25 august 2010

cealalta realitate IV

In realitatea cunoscuta si refuzata, toate elementele ei sunt in opozitie, sunt reactii la reactii. In cealalta realitate, elementele ei sunt in armonie iar actiunea este cea care genereaza dinamica ei.
Exista greseli dar ele sunt reparate imediat. Atentia si constienta genereaza raspunsul optim in orice situatie. Toate actiunile se nasc din compasiune si iubire fata de tot ceea ce este. Creativitatea atinge cotele simultaneitatii dintre intentie si edificiul ei. In acest fel nu exista nevoi sau probleme. Exista dinamica creativa si comuniunea in spirit. Intre membrii acestei comunitati exista colaborare intr-un unic sens: exprimarea fericirii creative. Nu exista ierarhie, doar daruirea rezultatelor realizarilor individuale si punerea lor la dispozitia tuturor. Intensitatea trairii este atat de extraordinara incat sunt posibile realizari individuale sau collective care pentru nivelele mai mici de energie par miracole si imposibile: deplasare instantanee oriunde in infinitatea inconjuratoare, cresterea nivelului energetic peste orice nivel dizarmonic incat nu este nevoie de “aparare” ca reactie, iar forma fizica poate fi refacuta instantaneu din elementele care o compuneau in caz ca este distrusa. Individualitatile acestei realitati au deplina libertate de a-si stabili aspectul formei sale dupa cum ii place, prin programarea “verbala”a A.D.N-ului, etc. Cel mai important este ca nu se amesteca in conflictele nivelelor energetice mai slabe, nu fac spectacole demonstrative de putere. Dar raspund mereu oricarei cereri de bun simt, de ajutor, invatare si multe alte posibilitati ale infinitatii care sunt greu de descris in limbajul commercial. Si aceasta realitate va este cunoscuta si refuzata. Dar si aceasta este o realitate gandita si descrisa, deci o existenta conditionata. In toate realitatile imaginate, gandite si traite de mine, existenta mea este conditionata, limitata, eu sunt hrana lor. Astfel intelegem ca realitatea modelata de cunoastere este o existenta conditionata, oricare ar fi aceea. Astfel lupta impotriva conditionarilor si limitarilor de orice fel este o inutilitate irationala ca expresie a inconstientei realitatii. Aici incheiem prin intelegerea faptului relevat, ca exista o singura realitate, spiritual manifestat si in manifestare. In acesta unica realitate, singura relatie rationala a spiritului cu realitatea si intre colocatarii acelei realitati, oricare ar fi ea, este minimal prietenia, expresie a respectului si colaborarii in reciprocitate armonica, fara ingradirea libertatii si conditionarea ajutorului tau. Singura neconditonata este exprimarea mea, indiferent de nivelul de energie al oricarei realitati in care ma aflu. Exprimarea “pentru”, in sprijinul celui din fata ta si nu autopromovarea si automaximizarea propriei importante inchipuite, genereaza si este regeneratoare, vindecatoare. Cei care se autoafirma isi justifica propria inexistenta. (asemenea celor care se apara de propriile proiectii mentale). Exprimarea sinelui este lasata in sema sinelui, nu mai constitue o preocupare, grija si lupta personala. “Eu sunt”, nu pot “sa fiu”. Eu sunt realitatea  neimaginata, negandita,  neexprimata, nedenumita. Realitatea initiala (nascatoare de realitati) inca nu s-a exprimat. Distinctia “tu si eu”, nu exista in acea realitate, care ne sustine pe amandoi. “Sunt” este intreg si nefragmentabil. Fagmentele nu se pot intregi. Noi  nu percepem realitatea  asa cum este ea, ci o realitate modelata de prorpia cunoastere nascuta din constiinta noastra despre noi insine, personala si incompleta asemenea realitatii nostre. Toate realitatile sunt efemere, iluzorii si se constituie in trambuline in jocul spiritului si existentei. Amagirea spiritului, duce la naucirea lui. Mintea se dezbara ea insasi de cunoastere, de timp si elibereaza si corpul ei. Viata “fara existenta”, are atunci o extraordinara semnificatie, este plina de compasiune si orice actiune in existenta fizica (sau cum a-ti vrea sa-I spuneti), sau oricare existenta ar fi aceea, poate fi corectata (vindecata) imediat.

