cealalta realitate II

In prima realitate, raporturile noastre cu ea, cu realitatea, sunt conflictuale, de respingere a ei, de negare. Asta pentru ca ne simtim limitati, constransi de realitate, iar realitatea se hraneste din noi, ne consuma pana ramanem , nimic, cel mult o amintire spre vesnica pomenire.
Toate eforturile noastre de a controla si supune realitatea noastra, raman in final , dupa cateva momente in care credem ca am reusit, fara rezultat. Suntem martorii propriei degradari, propriilor infrangeri. Disimularea nefericirii si esecului tuturor sperantelor si planurilor noastre splendide (mai ales daca s-au realizat), nu poate fi ascunsa de degradarea temporala a fiintei biologice. Cu timpul invatam ca toate caile sunt infundate.
Fanatismul si energia tineretii se consuma repede in modalitatile teribilismelor si rebeliunii indreptatite de rapacitatea si nedreptatea lumii. Milioane de organizatii guvernamentale si non-guvernamentale, lupta pentru drepturile omului si ecologie.  Se consuma resurse umane minunate si fonduri importante pentru indreptarea situatiei, dar “realitatea” nu vrea sa se schimbe. Se schimba oamenii si fondurile, tehnologia si stiinta pusa la dispozitia si pentru demersul lor, dar…, “realitatea” nu vrea sa se schimbe. Ne rugam, ne dam diplome de merit (poate convingem ca am schimbat realitatea chiar pe realitate), facem spectacole entuziasmante si datatoare de sperante cu ocazia oricarei noi realizari tehnice, dar realitatea este la fel de rece si neinduplecata ca si aisbergul din calea Titanicului. Facem capodepera din scufundare, din tragedie, din degradare, dar realitatea tot nu se lasa impresionata cumva.
Spuneam in prima parte a articolului, ca distinctia dintre gandire si realitate este complet irelevanta cand ne referim la o totalitate. In fapt, cand vorbim de lume, de realitate , ne referim la o totalitate si in acest caz , realitatea si gandirea ei este aceeasi, neseparata.
Mai relevam faptul, ca ceea ce este gandit, “in cazul nostru, prima realitate” este o existenta conditionata. Cu alte cuvinte realitatea gandita, sau gandirea realitatii, este o existenta conditionata, ca atare neschimbata; nu poate fi altceva decat ceea ce ea este: o realitate a unei relatii din constiinta. Ca urmare efortul schimbarii realitatii nu este altceva decat rezultatul acestei relatii, deci intareste si permanentizeaza aceasta realitate asa cum este ea. Din acest motiv toate eforturile noastre sunt fara rezultat. In fapt, prin eforturi facem “aceasta realitate” sa ramana asa cum este ea. Asta desconspira faptul ca, iubim aceasta realitate si nu precupetim nici un efort pentru a o mentine. “Dorintele noastre” de a schimba realitatea sunt doar masti sub care ne ascundem adevaratele intentii de a o mentine, pentru ca speram sa obtinem pozitia privilegiata si exclusivista in aceasta realitate. Asta nu se intampla si de aia speranta moarte nu are, sau moare ultima. De ce nu se intampla? Pentru ca realitatea ta nu se schimba. Daca am cunoaste ce traiesc cei din pozitia privilegiata si exclusivista in spatele cortinelor stralucirii, sigur nu am mai spera sa ajungem acolo. Am spera ca realitatea sa nu se schimbe, sa ramanem copiii. Si dupa cum vedeti, realitatea nu se schimba si nici nu se poate schimba.
Fireasca intrebarea: atunci de ce vorbesti de alta, cealalta realitate? Daca auzeam ca realitatea ca totalitate este generata de o relatie ca totalitate, o relatie din constiinta, auzeam implicit ca pot exista atatea realitati cate relatii exista in contiinta si ca atare pot fi exprimate, gandite, memorate, conservate sensorial prin repetitie, pana ne consuma ele pe noi, sau le consumam noi pe ele. Evident ca exista si o relatie care nu include “consumul” sau mancarea. Orice realitate care este gandita, deci conditionata, nu se schimba. Exista si o realitate negandita, ne-denumita? Cum ar fi acea realitate? In primul rand, am percepe acea realitate ca tacuta. Nefiind gandita sau denumita in capul nostrum ar fi liniste cand ne uitam la ea. Spun asta pentru ca este evident ca atunci, cand privim o realitate gandita , in capul nostru apar si-l fac harcea-parcea, toate gandurile acelei realitati. Oare, care sunt posibilitatile acelei realitati negandite si denumite?
Sa ne intoarcem la prima realitate, cea cunoscuta, gandita, neschimabata si neschimbatoare. Care este “relatia” din constiinta care o genereaza, pe care o intretinem prin repetitie? Intre ce si ce exista acesta relatie din constiinta noastra? Ca sa aflam raspunsul la prima intrebare, sa ne amintim ca scopul este si mijlocul. Care este scopul fiecaruia in realitatea cunoscuta? Sa ajunga in pozitia exclusivista si privilegiata in care sa faca ce vrea el. Ca urmare mijlocul de transport in acesta pozitie este exclusivismul, excluderea celorlalti doritori a aceleiasi pozitii. Cei putini care au ajuns, sunt “visul” celor multi care doresc sa ajunga. Iar cei multi sunt masa de manevra a celor putini. Exista intre ei o prapastie, o ruptura, pentru ca cei putin nu vor sa imparta privilegiul, care astfel ar dispare. Exclusivismul ca relatie este fundamental violent, iar realitatea lui este violenta. Supravietuirea sa implica manipularea conceptelor justificative de superioritate a celor putini si inferioritate a celor multi, si posibilitati tehnologice de impunere a acestor concepte, violent si represiv, la nevoie. Teama celor multi este compensata doar de cruzimea celor putini.
Dar acesta este doar o realitate a unei relatii dintre oameni, relatia exclusivismului, a competitiei si concurentei. Daca privim totalitatea a ceea ce inseamna relatie , acesta realitate este irelevanta, are un domeniu restrans de validare, superficial, iluzoriu.
 "Era noastra", a debutat cu exprimarea unei alte realitati. Realitatea iubirii ca relatie interumana, Dar se pare ca ne-a trebuit 2000 de ani sa o acceptam ca realitate reala. Si totusi in cei 2000 de ani fiecare generatie a avut “absolventi” care au trecut in cealalta realitate, respinsa de marea majoritate manipulata de cei putini si “superiori”, iluminati preoti ai vremurilor, specialisti in adevar, stiinte si ce trebuie sa faca ceilalti. Acesti “absolventi” au explorat cealalta realitate si au transmis celor ramasi in prima, minunatiile acestei “celelalte realitati”.Toate descoperirile stiintifice, tehnologice si realizarile culturale le datoram lor. Creativitatea nu se naste din conflict de aceea lor li se datoreaza inoirea si prospasirea societatii umane in care valorile lor au fost si sunt impulsuri regeneratoare. Tot celor din realitatea cealalta , a iubirii ca relatie interumana, le datoram si relevarile constiintei si functionarii creierului uman, a realitatii constiintei si posibilitatilor sale, a mintii unice universale. Va intrebati probabil, unde este cealalta realitate si cetatenii ei?( va continua)