22 aprilie 2010

cea mai inalta expresie a inteligentei este gandirea negativa

Prima expresie a inteligentei este in gandire. Gandirea este matrita in care se toarna ceea ce inteligenta exprima. Este evident, atunci cand privim fara sa filtram  (prin prisma dorintelor egocentrice sau analiza si sinteza evaluarilor de orice fel a interesului), ca intrega expresie a gandirii planetare ...

...este  “un negativ fotografic”,  o imagine inversata a ceea ce este uman. Nu exista ratiune, reciprocitate in relatii, armonie si dinamica ecologica in ansamblul manifestarilor. Asa zisa, gandire pozitiva, este un filtru al intereselor personale sau de grup (este “pozitiv” ceea ce este in interesul si pe placul meu). Ansamblul gandirii sociale, stiintifice si filosofice, este eminamente negativ, un negativ polar de tipul: afirmatii, aspiratii, proiectii, intentii pozitive, versus concretizarea lor faptica eminamente negativa. Fara exceptie, toti oamenii percep realitatea, fapticul ca negativ. Probleme care nu se mai rezolva si se perpetueaza in pofida eforturilor afirmate, pentru rezolvarea lor. Se succed promoterii rezolvarii (guvernele) care se autoafirma ca sunt in stare si au mijloacele de a rezolva. Rezultatele sunt aceleasi, indiferent de sistem, ideologie sau persoane: esecul oricaror rezolvari. Iata, gandirea lor eminamente pozitiva, este matrita in care se toarna “produsul esec”.  Asta face spectatorii sa afirme ca nu doresc sa rezolve; ceea ce nu este real, din simplul fapt ca ar fi in interesul lor egocentric sa reuseasca, sa rezolve. Este evident ca nu pot rezolva ceva cand eforturile lor sunt complet inconstiente, efortul ignorarii a tot ceea ce este, al continuarii amagirilor, implicit autoamagirilor, prin tehnica vanzatorului de vise. Aceasta tehnica a vanzatorului de vise este extrem de productiva;  “produsul esec”  tine proaspata masa cumparatorilor, disponibila urmatorului vis. Este evident, cu cat este mai saracita o populatie sau mai nefericita o persoana, cu atat mai bine  “merge”  vanzarea viselor  (ex: jocurilor de noroc, loto, bingo, M.L.M.-urile de tot felul, bisericile de tot felul, sectarismul, etc.). Nu cred ca am reusit o descriere foarte clara a acestei evidente: gandirea este negativa in totalitatea ei, atunci cand o vedem separata, rupta de faptic. Gandirea, ca proces total, include fapticul ( in latina, nongandirea sau lucrul = res, realitate).
Orice proces uman pe care-l abordam prin prisma separarii lui de ansamblu, plenitudinea din care face parte il transforma in instrument si instrumentul, este ceva mort, negativul viului.
Gandirea rupta de faptic este schizofrenica, iar totalitatea ei (incluzand fapticul), rupta de universalitate (uman), este distructiva. Numai privita si abordata ca o functiune intr-o plenitudine (neierarhizatoare) de functiuni, isi gaseste locul in ansamblul a ceea ce este, umanul. Promovarea “gandirii pozitive” ascunde promovarea esecurilor (dezamagirilor), care sa perpetueze disponibilitatea la cumpararea de vise, cea mai rentabila afacere. Vinzi ce nu-ti apartine. Cumparatorul da bani pe ceea ce produce el insusi, propriul vis. Vanzatorul (eminetul om de afaceri, invingatorul) este speculantul prostiei, care se crede foarte “destept”, foarte bun psiholog. Fenomenul desconspirat mai sus se reflecta identic in fapticul social, in extensia lui, in evenimente si lucruri. Dar, ca sa produci este greu, presupune “munca”, si muncitorii isi cumpara ceea ce au muncit. Ar fi perfect pentru vanzatorii de vise sa nu aiba nevoie de produs, iar cele mai reusite afaceri, sunt cele in care nu se vand produse, ci timp sau cunoasterea smecheriei, pe bani foarte grei, ca sa ramana exclusiva afacerea. Dar unde este inteligenta in tot acest proces pe care-l denumim civilizatie? Traim noi oare, intr-un plan material, al concretului, al faptelor, sau doar intr-un plan psihologic al frustarilor, sperantelor si visarii a ceea ce nu este?
