20 august 2010

cealalta realitate

Cuvantul “realitate” a constituit intotdeauna un subiect de contradictie in conversatiile privitoare la continutul si domeniul sau. Vine din latinescul “res”, si are semnificatia, de ceea ce este gandit,
de lucru, realitate. Relatia gandire-lucru este un process efectiv, care atunci cand este realizat in mod adecvat, genereaza o actiune armonioasa si ordonata, incorporand atat gandirea (in care gandurile sunt perceoute ca “materie mentala”, nepalpabila, efemera, prin urmare nu “lucruri” sau “nimic”), cat si ceea ce este gandit (sau lucrul), intr-o unica miscare, in care analiza separata a partilor, gand si obiaect, nu are nici un inteles. Lucrul semnifica o forma conditionata de existenta. Insist, lucrul sau ceea ce este gandit, este o forma conditionata de existenta. Asta nu inseamna sa identificam “realitatea ca intreg” ca fiind conditionata, deoarece, chiar termenul implica faptul ca ea contine toti factorii care ar putea sa o conditioneze si de care sa depinda.
Aceasta inseamna ca orice idée pornita, nascuta din distinctia fixa si permanenta dintre gandire si realitate, se prabuseste atunci cand este aplicata Totalitatii. (gandirii – realitatii). Non-gandirea, este identificata de obicei cu realitatea, in sensul ca are calitatea de a fi lucru, independent de modul cum il gandim. Adevarata gandire ia nastere cu aceasta distinctie, claritate. Gandirea, devine constienta de ea, ia cunostinta de sine, distingandu-se de non-gandire.Aceasta distinctie facuta, indeplineste constientizarea deplina a faptului ca, gandirea este tot ceea ce se petrece. Acest gand ,adanc ingropat in memoria umanitatii, este cel care aduce sanatate si ordine in gandire.
Intrucat, “realitatea” independenta de “gandire” este in mod fundamental necunoscuta si incognoscibila in mod clar sunt excluse ca posibile, categorii fixate de genul “gandire” si “non-gandire”. Cu alte cuvinte, nu exista gandire sau non-gandire, aceste denumiri nu sunt nume de lucruri, ci repere, temeiuri, ale perceptiei si pentru o perceptie inteligenta.
Intreaga miscare a gandirii  este cea in care , continutul sau care este in memorie, trece continuu in mediu (perceptia senzoriala), devenind lucru sau non-gandire, realitate. Sursa , izvorul acestui process, a acestei curgeri este perceptia inteligenta. Aceasta implica faptul ca nu exista o forma ultima a “gandirii”, la fel cum nu poate exista un “poem ultim” care ar face de prisos oricare alt poem ulterior. Gandirea se elibereaza de mizeria ignorantei (orgoliul), redevine smerita, creativa si libera. Cea mai inalta calitate a gandirii ca totalitate, process intreg, este acea calitate a gandirii, asociata libertatii-iubirii-compasiunii, cele trei indicatoare, repere-fapte ale viului intelligent fundamental, numit OM, a carei semnificatie este Intelepciunea. Om, multumim pentru viata, inteligenta, libertate, compasiune, pentru incognoscibila sublima iubire! (Va continua)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu