despre channeling

Este o modă, în câmpul aşa zisei spiritualităţi, de a prezenta informaţii şi de a “profeţi”, fără asumarea responsabilităţii individuale, prin plasarea sursei informaţiilor şi profeţiilor în sfera unei autorităţi exterioare individului şi planetei.
Normal este că în infinitatea înconjurătoare, să existe viaţă şi civilizaţii, planete locuite sau confederaţii planetare şi galactice sau intergalactice. Este stupid să considerăm că doar noi suntem singurele fiinţe inteligente şi lucrative organizate, sau individuale. Numirea altor fiinţe din galaxie, sau alte galaxii, extratereştrii, este nefondata raţional, cel puţin; este bazată exclusiv pe localizare, asemănător faptului prin care, aş considera un francez, ca străin, numai pentru că are reşedinţa într-o altă zonă a pământului, dar locuieşte ca şi mine tot pe pământ. Acesta "nebunie” nerecunoscută, de a premedita în minte scindări, implicit conflicte şi pericole, prin catalogarea necunoscutului ca străin, sau extraterestru, numai pe criterii pur formale, nespaţiale şi ne temporale, imaginare, (pământul ca şi universul , nu are graniţe, despărţituri, trasate pe el şi care să separe în vreun fel, acestea sunt imaginate de oameni), nu poate duce decât la teamă; Personificând, putem spune că duce “în gura fricilor şi conflictelor dintotdeauna”, în niciun caz la cunoaştere şi cunoştinţe. Acesta premeditare inerţială, nu face altceva, decât să prestabilească o relaţie între noi şi necunoscut, teama. (teama este mama lumii) Pornind din teamă, (relaţia determina acţiunea), ce fel de răspunsuri şi acţiuni din partea noastră, au loc în momentul unei întâlniri? Pornind din teamă, cu ce rezonam la nivel real, în univers, dacă nu, cu motivele temerilor, adică cu fiinţe şi civilizaţii la fel de temătoare şi implicit violente şi lacome de putere şi dominaţie? Cei ce se aseamănă, se adună. Dacă într-o astfel de întâlnire directă sau indirectă, celălalt este mai slab tehnologic sau fizic, decât noi, cum altfel am acţiona decât, aşa cum am făcut-o cu negrii, cu pieile roşii, cu papuaşii, cum o facem cu animalele? Dacă situaţie ar fi inversă, cum ar acţiona ei, faţă de noi? Ca şi noi faţă de ceilalţi! Nu? Deci prin rezonanta magnetică a abordărilor premeditate, atragem situaţii periculoase, atât pentru pământ cât şi pentru alte sisteme planetare. Ceea ce am scris justifica teamă şi fobia în abordarea “extratereştrilor”. De aceea este bine, recunoscându-ne limitele că precivilizaţie umană, să fim vigilenţi. Este complet catastrofică, atitudinea unora care căsca gura la tot ce este străin, sau extraterestru, premeditandu-i că “superiori” şi îmbuibaţi de intenţii bune, vis a vis de pământeni. La fel de distructivă este şi atitudinea premeditată că tot ce este străin, sau extraterestru, este duşman. Vigilenţa, în situaţia în care suntem, este manifestarea inteligenţei şi libertăţii. Dacă străinul sau extraterestrul este civilizat la propriu, nu va face promisiuni atrăgătoare, sau pomeni oamenilor şi nu vă intervenii în conflictele interumane. Cel mult vor împărtăşi din experienţelor lor neplăcute, (avertismente) ca noi să nu cădem în ele, sau vor da conştiinţa faptelor noastre în oglindă civilizaţiei galactice respective. Nu uitaţi de mister ahriman, un civilizat nu vă va considera nici inferiori, nici nevoiaşi. Respectă libertatea de expresie şi nivelul ei de grosolănie sau rafinare. Tehnologie doresc doar cei obsedaţi de control şi putere; cei care au tehnologii avansate, le au pentru că văd