de imagini, sau a sinelui inoculat la scară planetară. “Asta este o teorie a conspiraţiei de prost gust şi imposibilă!” Nu este aşa că acest gând răsare imediat în minte când analizaţi varianta propusă? “Este un paranoic!”, asta este concluzia logică, nu este aşa? Acum să ne întoarcem la cunoaşterea ocultă la care aspirăm cu toţii. Să realizăm că dacă nu cunostem ce este această practică şi nici cine o practică, nici ce potenţial are, nu putem rezonabil să tragem vreo concluzie sau să aruncăm vreo anatemă. Explorăm posibilităţile şi descoperim imaginea de sine generalizată la scară planetară şi variantele formal diferite ale ei. Există aşa ceva, sau nu? Răspundeţi-vă fiecare! Este “a voastră” această imagine de sine”? Răspundeţi-vă fiecare. Ce consecinţe ar putea avea în existenţa fiecăruia o asemenea posibilitate? În ce poziţie sunteţi în această variantă? Este posibil ca vreo credinţă să fie adevărată fără să excludă adevărul celorlalte? Şi dacă se exclud reciproc, este vreuna adevărată? Care este credinţa comună alta decât acea în care “cu bani poţi face orice”? Nu este aşa că oriunde mergeţi, din India în Caraibe fără bani nu puteţi decât să cerşiţi sau prostituaţi pentru a avea acces la cele necesare traiului firesc, un pat, o hrană? Nu este aşa că şi sfinţii şi înţelepţii care cunosc şi înţeleg toate astea trebuie să se prostitueze pentru un pat, o masă a săracilor, sau şi mai grav, să profite de stupizi, să apară în public în posturi incompatibile cu propria conştiinţă pentru a avea minime condiţii existenţiale degradante prin comparaţie cu posesorul banilor? Asta este o realitate naturală, sau una indusă şi invadatoare a conştiinţei planetare? Veţi spune, este aşa natură umană, dar vă întreb, acesta natura umană făcută de om pentru el însuşi, nu este creaţia unui masochist? Umanitatea nu are început dar anotimpurile ei se succed ca diferite grade, de la beznă la strălucire. Ce este acesta “lumina” pe care o invocă toţi orbii? Probabil că au crezut că este lumină electrică din moment ce costa atât. Sau lumina bombelor atomice că sunt şi mai preţioase! Care este “lumina vie” dacă nu este înţelegerea, conştiinţa a ceea ce este? Înţelegerea este şi pace şi soluţia oricăror probleme materiale, emoţionale sau ale gândirii. Dacă mă înţeleg cu tine sunt în pace cu tine! Dacă suntem în înţelegere şi pace amândoi, nu putem rezolva orice necesitate reciprocă? Ce altfel de “lumină” căutam? De ce iluminaţii sunt foarte tensionaţi şi exclusivişti în raporturile cu societatea orbilor? De ce iluminaţii sunt în continuă confruntare energetică cu libidinoşii sau nevoiaşii de dragoste, energia vie. De ce trebuie să ţii degetele sau braţele în anumite poziţii ca să te protejezi energetic? Ce fel de lumină este aceea care te pune în conflict, nu în înţelegere sau pace? Acesta lume în care şi iluminaţii şi orbii sunt în conflict este o Lume Ocultă. O lume ocultă este o lume nereală. Toate construcţiile mentale proiective sunt interesate şi interesul nu este al cetăţenilor acelei lumi. Energia fiinţelor acelei lumi este risipită în direcţii abstracte, virtuale din afara lumii respective. Raţiunea fiinţelor unei lumi reale este aceea de a hrăni lumea lor, de a-i da energie şi aprecirea pe care o merită asemănător mamei copilului său, necondiţionat, fără reţineri de nici un fel. Într-o lume ocultă natura planetei este distrusă, devalorizată prin valorizarea şi exploatarea bogăţiilor în detrimentul întregului ei. Bogăţia este întrega planetă, nu aurul sau resursele sale. Nu suntem în stare ca oameni în lumina înţelegerii să construim mijloace nepoluante, să stabilim măsura raţiunii, a asentimentului în tot ce facem? Ba da, de ce nu o facem? Imaginea de sine nu ne lasa să o facem şi aceasta inducţie nu este realitatea noastră, este o lume nereală, ocultă (ascunsă), asemenea unui parazit care nedepistat suge sângele. De ce nu vrem să-l depistăm? De ce nu este REACŢIE la situaţie, ci doar complacere? Dar cine nu reactioneza şi doar se complace, altul decât parazitul al cărui mod de viaţă este tocmai acesta? Într-o lume nereală cetăţenii ei nu aleg, popoarele nu-şi aleg singure calea, întotdeauna  urmează inducţiile pretioase la moda, în trend, updatate.. După anii 90, cetăţenii româniei credeau că aleg o cale nouă, a democraţiei şi libertăţii, şi ce fel de cale “nouă” au ales? Sunt oare conştienţi de calea aleasă şi fundătura ei? Lumea a ales o cale greşită, calea indusă. Dumnezeu şi iubirea, libertatea şi înţelepciunea au fost promisiunile inducţiei, dar moartea este mijlocul său, intrumentul oricăror împliniri în acesta lume hipnotică şi inductivă a abandonului ei. Istoria pământului, este istoria constrângerilor, istoria cerurilor, este istoria sacrificiilor, istoria omului nu a încăput încă, nu este cunoscută şi asta ne sperie şi refuzăm. Pe pământ încă nu am făcut ceva uman, nici ca oameni