08 decembrie 2010

recapitulare

Presupunerea determina un context care face posibila o perceptie noua.
 Importanta este noua perceptie nu circunstantele presupuse. In nici un caz, presupunerea nu este adevarul a ceea ce este in fata noastra la modul descriptiv. Adica , daca presupun ca cineva este hot, nu este adevarul acelei personae, ci imi generez circumstante, ca prin acea persoana sa percep, sa imi dezvalui, sa invet, ce este hotia si cum functioneaza. Daca acea persoana imi arata pe pielea mea, adica m-a fura, nu voi uita sa-I multumesc pentru invatatura; ca plata ei a luat-o singur. In nici un caz nu voi striga “hotule” Daca presupun ca cineva este cinstit si ma fura, m-a invatat ce este cinstea si si-a luat singur plata invataturii, mie ramanandu-mi sa-I multumesc pentru invatatura. Daca nu ma fura , nu voi uita sa-I platesc si multumesc, dau plata lucratorului nu dau de pomana. Daca cel ce m-a invatat nu este constient ca m-a invatat si crede ca ii dau de pomana, ii voi explica transparent pentru ce-I platesc si multumesc. Observati binomul multumesc / platesc. Multumesc “este plata in cer” si platesc “este plata pe pamant”; invatatura, sunt eu. In acest fel toate faptele mele sunt intregi, complete.Aceasta este recolta personala in urma explorarii impreuna a perceptiei in cazul disparitiei a tot ceea ce este (aceasta "recolta" era o lipsa in "intelegerea explicita" proprie, si o extind ca functionalitate si constienta in toate domeniile existentiale si  toate domeniile cunoasterii holonomice).Va rog sa postati la comentarii ce ati “recoltat” in urma explorarii ca intelegere proprie. Apoi vom pune intrebarea urmatoare.

17 comentarii:

  1. In exprimarea perceptiei, sunt mai multe straturi ale propriei limite, fiecare cu `fundul` ei. Am inteles ca corect este sa sap atat in exprimare cat si in perceptie pana in momentul cand nu mai exista `un fund`anume, fundul fiind limita propriei perceptii. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Incantat! Cristi.Te intrebi pana ramane doar intrebarea. "Limita" nu este rea, sau dusman, pur si simplu nu exista, dar avem necesitatea ei, in "proportia de aur"Atitudinea in fata "limitelor" este gresita , nu limitele. Atitudinea ne limiteaza sever, in nici un caz limitele percepute.

    RăspundețiȘtergere
  3. Oly,multumesc pt. raspunsul tau in particular. Explorare inseamna a merge mai departe. Iar feed-backul meu fata de intrebarile tale aveau aceasta miza. Nu am cerut explicatii, doar autoreflectare in propria gandire. Referitor la propunerile tale de explorare ordinea spune ca daca tu nu sfarsesti un lucru altcineva il va termina. Angajamentul personal trebuie onorat si abia dupa aceea facem alt angajament.Daca angajamentul anterior nu mai este relevant , primul pas este afirmarea iesirii noastre din el.Cunoscuta glima serioasa "prieteni ,va rog pe mine sa nu contati" Altfel generam asteptari prietenilor care ne respecta si au incredere in cuvantul nostru afirmat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Aceasta atitudine se numeste "integritate", incep si termin orice fapta in nivelul in care exista: exprimarii, simtamantului si actiunii. Ca exemplu: am facut cuiva o afirmatie care nu a ajuns actiune actiune, inchid afirmatia nu printr-o contra afirmatie, ci prin recunoasterea faptului ca este o afirmatie pe care nu o mai sustin.

    RăspundețiȘtergere
  5. "Invata ca viiorul este o sumedenie de carari ce se opresc la jumatate"(Cu timpul)- aceasta este consecinta faptului ca noi nu terminam niciodata ceea ce am inceput. Constiinta "jumatatii", (nerecunoscutul bigotism),face lucrurile pe jumatate, "iar facerile noastre, sunt viitoarele noastre", libertate este, responsabilitate este.Atitutinea opusa-obsesia terminarii lucrurilor pe care le facem este acelasi lucru sub alta forma. Opusul nu este solutie.Constiinta a ceea ce este este eliberare din confizii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Aha! Asa suntem liberi de unele alegeri din viata. Nu mai sustinem afirmatia care sta la baza alegerii.

    RăspundețiȘtergere
  7. De fapt, afirmam iesirea din context, dupa cum ai spus.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cuvantam de bine miracolul fiecarei zile, miracolul fara inceput si sfarsit al lui a fi din sunt!

    RăspundețiȘtergere
  9. Mirarea: cand nu reactionez in fata neputintei (etc) obtinand mahnire(tristete), ramane mirarea in fata noii perceptii a potentialului si inactiunii sale. (confirmare: " cum de a incaput atata bogatie in atata saracie?"; percep potentialul, "bogatia" si inactiunea sa, "saracia").Multi confunda inactiunea cu a nu face "nimic", sau a face "tacere". Asa procedeaza confuzia. Cand percep potentialul,"tacerea" si inactiunea sa "galagia", ramane mirarea in fata imensitatii si puritatii ei, a propriei libertati.In mirare nu exista reactie in fata perceptiei, nici nevoia de a face "ceva cu ea",percep(vad, aud si simt) lucrurile asa cum sunt ele si sunt minunate.

    RăspundețiȘtergere
  10. Pana la a va spune care este recolta mea ( nu am avut ragazul sa analizez ca sa trag concluziile ), vreau sa stiti ca raspunsul nu este al meu, este al nostru. Eu am gasit doar cuvantul potrivit. Citind celelalte comentarii am simtit si am scris "infinitul" si ma bucur ca nu trebuie sa argumentez raspunsul pentru ca habar nu am cum. Mi se pare ca a venit pe alta cale, nu prin gandire, de undeva din subconstient.

    RăspundețiȘtergere
  11. Iata si " recolta " mea:
    Strict personal, am inteles ca as putea sa-mi acord ceva mai multa incredere.
    Apoi, ca gandirea nu functioneaza in situatii nemaiintalnite, absolut necunoscute, ea proceseaza situatii care au macar un aspect cunoscut. Deci ar trebui sa punem mai mare pret pe simtire decat pe cunoastere.
    Mi se pare ca am regasit in aceasta explorare bucuria jocului din copilarie, fara miza, asa ca abia astept sa mergem mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  12. Inca nu imi dau seama daca si ce am "recoltat" din explorare. Nu gasesc nimic nou (nu a aparut nici o schimbare) in intelegerea proprie. Hm :|

    GyL

    RăspundețiȘtergere
  13. Perceptia despre lucrul care nu il consideri nou, e cea care se innoieste.

    RăspundețiȘtergere
  14. Mari, sa vezi gandirea din campul cunoasterii asa cum este ea, este o mare realizare si eliberare. Nu mai asteti de la rutina si repetitii sa-ti rezolve ceva . A vedea ceea ce este asa cum este, inseamna a distinge, a vedea falsul ca fals, si este inceputul actiunii si intelepciunii in existenta fiecaruia.

    RăspundețiȘtergere
  15. Gyl, pui mai mare pret pe ceea ce stii decat pe tine insuti. Cunoasterea nu se schimba, perceptia fata de cunoascut se inoieste continuu, si din aceasta inoire se imbogateste (aprofundeaza, penetrabilitatea in profunzime) intelegerea. Raspunsul lui Cristi este profund si relevant pentru directia noua pe care atentia ta ar trebui sa o exploreze .Noi ne inoim (intinerim,regeneram) odata cu perceptia si imbatranim (uzam) odata cu cunoasterea :),( fapt relevat, confirmat de Mari). Cunoaterea este superficiala si relativa si se uzeaza si descospira ca falsa, prin evo;utia perceptiei(constiintei) spre puritate, clarperceptie sau intelegere pura. In acel moment atemporal in care perceptia (constiinta,atentia) patrunde prin valurile conditionarilor cunoscutului, se releva o noua ordine si proaspata cunoastere care o inlocuieste pe cea veche si uzata. Apoi aceasta noua cunostere se uzeaza si dispare ca obiectiva prin aceeasi inoire a perceptiei prin profunzime si patrudere in sursa tuturor lucrurilor. Sursa este MEREU NOUA, niciodata la fel. Acest fapt este relevat de perceptia care se refera la cunoastere ca la o scara cu trepte. O cunoastere completa este o treapata, daca stai pe acea treapta, nimic nu se schimba. Treptele cunoasterii apar cand ridici piciorul sa mai urci o trepta si dispar dupa ce ai urcat pe alta treapta. Daca nu urci pentru ca nu vezi(cunosti) treapta urmatoare, totul ramane neschimbat si se uzeaza ca sa nu ne condamnam la stagnare (nemiscare,moarte). Murim ca sa nu ramanem prosti (conserve) in eternitate :). Prospetimea a orice, vine, este emanata, de ceea ce este necunoscut si cea mai necunoscuta este cunoasterea.In acest proces mai intii te misti tu (indraznesti sa abandonezi scutul si armele cunoasterii), apoi percepi si cunoasti si exprimi. Tu Gzl, ai tot ce-ti trebuie sa explorezi procesul, adica sa te misti in proces, cand valorizezi mai mult pe tine ca ceea ce esti (procesul vietii si increderii in viata asa cum este ea) decat cunoasterea a ceea ce treuie sa devii (procesul uzurii).

    RăspundețiȘtergere