tehnologia ca un mijloc de exprimare şi protecţie a exprimărilor lor comune. Conştiinţa cristica, conştientă totalităţii existenţiale şi esenţei unităţii şi plenitudinii viului în univers, deschide calea şi descătuşează potenţialul inteligenţei bazate pe realitatea ordinii şi înţelegerii acestei realităţi, pe un comportament relaţional raţional, în care tehnologia reflectă potenţialul nelimitat pe care orice fiinţă îl poate accesa şi folosi. Tehnologia este o reflectare a gradului de conştientă a realităţilor universale bazice, ne pervertite de ideologii şi ideaţii bizare, imaginare. Afirmăm că, tehnologia accelerează involuţia fiinţelor în propria conştientă, le transformă în dependente, aservite tehnologiilor, atunci când tehnologia nu este folosită raţional, că instrument-jucarie ci iraţional, folosită ca instrument-arma. Tehnologia handicapează, este o cârjă, atunci când depindem de ea în nivelul social, condiţional şi iraţional a civilizaţiilor preumane în care informaţia este considerată putere. Informaţia nu este putere, decât când o înviem noi, dându-ne libertatea şi viaţa pe altarul lăcomiei de putere, aservindu-ne inconştient ei. Se spune că “acea cădere din rai”, este momentul când fiinţa umană a pus informaţia (cunoaşterea), mai presus de sine, de viaţă sa, aservindu-se ca nişte ciborgi programelor informatice rutiniere şi neschimbătoare ale trecutului existenţei sale, ale “morţii”, ale deşeurilor informaţionale, “adică a dat înapoi”, refuzând viaţa “în moarte” (cunoaştere, instrument), speriindu-se de viaţă şi libertatea ei. Dragostea cu de-a silă nu există, este viol, iar viaţa nu ne violează. Vedem clar că viaţa nu este o dorinţă sau obligaţie. O dorim când nu o avem şi nu o avem când o refuzăm. O refuzăm, pentru că nu o putem controla şi stăpâni, posedă; şi asta ne sperie când moartea sau neîncrederea în sine, cunoaşterea (informaţia psihologică) ne domina, iar asta este efectul temerii de viaţă. Acelaşi cerc vicios din care nu putem ieşi dar pe care îl putem sfârşi, nemaihranindu-l pur şi simplu. Cum îl hrănim? Aflându-ne în viziunea personală referitoare la cine suntem, personificând şi luând orice la modul personal, adică lacom, acumulativ.
Să ne întoarcem după aceste consideraţii, la channeling. Să abordăm raţional acesta manifestare a concepţiei noastre faţă de gândire, ca ceea ce reprezintă şi ceea ce este ea, Mai întâi câteva precizări a modului în care gândirea este privită şi înţeleasă de conştiinţă şi cunoaşterea umană (nu extraterestră). După două mii de ani de înainte de cristos, în numele lui Cristos, conştiinţa ştiinţifică raţională a omenirii a ajuns în sfârşit în era noastră, anul zero. Înţelegerea schizofreniei la orice nivel al minţii, a consecinţelor devastatoare pe care această rană produce, este clar că izvoraşte din abordarea greşită a gândirii ca proces de recepţie-emisie, în care cele două elemente sunt separate, independente şi localizate separat.  Rana schizofreniei minţii este produsă de trădare, de sacrificarea - orice ritual, în special cel al sacrificiului, este barbarie - schizofrenia lăcomiei de a renunţa la viaţa pentru a câştiga la alt nivel “mai mare”, conţine morbiditate şi condiţionează conştiinţa, o aserveşte amăgirilor sinelui pe “altarul cunoaşterii", "informaţiei”, cu scopul obţinerii de putere, nemurire, etc.
Gândirea este procesul prin care cunoaşterea îşi are existenţa sa reală şi concretă. Întreaga cunoaştere este produsă, pusă în evidenţă, comunicată şi aplicată prin gândire.