şi nici nu vom face până nu înţelegem că însuşi pământul ca planeta şi omul ca cetăţean al planetei este umanul. Respectându-l, respectăm umanul şi suntem umani. Speciile aparţin pământului, dar umanul nu este o specie. Nu există rase omeneşti, ci oameni dominaţi de rase diferite ale parazitului, nu există popoare ci faţete diferite ale parazitului planetar unic, împărţiri arbitrare. Diferenţele de forme şi culoare sunt frumuseţea omului, nu arbitrarul impărţirii pe false criterii ale parazitului suprem. Frumuseţea omului nu poate fi exprimată într-o singură formă sau variantă, iar variantele nu sunt specii sau popoare diferite. Aceste aprecieri depreciative aparţin parazitului suprem a cărei tehnologie este dezbină şi stăpâneşte. Toţi cunoaştem tehnologia asta de la cel mai banal şi stupid bârfitor, până la cel mai rafinat politician şi strateg în sferele manipulării prin calomnie sau imagine de sine. Pe acest blog, prin laitmotivul său, nu se promovează nici o tehnologie a salvării sau mântuirii personale sau planetare, nu se promoveaza vreo imagine a sinelui alta decât a parazitului pentru că nu există altă imagine de sine. Sinele nu este ascuns (ocultat), nici imagine, sau proiecţie, nici inducţie sugestivă, nici vis sau visare cu ochii închişi sau deschişi, este ceea ce este şi nu este ceea ce nu este dar care pune în valoare ceea ce este. Sinele nu are nevoie de imagine de sine proprie sau de imagine indusă de parazitul suprem. Nu se teme de inexistentă, nu are nevoie de nemurire sau putere asupra vieţii sau existenţei, sau a naturii sale, este singura realitate reală şi neproiectivă, nexclusivă. Este rariate, comuniune si  comunitate. Inducţia înşelătoare a căii omeniri stă pe sfinx: “cunoaşte-te pe tine însuţi”. Secretul ascuns, ocult prin acesta inducţie de cale a omenirii este : nu te poţi cunoaşte, pentru că nu exişti în domeniul cunoaşterii. O inducţie practică este “cunosteti-vă faptele”. Aceasta “îndreptare” este mesajul din ”faptele apostolilor” (evanghelia) nu “teoriile apostolilor”. Apostolii adevărului a ceea ce este, sunteţi fiecare când faptele sunt reperul caii; nu teoriile, nici dogmele, nici justifcarile minciunii şi nici ritualurile oculte. Orice teorie este abstractă, orice abstractizare este risipă sau canalizarea în interese oculte, prin ritualuri oculte. Care ritual nu este ocult? Cel natural, al anotimpurilor şi zilelor; sunt circulare nu temporale, si tocmai acestea sunt exploatate de ocultisti prin a le da semnificatiile propriilor interese. Orice faptă te proiectează în prezent (te scoate din amintiri, sau moarte) când eşti una cu ea, fie că este gând, sentiment, senzaţie sau gest. Atenţia acordată faptei, o corectează şi purifică de inutilităţi. De ex, atenţia acordată de mine la ce fac pe blog mă determina să-l opresc. Nu este bună joacă fără sfârşit cu ideile, cu explicaţiile, fără feed -back-ul concret al faptelor, altele decat ale mele. Din moment ce faptic nu am receptionat afirmatia vreunei disponibilitati pentru proiect şi m-am angajat eu în căutarea de sine (care nu îmi lipsea), înseamnă că am deviat de la direcţie. Am considerat că este nevoie de puţină reflexie asupra comportamentului social, pentru ca să fie mai uşor de perceput proiectul aşa sintetic cum a fost prezentat în faza de temă de proiect, ca propunere. Tocmai prezentarea proiectului, ( pentru mine foarte explicită şi clară ca intenţie şi angajament curat), înţeleg că a fost piedica. Cum să te angajezi la ceva ce este fără promisiuni, directive sau inducţii, în ceva prin determinare, inspiraţie şi sinceritate, în ceva în care nu ştii nimic. Nu ştii cine este în spate, nu ştii ce au ăştia, nici ce vor, nu ştii cu cine te asociezi ca nu cumva să te faci de râs, nu ştii de fapt nimic şi ce scrie pare de neînţeles deşi scrie clar. Pentru toate astea trebuie îndrăzneală şi tu nu ai chef de aşa ceva. Ai probleme şi obligaţii fără drepturi care nu-ţi permit să te joci de-a exprima iubire fără un plan prestabilit . Auzi prostie!  Orice forma de constrangere (a urma un plan, imaginea) si ambitie, este nefastă, se opune iubirii. Orice formă a dorinţei este constrâgătoare, impiedică cooperarea in orice directie. Conflictul dualitatii dintre ceea ce este si ceea ce ar trebui să fie, trebuie să înceteze. Intrega constiinţă a omului este preocupată de Dumnezeu şi moarte, de un mod de existentă just şi fericit, de copii şi educaţie, de constrângeri şi libertate, de război şi pace. Fără înţelegerea tuturor acestora nu exista o vindecare reală a omului. Cel putin câţiva dintre noi trebuie să renunţe la nemulţumire şi suferinţă fără să le înlocuiasca cu exaltarea datoriei sau placerii Importantă nu este nemultumirea sau suferinţa dorinţei, ci cu adevărat importantă este  umilinţa, inocenţa, iubirea, iar toate acestea nu se pot cultiva, ci doar îndrăzni să le exprimi. La revedere prieteni.

