puncte de vedere

Percepem cu totii aceeasi realitate, dar din unghiuri si puncte de vedere diferite. Oare acest fapt sa realizeze impresia unei multitudini de realitati paralele, de cele mai multe ori opuse si contradictorii ? Se afirma adesea ca fiecare om are realitatea sa, adevarul sau, dreptatea sa ; ca totul este subiectiv, ca subiectul este cauza, si adevarul e etern, iar obiectul – iluzia subiectului. Firesc, exista si afirmatia contrara :

obiectul este realitate, iar subiectivul este doar o impresie, ceea ce reduce individul la starea de iluzie si efect.
Argumentele rationale si logice, demonstratiile precise si de necombatut, sustin ambele puncte de vedere.Un observator obosit de incercarea de a descoperi punctul de vedere corect, poate usor ajunge la concluzia ca ambele sunt false, ca nu exista nimic, ca... Nimicul este cauza, toate acestea in pofida evidentei propriilor sale perceptii : « ceva exista ! », ceva palpabil sau abstract este- existent, in primul rind el insusi.
Din punctul de vedere al Libertatii, nevoia este o iluzie, din punctul de vedere al nevoiasului, libertatea este o iluzie. Propun un punct de vedere, si anume ca: omul liber isi creaza sau rezolva singur necesitatile, iar nevoiasul isi creaza inchisoarea, asteptind de la ceilalti sa-i rezolve nevoile. Din acest punct de vedere, liberul arbitru ar alege prima varianta : « sunt liber sa-mi creez necesitatile si conditiile pe care mi le stabilesc singur ».  Acest p.d.v. il regasim in atitudinea celor care au fost perceputi sau considerati drept Intelepti.
Sigur, inteleptul autoafirmat, si care nu are necesitati, fie prin negarea lor, sau fuga de acestea, nu este convingator din nici un punct de vedere. Acest fapt il confirma si prietenul Isus prin rezolvarea necesitatilor de hrana informationala si formala a ucenicilor si ascultatorilor sai, fara ca el insusi sa fie conditionat de aceste necesitati obiectivate de ceilalti.
La fel, inteleptul auto-afirmat, si plin de necesitati si conditii asigurate, nu este convingator, prin excesul de conditii realizate peste posibilitatile individuale de folosire, si impovaratorul efort de a le intretine singur.

Paradoxal este ca tocmai de la acest din urma sector de manifestari ale libertatii, nevoiasii asteapta rezolvarea propriilor necesitati, alegandu-i ca reprezentanti pentru sferele puterii. Este limpede de ce asteptarile lor sunt in van. Intelegand de ce proprietatile si conturile financiare grase ( ca si proprietarii lor ), nu reprezinta un reper de libertate canalizata in folosul comunitatii, sau pentru reprezentare in sferele puterii, nevoiasii pot face alegerile corecte, conforme punctului lor de vedere. Sigur, acest p.d.v. nu este exhaustiv, ci doar particularizat la individ luat ca persoana, si nu ca responsabilitate functionala in angrenajul social. Cine a stiut sa fie in armonie cu el insusi si responsabil cu ceilalti, poate dispune neconditionat de parghiile puterii, indiferent de volumul lor. Nivelul proprietatilor personale este limitat de bunul simt., iar al libertatii personale, nelimitat in sensul responsabilitatii pentru, si in folosul comunitatii.

Reintorcandu-ne din aceste repere , abstracte sau concrete, la viata fireasca, si prin asta intentionez  a reflecta la manifestarile naturale comune tuturor indivizilor umani, descoperim gesturi si fapte comune care nu ierarhizeaza. Sa analizam nevoile firesti individuale fara a le extinde psihologicului sau abractului, incercand a ne mentine un punct de vedere obiectiv : nevoia de hrana, imbracaminte, locuinte, nevoia de mijloace de transport, comunicare, nevoia de mijloace de intretinere si exploatare a nevoilor anterioare, si nevoia de bani. Din acest punct de vedere omenirea este libera pentru ca si-a asigurat, creat toate aceste nevoi concete, in cele mai sofisticate si pragmatice expresii. De ce totusi omul este nevoias ? Oare rezolvarea acestor necesitati este doar principiala, nu si cantitativa, indestulatoare ? Exista un punct de vedere din care se sustine si demonstreaza aceasta idee. Sa privim acum din alt punct de vedere : al redistribuirii creatiei comune catre individ. Din acest punct de vedere, intrebarile anterioare nu mai constituie si raspunsul lor. Sa punem alte intrebari : exista o situatie clara a mijloacelor in functiune a necesitatilor, ca tone de alimente in termene de valabilitate, metri patrati locuibili, numar autovehicule in circulatie, numar de mijloace de comunicare functionale, si a distributiei lor pe numar de locuitori planetari ? Exista o situatie a bogatiei circulante planetare, si a distributiei ei, pe locuitor al planetei ? Nu am cunostinta ca ar exista asa ceva, doar pe nivele locale, statale, si pe nivele abstracte cifrice neconcludente, privitoare la raspandirea bogatiei. Personal consider ca bogatia planetara este cu prisosinta asiguratoare tuturor nevoilor primare concrete, obiectuale, individuale. Nu propun modele sau distributii comuniste, ci evoc o nevoie abstracta : nevoia de responsabilitate a individului de a-si hotari, clarifica nevoia personala singur, prin responsabilitate, si nu prin modelele existente irelevante la scara planetara. Nu este obligatoriu un model, sau ca papuasul sa-si stabileasca necesitatea de automobil, sau romanul de camila. Aici se releva o alta nevoie abstracta, nevoia de intelepciune si responsabilitate, si nu de modele. Tendintele dominatoare manifestate prin efortul de a extinde modele de necesitate locale particularizate asupra altor zone, sau asupra altor modele, se dovedesc devastatoare prin rezultatul lor : amplificarea nevoilor si a numarului nevoiasilor, a conditionarilor si frustrarilor, in loc de a canaliza Libertatea si Asigurarea. Tocmai in numele celor doua abstractiuni de mai inainte, Libertate si Asigurare, se justifica acest proces de dominatile a « Modelului »; consecintele lui, contestandu-l ; sentimentul de Libertate si Asigurare departindu-se de prezent, si nu suprapunandu-se lui. Astfel, la nivel global traim bogatia, la nivel individual, saracia. Paradoxul este provocarea adevarului, dar actiunea omului liber atesta consecventa afirmatiei si a faptei, a intentiei si a rezultatului. Parafrazand un aforism stravechi « Cu intentii bune si fapte inverse, se paveaza drumul catre iad ; cu intentii bune si fapte la fel, s-ar pava drumul catre Rai ».
Ramane la latitudinea fiecarei constiinte sa decida in ceea ce o priveste, modalitatile de exprimare, iar actiunile in sensul sau opuse exprimarii proprii.

Exista si teoria « luptei cu opozitia, cu dusmanul, cu contrariul », precum si manifestarile asisderea ale ideologilor si adeptilor ei. Iata, in acest caz este consecventa. Exista si teoria lipsei opozitiei si dusmanului, a complementareitatii si coroborarii eforturilor, precum si faptele adeptilor comforme teoriei acceptate- iar consecventa. Consecintele unei astfel de abordari, (cea de-a doua),  bunul simt si evidenta, ne comfirma si o consfinteste ca aproape de om si pentru individ, pentru Libertate si Asigurare. Aceasta implica individualizare prin autoresponsabilizare si actiune, prin angajament personal, diferit angajarii intr-un serviciu de un patron, corespunzatoare celeilalte teorii si adeptilor ei.
Alegerea este intotdeauna la indemana ta prietene cititor, si este Libertatea pe care Nimeni nu ti-o poate lua. Consfintesc succesul neconditionat al tuturor alegerilor personale, dar ca sa alegi, este posibil cand ai de unde, si ce. Tendinta de a fura libertatea de a alege se manifesta prin a fi rugat (manipulat) sa alegi « blana oii, sub care se ascunde acelasi lup ». Risca o decizie in acest punct : rezultatele desconspira « lupul ». Sloganele si teoriile contrare, sunt « blana vopsita a oii » pe care esti pus sa o alegi. Curaj si succes la Alegeri !

                                                                 Balada populara 

                                                                 Am scapat de comunism, si–am dat peste ziarism,
                                                                 Am scapat de ziarism si-am dat peste securism,
                                                                 Am scapat de securism si-am dat peste partidism,
                                                                 Am scapat de partidism, si-am dat peste coruptism,

                                                                  Am scapat de coruptism, si-am dat peste mincinos,
                                                                  Am scapat de mincinos, si-am dat peste rezultat,
                                                                  Am scapat de rezultat, si pe mine m-am aflat,
                                                                  Am scapat de mine insumi, si-am dat peste dracul,

                                                                   Si-am scapat de dracul, si-am dat peste dumnezeu,
                                                                   Am scapat de dumnezeu si-am dat peste adevar...
                                                                                                                 (…si sunati din zurgalai…hai,hai,... mai, mai...)
                                                                                                             (balada populara culeasa si prelucrata de cunoscutul Celides Dimexipos)