Memoria este câmpul, depozitul a ceea ce este cunoscut. Gândirea conţine în mod esenţial toate răspunsurile intelectuale, emoţionale, senzoriale şi fizice ale memoriei. Aceste răspunsuri îmbogăţesc la rândul lor memoria, condiţionând astfel gândirea viitoare. O astfel de gândire limitată de răspunsul mecanic al memoriei, ne duce la înţelegerea clară a faptului că nu există nici un motiv că gândurile ce apar să fie relevante pentru situaţia reală, care le evoca. Acest mod rigid de abordare, nu permite o mişcare reală a gândirii.
Inteligentă este răspunsul originar, necondiţionat şi proaspăt al percepţiei, în care poate să apară o nouă ordine sau structură, care nu este doar o modificare a ceea ce este cunoscut şi prezent dinainte în memorie (ceva care este “gândit”). Apare o abordare nouă, diferită, odată cu care toate elementele se potrivesc într-o nouă structură sau ordine organizată proaspătă, nemaivăzuta sau gândită. Gândirea include şi comunicarea de gânduri între oameni, că părţi ale mediului, deci prin urmare nu se poate spune că procesul atotcuprinzător al gândirii începe sau se termină. Gândirea gândeşte comunicarea, realizând blocarea relaţiei (percepţiei).
Inteligenţa nu-şi găseşte oponent în memorie. Ceva nou nu este în magazia memoriei, iar ceva de acolo care s-ar putea opune, nu are la ce. Inteligenţa prin percepţia de tip “străfulgerare”, are calitatea de a entuziasma datorită lipsei premeditării comunicării, facilitând stabilirea relaţiilor interumane.
Identificăm ca proces întreg, fără început său sfârşit, o tri unitate: inteligenta, memorie, realitate. Acestea, evident nu sunt nume de lucruri, ci doar repere ale unui proces. O mişcare continuă de creaţie-generare ( al percepţiei-inteligente), de preluare prelucrare (al memorie-gândirii), de concretizare - funcţionare (adică realitatea). Putem asemăna aceasta mişcare unui dans căruia i-am dat numele de Gândire. Ce greşeală ne releva această percepţie?
Greşeala principală este de a atribui a ceea ce este în gândire, unei realităţi independente de gândire
În acest caz, ceea ce este un singur proces întreg , este tratat ca fiind despicat în două, în mod tacit, fără ca cineva să fie conştient de asta.
O astfel de fragmentare inconştientă a procesului gândirii, duce la distorsionarea oricărei percepţii, iar acesta distorsionare se autoîntreţine într-un proces din care în general, este foarte greu să evadezi.
Sunt conştient cât de aridă a fost trecerea în revistă a conştiinţei umane în ceea ce priveşte gândirea şi blocajul ei, fragmentarea, dar şi de necesitatea relevării ei. Cu puţină răbdare, mai avem puţin.
Abordarea gândirii în totalitatea ei că similară unui receptor de radio, (abordarea chanelingului, de o vinovată “modestie”), conduce în mod obligatoriu la confuzionarea întregii funcţionări a minţii.
Spuneam “vinovată modestie” pentru că este intenţionată şi maschează (are un interes străin şi ne binevoitor faţă de specia umană pe cale de trezire şi iniţiere zero), fură şi canaliza energia imensă a unui asemenea moment de trezire, de eliberare, în interese străine ei. Sub mască “îţi spun eu ce şi cum ţi se întâmplă”, “îţi spun eu ce trebuie şi ce nu trebuie să faci”, “ce să-ţi imaginezi că va urma”, “ce să te fereşti să accepţi”, “ai încredere în superioritatea cunoaşterii noaste, tehnologiei noastre care o să rezolve problemele”, etc.
Adică, ieşiţi odată şi odată din sclavia concepţiilor străine de umanitate, a idolilor timpurilor în care umanitatea a fost înrobita, pentru a fi prinşi în robia altor noi idioţii vechi ale conceptelor aceloraşi vechi strategii, ale unor alţi noi stăpâni. Momentul trezirii unei conştiinţe planetare şi universale este asemenea naşterii unei noi stele, un nou soare, iar lumina lui vie va atrage mulţi vechi şmecheri ţânţari şi pomanagii. Toţi au intenţia de a “înhăma noul soare” la căruţa nevoilor sale. Aceşti pomanagii vampiri, ticăloşii inteligenţi ai energiei cosmice (aşa se considera ei , nu îi consider eu pe ei) nu au şansa şi nici privilegiul de a produce şi trăi un astfel de eveniment cosmic, al universului viu. Şi atunci vor să ciupească cât mai mult, ca să-şi încarce bateriile leşinate, să-şi asigure supravieţuirea, continuitatea, nemurirea, pentru că (faptele şi comportamentul lor, îi deconspiră ca atare). Ei sunt morţii şi muritorii, trădătorii vieţii şi exploatatorii ei în univers, paraziţii intestinali ai universului, limbricii copilăriei umanităţii. Toţi cei ce-şi construiesc afacerile pornind de la inducţia tacită, a "inferiorităţii tale" şi a "superiorităţii lor" incontestabile, sunt cei mai nemiloşi duşmani. Nici un om nu are nevoie să fie învăţat de către cineva ceva şi nici să i se spună fără a fi furat pe subiectele referitoare la viitorul lui sau omenirii. Ziua de mâine, pagină albă, este ziua nescrisă dintotdeauna şi care aşteaptă să o scriem din libertatea inteligenţei şi iubirii, adică a datului fundamental uman. În afara acestui dat, nimic altceva nu are vreun preţ sau valoare. Toate celelalte “valori”: informatice, ştiinţifice, tehnologice sau de orice altă natură, sunt umbrele sale. Umanul, în expresia sa planetară, adică oamenii, au fost păcăliţi să dea unica valoare, pe“informaţie”. Sau vândut unor lăcuste-reptiliene cu capul şi gura mare, ca să poată înghiţi sau prosti câţi mai mulţi odată.
Cu toate acestea, nu pot vinde ce nu le aparţine. Oamenii aparţin “datului fundamental”, nu “datul fundamental" oamenilor. Acesta experienţa este dureroasă, dar necesară; Este experienta orgoliului întunericului de a încerca să faci "ceea ce nu poţi": să te trădezi sau te vinzi pe tine însuţi. Dacă nu percepem anormalităţile lăcomiei, nu înseamnă neapărat că suntem orbi sau inferiori cuiva. Însemna că percepem puritatea inocenţei copilăriei, a noului nou născut care manifesta exprimarea vieţii din iubire. Acestă iubire este creativă şi pură, nepremeditată, care nu poate fi dată sau furată din simplul motiv că nu aparţine cuiva. Este a universului, a infinităţii înconjurătoare şi sublime, planetare.
La miracolul acestui eveniment, al trezirii conştiinţei, nu au acces “ţânţarii" şi "lăcustele”. Nu vă temeţi şi nu credeţi, nu vindeţi (acceptând) vreun viitor, că nu există aşa ceva. E vraja care speculează teama (dar pe care voi o puteţi concretiza prin acceptare, ca şi până acum). Preţuiţi inocenta şi puritatea. Nu ştiu, este adevăr - nu cred , este credinţa - nu am, este avere - nu pot, este putere. Nu pot şi nu promit nimic, fac şi nu promit, dau şi nu cer înapoi, este prietenie. Falsurile şi minciunile, "făcăturile", se deconspiră singure până la urmă.
O să continui , dacă mai este cazul. Salut prietenii din Dudelange Luxemburg, din Anglia şi Singen Baden-wurtemberg Germania