5 comentarii:

  1. Drag prieten,
    Blogul, starea, respiratia noua intru viata din ultimul aproape un an (de cand exista blogul si noi impreuna), este FAPTA ta. Cum de nu o vezi ca fapta? Seminte noi in pamanturi improspatate deja sunt pe cale. Ca ele nu se vad, e adevarat. Si naturii ii ia ceva timp sa-si improspateze mantia, dintr-un anotimp in altul. Ca nu stim inca sa pornim pe un drum fara sa il vedem inainte, se dovedeste a fi adevarat. Dar fapta ta a construit deja drumul! Cat despre rostiri, sunt mai mult decat intelese, chiar daca de putine ori, noi beneficiarii faptei tale nu o recunoastem pentru ca este mai comod si nu ne angajeaza. Indraznesc sa exprim MULTUMIM. Am credinta ca acum fapta noastra poate fi aceea de a identifica mai intai si-apoi a smulge buruienile, ca noile seminte, in reavanul pamant sa isi poata arata coltul. Un drum, chiar si nou, intotdeauna duce undeva. Incearca sa treci peste ce noi nu am facut, si poate, actiunea va face posibila mai clar perceptia.
    O gradina odata insamantata, nu poate fi oprita in loc. Germinarea nu mai tine de noi. La fel nici blogul. Multumim, Mara

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru Mara,
    Iti multumim, ai exprimat ceea ce probabil toti am simtit.
    Pentru Vio,
    Respect hotararea ta. Stiu ca orice faci este bine pentru noi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ceea ce ai semanat, a dat deja roade Vio.. Nu numai ca a dat roade, roadele s-au transformat deja in seminte pe care si eu la randul, le-am plantat.
    Iti inteleg acum observatiile legate "de a fi facut nebun" ptr ca indraznesti sa observi ceea ce este. Ptr ca ai curajul sa te desconspiri public, fapt de neconceput intr-o lume a "controlului si puterii".

    Percep in jurul meu, schimbare, umblu in diferite medii, iar tot ceea ce ating, sau cu care interactionez se schimba. Si asta doar prin simpla observare si a pune intrebarea inspirata de tine: "de dragul cui" faci asta? la ce iti foloseste ? Raspunsurile le stii si tu si voi, sunt diverse, si daca o perioada mi-am pierdut umorul de teama de a nu "judeca/observa subiectiv" acum l-am regasit. Ma amuz de idiotenia mea cand ma desconspir sau de raspunsurile si justificarile "parazitiilor". Una din definitiile mele ale umorului ar fi: observarea idiotelilor noastre pe care le repetam constient.

    Vio, iti multumesc din suflet ptr oglindirea ta, oglinda pe care probabil nici telescopul Hubble nu o reda atat de clar si in profunzime. Ai penetrat atat de adanc cosmosul interior incat eu am redevenit copil.

    Ceea ce ai plantat a dat roade. Semintele tale sunt "curate" si de bun simt, dar mediul este atat de poluat de credinte incat e nevoie de ceva timp sa se refaca.

    Eu ma aflu in plin proces de refacere, de curatare a programarilor si am foarte
    mare grija ca semintele mele (faptele) atunci cand le plantez sa fie cat mai pure.

    Multumesc, pe curand.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cele 10 neputinţe şi inutilităţi
    Nu poţi să nu devii ceea ce nu eşti!
    Nu poţi să nu conservi ceea ce nu eşti!
    Nu poţi să nu controlezi ceea ce nu eşti!
    Nu poţi să nu domni ceea ce nu eşti!
    Nu poţi să devii ceea ce eşti!
    Nu poţi să faci ceea ce eşti!
    Nu poţi să ai ceea ce eşti!
    Nu poţi să fii ceea ce eşti!
    Nu poţi să nu fii!
    Nu poţi să nu poţi!

    RăspundețiȘtergere