Identificam o triunitate: Perceptie, memorie, realitate. Acestea nu sunt nume de lucruri, ci repere ale unei curgeri, miscari continue de: g e n e r a r e/ c r e a t i e (Inteligenta perceptiei),
p r e l u a r e/ p r e l u c r a r e (Memoria), si c o n c r e t i z a r e/ f u n c t i o n a r e (Realitatea); asemenea unui balet caruia i s-a dat numele generic de gandire. Aceasta perceptie a unei miscari simultane de desfasurare/infasurare, a unui proces total, complet, ne releva greseala fundamentala pe care o facem abordand gandirea ca pe un proces despicat in doua, similar unui receptor radio care implica existenta in alta parte a unui emitator si care conduce la negarea oricarei responsabilitati ale receptorului, a celui care exprima gandul/gandirea respectiva. Greseala principala de a atribui a ceea ce este in gandire unei realitati independente de gandire, este una negativa. In acest caz, ceea ce este de fapt un proces complet de gandire este tratat ca fiind despicat in doua parti, fara ca cineva sa fie constient. O astfel de tratare inconstienta a procesului gandirii conduce la distorsionarea oricarei perceptii, intr-un proces autointretinut, din care in general este foarte greu sa evadezi. Abordarea gandirii in totalitatea ei ca similara unui receptor radio conduce in mod obligatoriu la confuzionarea intregii functionari a mintii.Totalitatea gandirii trebuie privita ca o forma de arta, a carei functie principala este sa dea nastere in primul rand unei noi Perceptii mai degraba, decat sa comunice cunoasterea reflexiva a felului in care orice este de tipul descriptiv. Aceasta implica faptul ca nu exista o forma ultima a unei astfel de gandiri, la fel cum nu exista un poem ultim care ar face de prisos orice poem ulterior. Acest fapt, bine inteles, determina modestia reala a gandirii, in procesele sale generatoare si regeneratoare, in vederea insanatosirii si ordonarii sale. Astfel mintea se autoconstientizeaza si pricepe ca tot ceea ce s-a ptrecut si se petrece sau se va petrece, este gandire. Gandirea se elibereaza de mizeria ignorantei si confuziei, iar sensul activitatii ei redevine creativ si liber. Cea mai inalta expresie a acestei calitati a gandirii este asociata libertatii, iubirii si compasiunii, cele trei repere ale inteligentei vii, fundamentale, a carei semnificatie este intelepciunea.
p r e l u a r e/ p r e l u c r a r e (Memoria), si c o n c r e t i z a r e/ f u n c t i o n a r e (Realitatea); asemenea unui balet caruia i s-a dat numele generic de gandire. Aceasta perceptie a unei miscari simultane de desfasurare/infasurare, a unui proces total, complet, ne releva greseala fundamentala pe care o facem abordand gandirea ca pe un proces despicat in doua, similar unui receptor radio care implica existenta in alta parte a unui emitator si care conduce la negarea oricarei responsabilitati ale receptorului, a celui care exprima gandul/gandirea respectiva. Greseala principala de a atribui a ceea ce este in gandire unei realitati independente de gandire, este una negativa. In acest caz, ceea ce este de fapt un proces complet de gandire este tratat ca fiind despicat in doua parti, fara ca cineva sa fie constient. O astfel de tratare inconstienta a procesului gandirii conduce la distorsionarea oricarei perceptii, intr-un proces autointretinut, din care in general este foarte greu sa evadezi. Abordarea gandirii in totalitatea ei ca similara unui receptor radio conduce in mod obligatoriu la confuzionarea intregii functionari a mintii.Totalitatea gandirii trebuie privita ca o forma de arta, a carei functie principala este sa dea nastere in primul rand unei noi Perceptii mai degraba, decat sa comunice cunoasterea reflexiva a felului in care orice este de tipul descriptiv. Aceasta implica faptul ca nu exista o forma ultima a unei astfel de gandiri, la fel cum nu exista un poem ultim care ar face de prisos orice poem ulterior. Acest fapt, bine inteles, determina modestia reala a gandirii, in procesele sale generatoare si regeneratoare, in vederea insanatosirii si ordonarii sale. Astfel mintea se autoconstientizeaza si pricepe ca tot ceea ce s-a ptrecut si se petrece sau se va petrece, este gandire. Gandirea se elibereaza de mizeria ignorantei si confuziei, iar sensul activitatii ei redevine creativ si liber. Cea mai inalta expresie a acestei calitati a gandirii este asociata libertatii, iubirii si compasiunii, cele trei repere ale inteligentei vii, fundamentale, a carei semnificatie este intelepciunea.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu