paranteza in explorare

De ce este asa importanta (mai importanta ca propria existenta) cunoasterea?
Pentru ca sa avem ce copia. Astfel ajungem copii, in nici un caz copiii vietii. Amintirile sunt copii ale evenimentelor, evenimentele originalul. Aviditatea de cunoastere, este lacomia de amintiri, copii ale evenimentelor. Evenimentul este traire, amintirea este inregistrarea trairii, nu traire. Este aceeasi diferenta  ca cea dintre a fi pe scena cantand sau a asculta muzica inregistrata. Chiar daca inregistrarea prelucrata in studiouri este o interpretare  mai buna decat interpretarea directa a aceleiasi piese, trairea este directa  si de preferat oricarei "perfecte" inregistrari, daca nu vrem sa ajungem amintiri hranindu-ne cu amintiri (cunostinte, informatii despre trairi). Asa se explica obsesia tuturor de a ajunge pe sceana sau in Prim plan, indiferent de calitatile interpretative sau ale interpretarii. In spatele acestei obsesii sta dorinta de a trai, dorinta nascuta din credinta inexistentei noastre. Este normal sa credem ca nu existam si sa dorium sa existam, atunci cand faptele noastre spun asta. Care fapte spun asta? Toate faptele noastre spun asta. Hrana noastra spune asta. Hrana intelectuala cu amintiri (informatii care nu sunt traire), hrana noastra emotionala cu resentimente (emotii consumate numite generic "continutul" eliberat al cutiei Pandorei), hrana nostra fizica (care numai naturala nu este, fizica: natura, ci prin prelucrarea naturii prin excesele stiintei chimiei si prelucrarilor tehnologice comerciale). Cum rezolvam asta este o intrebare gresita. Nu se rezolva;  rezolvarea este metoda opusului care este continuitatea aceluiasi lucru sub alta forma. Inceteaza asta. Armonia nu exclude ci limiteaza toate existentele la " proportia de aur". Existenta nu este exclusivista ci armonica armoniei. Nu "a fi impotriva" va rezolva ceva. A stabili armonica propiei manifestari si interactiuni cu mediul inseamna masura bunului simt fara discriminarea interesului. Este greu sa tratezi tot ce este in prezenta ta, ca viu? Universalul spune ca 'viu la viu nu face rau' si asa este. Nu ma refer la a trata obiectele ca pe fiinte ci a te respecta pe tine ca fiinta in relatia cu fiintele si obiectele lor. Astazi se manifesta in prim plan pe scena televizoarelor si nu numai, tot felul de cunoasteri si proiectii pe post de cunoastere. Hranindu-va cu ele ce sperati? Nu stiu ce sperati idolatrizand cunoasterea unuia sau proprie, dar stiu ca  extraterestrii si desteptii spiritualisti sau capitalisti nu va va invia ci consuma speratele foarte frunoase,  ca sa intelegeti ca sunt desarte: investiti incredere in amintiri nu in propriile fapte si perceptii, care nu sunt amintiri pentru ca se petrec mereu acum; sunt raspunsurile voastre la circumstantele create de altii. Presupuneti ca nu puteti si va supuneti neputintei. Miracolul promovat ca "orice este posibil" este minciuna; puteti numai ce puteti si nu va mai invinuiti ca nu puteti ce nu se poate. Limitele nu sunt inchisori, miracolele da, pentru ca sunt generate de inchipuirile dorintelor nu de realitatea a ceea ce este. Cel mai mare miracol este acela ca in circumstantele date si comportamentul impotriva propriei fiinte, existati. Puneti pret pe asta, "cum existati" este irelevant. Daca "cum" este relevant , voi sunteti irelevanti. Eu sunt cel ce va starneste, cel ce va provoaca sa explorati propia cunoastere asa cum este ea si asa cum o faceti voi, sa vedeti ce informatii manipulati prin consecintele lor asupra voastra insiva. Nu va amagiti ca ce manipulati in cap nu este vizibil si nu are efecte asupra psihicului, fiziologiei si anatomiei voastre, asupra a ceea ce doriti cu cea mai mare ardoare distrugand in acelasi timp. Ceea ce pare ca circula prin creier si care pare a nu fi decat un fel de materie mentala nesemnificativa, pe care nu dam nici doi bani pentru ca nu da bine la imagine si la interese, este factorul patogen care imbolnaveste si chinuie o lume intreaga.. Cand auziti sau vedeti aceste fapte manifestate de ceilalti va oripilati moral si indignati educativ, ca si cum  abia acum  aflati si voi nu aveti nici o treba cu astea. Diferenta este ca voi ascundeti ceea ce ceilalti transparent manifesta, grotescul situatiei circumstantiale. Cei ce ascund sunt complicii si complicitatea este evaluata la acelasi nivel cu vinovatul. Inocentul nu este naiv, percepe si pune sub semnul intrebarii validitatea cunosterii si infoirmatiilor ce modeleaza perceptia  cunoasterea care modeleaza acea perceptia incercand s-o distruga distrugandu-i senzorii , sa tina constiinta in intuneric ca sa accepte modelul informatic pus la dispozitia ei, inrobind constiinta lipsita de proprii ochi, ureci, etc. Afirmatia ca nu poti manca un miel pana nu-l sacrifici omorandu-l, este a constiintei a ceea ce este, nu a modelului informational  (care ar dispare daca am vedea ca asta ni se intampla noua). Sacrificiul prin munca, lupta, acceptare si supunere, obedienta in fata stereotipurilor sociale ale succesului si valorilor prezentate ca umane, este barbaria moderna, dar tot barbarie ca si sacrificiul de fiinte umane sau biologice pe altarele sperantelor in zei. Oare nu vede nimeni ca sacrificiul promovat politic,  cultural si progresist ca solutie la orice marasm, de mii de ani hranit de parintii si copiii lo,r nu a dus la nici un progres uman? Am lucrat pentru o tehnologie pe care nu putem s-o folosim fara sa o mai paltim odata, si numai daca este data spre consum social cand este demodata militar. Oare la fabrica cui de armament lucreaza omenirea de mii si mii de ani? De ce fabricam armele cu care suntem tinuti in robie economica, psihologica si mentala? Un copil la acesta intrebare mi-a raspuns:" d'aia ca suntem prosti!" Folositi instinctul, nu este animalic cum a-ti fost invatati ca este. Este corectie imediata a actiunii voastre, este reactie utila, optima in circumstanta, raspuns optim. Cei care au instinct intr-un domeniu sunt denumiti "talentati".Talentul este expresia instinctului nu a cunoasterii in domeniu. Talentul in viata este existenta neconditionata. Singurii care ne conditioneaza existenta suntem noi, prin acceptarile stereotipelor si rutinelor existentiale ale ignorarii propriei fiinte. Limitele credintelor sunt limitele proprieilor pareri si opinii "fata de..". Cusca credintei , cusca obsesiilor de putere si nemurire, cusca amintirilor violatoare, tripla cusca a ignorantei (incomensurabila indiferenta), "anticristul" ascuns de personificarea lui exterioara.Fabula este genul literar in care "personificarea" lucrurilor neinsufletite sau animalelor fara peronalitate (pareri despre sine)  in care traim, nici in cer nici pe pamant care unul este.