Putem ajunge fiecare la acea stare si sa o comunicam. Mintea care se smulge singura din cunoastere, din timp, este una cu “aceea”, prima si ultima, neaservita timpului si oricarei degradari sau amagiri de sine. Acesta ordine restabilita in constiinta si corp este fericire creativa, acea stare de meditatie a mintii in care nu mai exista nici un element al trecutului. Exista un simtamant real, concret, ca nu mai exista nici un “maine”. Confirm ca este modul cel mai “sanatos” de a trai, ca nu inseamna iresponsabilitate, ca acesta stare regenereaza creierul si existenta biologica, si ca in aceasta stare suntem “tinte” ceea ce ne stimuleaza dinamica si alunga orice oboseala sau plictiseala. Ordinea este energie, ordinea ordinii, mama tuturor energiilor, mama noastra a tuturor, adevarata mama. Nu putem face ordine, orice ordine am face este o ordine organizata, limitata. Dar putem lasa ordinea sa se faca in existenta fiecaruia dintre noi, nemaicreind dezordine sau conflict. Cand intelegem ca dezordine este conflict si conflict este dezordine, intelegem unde putem actiona, iar actiunea sa aiba rezultat concret si armonizator, vindecator si corectiv al traiectoriilor proprii in propria naucire. Avem neingradita libertate sa raspundem din iubire oricaror provocari, avem nesfarsita bogatie sa impartasim tot ce suntem cu toti ceilalti semeni, avem prisosinta abundentei ca sa daruim tot ce ne prisoseste in sinceritatea propriei constiinte, fara a ne afecta singuri.
Omul indrazneste. ( nu are nevoie de motive ca sa indrazneasca);  prostul totdeauna are un motiv; prostia omoara, nimic altceva, prostia care ne face sa avem nevoie de motive si dovezi ca sa fim, ca sa existam, sa iubim, etc. Ma opresc aici , ca prostia nu are limite, dar eu nu am timp si bunul simt este autolimitare. vreti sa identificati prostia? Se manifesta prin neatentie, starea de naucire a creierului risipitor prin acumulare si discriminare. Dorinta nu poate altceva decat sa incerce sa fragmenteze ceea ce nu poate fi fragmentat, fragmentandu-se pe sine insusi, autodescompunandu-se. Nu doresc sa am ceea ce am. Dorinta este impartitorul sinelui in inferior si superior, in constient si inconstient, etc. ceea ce  dovedeste inexistenta ei in mintea primordiala si explica teama de viata ca refuz al vietii, pentru ca viata nu este asa cum dorinta crede sau vrea sa fie. Durerea dorintei nu poate fi vindecata prin dorinta ci prin renuntare la durere. Impulsul energetic necesar sistemului durerii pentru a se transforma intr-o noua ordine pe nivel superior de intensitate prin inglobarea impulsului in sistem,  a fost,este si va fi intotdeauna  la indemana fiecaruia: abandonul risipei de energie prin manipularea la nesfarsit a propriei cunoasteri (desacralizarea si idolatrizarea). Angajamentul personal in acest proces de golirea acumularilor trecutului si nepremeditarea zilei de maine nu il poate face nimeni in locul vostru. Fiecare zi este o noua zi si las libertatea zilei sa-mi prezinte comorile ei. Multumesc!
Puterea este absenta iubirii, vulnerabilitate, cruzime.

2 comentarii:

  1. Viata “fara existenta”, are atunci o extraordinara semnificatie.....

    nu am inteles aceasta fraza... "Viata “fara existenta”" .

    Viata nu implica existenta ? sau...
    Exista VIATA fara existenta ? asta e intrebarea mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi amintesc o fraza, din Conversatii cu Dumnezeu, in care Dumnezeu scrie:
    "Nu pot sa iti spun povestea mea, pana cand tu nu incetezi sa imi spui povestea ta".
    Viata fara existenta se refera la lipsa existentei perceptiei "despre" viata. Perceptie inchipuita, imaginata, dupa "bunul plac".
    Astfel exista perceptia vietii.
    Viata fara existenta este Viata Existenta.

    RăspundețiȘtergere