Intr-un plan psihologic nu exista timp si spatiu, iar actiunile din acest plan degradeaza spatiul si timpul, cunoscutul fenomen pe care-l denumim imbatranire sau uzura. In planul spatiului si timpului nu exista irationalitatea psihologicului, nici probleme sau nevoi materiale. Cunoasterea in intregul ei, tinde spre acest plan iar filtrul psihologic se opune cunoasterii. Fara incetarea abordarilor psihologice sau egocentrice a sistemului social, a comunitatii umane, “rezolvarile” de orice fel ar fie ele, nu pot sa apara, chiar daca ne stau la indemana. Iubirea, compasiunea si intelepciunea, nu apartin planului psihologic, care este chiar reactia la planul acestora. Acestea exista in  planul spatiului si timpului. Amintiti-va cum se manifesta Gautama, Isus, si multi alti oameni care traiau in iubire, in compasiune, in intelepciune, amintiti-va ce puteau sa faca; evident nu aveau nici o problema materiala, sau temporala. Dimpotriva, orice necesitate concreta (nu nevoile psihologice inchipuite), era prezenta, infaptuita, nu reprezenta o “problema de a face sa fie”. Orice problema temporala (deplasare, miscare in plan), nu exista ca problema, pentru ca uimeau prin viteza deplasarii, aproape instantanee. Nu vedem oare aceste abilitati in filmele  “stiintifico - fantastice”, cu diferenta ca sunt manifestate tehnologic, prin instrumente. Oare nu tocmai acesta modalitate “instrumentala”  le face credibile noua, celor obisnuiti cu carjele instrumentelor si neincrederea in posibilitatile corpului nostru, limitat de conceptia performantelor musculare, sau de imagine?  Numim aceste posibilitati teleportare, materializare, etc. Faptul ca le explicam prin existenta tehnologiei care face posibile aceste performante de viteza si concretizare; este oare altceva decat, conditionare si excludere a accesului oricarui om la ele? Doar cei care au bani, sau detin mijloacele tehnologice respective, au acces. Oare aceste performante tehnologice sunt altceva decat punerea in practica a ceea ce oamenii liberi ne-au aratat ca posibilitati si potential neconditionat al fiecarui om? Sigur ca aceste posibilitati, nu exista pentru si in planul psihologic, ci in planul material-temporal al faptelor, plan in care tehnologia este un dar pentru sclavii egocentrismului, elibereaza constiinta umana pentru a se dezvolta in planul spatiu-timp si mai departe in planul spiritului si materiei. Aceste “impartiri” pe planuri, sunt evident iluzorii, material didactic (harta nu este faptul) care sa ajute intelegerea fiecaruia, a locului si functiunii pe care o are in locul respectiv, ca parte a plenitudinii universale. Daca constientizezi ca te afli in planul psihologic si iti convine, functiunea sa fiind de totala opozitie la tot ceea ce este uman, atunci fii in armonie si opune-te pe fata, transparent. Fii una cu faptele tale care nu pot fi altfel decat planul si functiunea lui. In felul acesta iti indeplinesti functiunea ta in plenitudinea a ceea ce este, nu-ti faci rau, nu faci rau nimanui. Credinta ca faci bine in planul psihologic in care te afli, este virusul planului. Nu fac si nu este o judecata de bine sau rau, de cum ar trebui, sau cum nu ar trebui. Este perceptia armoniei in diversitate, armonie in care nu este exclusa vreo functiune, ci limitata de “fractalul de aur”, factorul de echilibriu al dinamicii creative a totalitatii. Daca nu iti convine unde te afli, percepe mai intai functiunea planului material (spatiu-timp) si exprima aceasta in faptele tale,  clipa de clipa. Doar perceptia si faptele tale te vor duce acolo, nimeni si nimic altceva. Planului spatiu-timp ii lipsesc limitarile materiale si temporale, motiv pentru care, “Eu Sunt” nu este din lumea aceasta, a limitarilor existentei de nevoile materiale (ahriman) si degradarea temporala (moartea=orgoliul). Folosesc aceste simboluri numai pentru ca sunt foarte cunoscute in zona geografica si culturala. Este prezenta simbolistica, in toate culturile sub alte denumiri. De exemplu, in alte zone geografice, s-ar spune: “Atman” nu este din lumea aceasta a limitarilor existentei de nevoile materiale (mara) si degradarea temporala ). NU exista nici o metoda cunoscuta, capabila sa realizeze pentru cineva dintre noi, ceea ce numai perceptia si faptele proprii pot sa realizeze. Cand spun “perceptia”, nu ma refer la imaginatie, proiectie, amintiri, fantome, portale, raiuri, iaduri, etc, asa numitul  “astral inferior” populat de monstrii imaginati de lacomie ( ura si interes). Acestea, apartin planului psihologic, oricat de fermecatoare ar fie ele. Perceptia nu apartine timpului, este in planul timpului si spatiului, ca atare nu este aservita lui. Asa numita “vedere psihica” (confundata cu clarvederea), apartine planului psihologic, care este aservit timpului si spatiului, ca atare nu este “perceptie” (care nu este aservita timpului si spatului in mod evident, daca nu incurcam aceste evidente). Acest fel de vedere genereaza, profetii si profetiile lor, mai modern exprimat, specialistii si solutiile lor miraculoase, toate temporale si spatiale, evident  “creatii” ale imaginarului (psihologicului), iar cercul vicios continua la NESFARSIT. Acest  “nesfarsit” este “solutia” ignorantei si urii (SURSE ale planului psihologic), inlocuitori ai “eternitatii si nemuririi”, care nu exista in acest plan. Cu alte cuvinte in planul psihologic, constiinta cauta la nesfarsit nemurirea si eternitatea (chiar daca nu recunoaste, pe ascuns). Imposibilitatea unei realitati naturale de genul “eterna si nemuritoare”, (concepte comice si penibile ale fricosilor de moarte si obsesiilor de putere si superioritate), este evidenta in vederea psihica; astfel s-a realizat iluzia ei,”nesfarsita autoinselare”, acel nesfarsit cerc vicios descris mai sus; continuitatea aceluiasi proces sub forme diferite care sa creeze aparenta diferitului si speranta reusitei.  Dupa cum a-ti observat, un “plan” existential, abordat separat de toate celelalte posibile si percepute, nu are nici un sens. Oricare ar fi el, este o functiune, o neinduplecare, un pamant,  “substantialitate”. Doar perceptia plenitudinii, a “intregului”, o claritate a mintii si constientei de neimaginat, este acel factor functional, rational, inteligenta si iubire etc, pamantul care, spre parerea mea de rau, nu este al meu sau al tau, nu este personal, exista. Universul este viu si infinit, viu cu viata si viu cu moartea (nu exista ceva ce se numeste viata si ceva ce se numeste moarte), chiar daca, este putin pasator la mofturile noastre.
Dar, daca privim si abordam explorarea a tot ceea ce este cunoscut ca pe un proces intreg, nefragmentat, poate avem sansa intelegerii pure din care se nasc actiunile si functionalitatea reactiunilor (a gandirii, asa cum o cunoastem). Cand intrebam, unde este inteligenta in planul psihologic al reactiilor in toate formele posibile, raspunsul este acela, ca este posibil sa fie in planul pentru care psihologicul este negativul necesar, un alt plan sau realitate functionala a plenitudinii a ceea ce este; si asa mai departe.
Nu exista final nici inceput al universului privit in infinitatea sa, dupa cum nu exista inceput si sfarsit in nici una din manifestarile sale. Exprimat simplu (pe cat posibil), nimic nu se naste sau creeaza in timp sau din cunoastere. Cognoscibilul (cunoscutul si necunoscutul) privit in intrgul sau, este simfonia incognoscibilului. Fascinatia incognoscibilului duce la ruina, la obsesie. Smerenia inocentei, a bunul simt, implineste functiunea omului in univers, in domeniul sau, al cognoscibilului, la granita dintre cunoscut si necunoscut, daca nu a se aventura iresponsabil in necunoscut. Elibereaza mintea de obsesia absolutului si atotputerniciei, iar constiinta (creierul), eliberat de aservirea temporala, de cunoasterea de ieri, este exploratorul necunoscutului datator de mirare, forta si vitalitate, necunoscut regenerat continuu de insasi sursa a tot ceea ce este (cu conditia sa nu confundam necunoscutul cu ceea ce este ascuns, ocult, inaccesibil). Tot ceea ce este personal, individual, etc, este “facut” printr-un proces cunoscut; denumit abstractizare. Argumentul este simplu: tot ceea ce este facut prin abstractizare, percepe tot ceea ce nu este asemenea lui, ca pe el insusi (adica abstract, abstractizare). Dificultatea comunicarii este generata de acest fenomen (“al chipului si asemenea lui”), prin care fiecare crede despre ceea ce percepe sau simte, exact ceea ce el este, (iar aceasta senzatie se amplifica cu cat ceea ce se percepe este mai diferit de ceea ce, el este). Armonia evidenta a inconjuratorului infinit, canalizeaza explorarea, dincolo de judecata de bine sau rau, de util sau inutil, de evaluarea generata de premeditare, interese, de preconceptii, de dinainte ascultari. Atentia eliberata de scopuri meschine exploreaza miracolul din jurul nostru. Nici o descoperire sau desconspirare (revelatie), nu este nici cea de pe urma, nici cea dintai. Sunt convins ca, oricare dintre cititorii acestei impartasiri pe aceeasi tema (domeniu de explorare), va releva in chiar clipa aceasta ceva nou, pur, curat, pentru care deja, ceea ce am scris nu mai este valabil. Impartasiti revelatiile voastre, care imbogatesc continu bogatia. Nu cunoastem niciodata, numai intelepciunea cunoaste. Si tot ea ne spune: chiar daca ordinea pe care o faceti este dezordine, faceti-o din ratiune, din iubire.

6 comentarii:

  1. Pentru cel aflat in varful muntelui este soare tot timpul, norii sunt mai jos intinsi ca o plapuma alba peste vale.

    RăspundețiȘtergere
  2. ...si nu ne lasa sa vedem frumusetea pamantului si a oamenilor...
    Cel care iubeste nu-si vede chipul reflectat, in nici o manifestare, in nici o oglida,...

    RăspundețiȘtergere
  3. ...daca cele scrise inainte, erau greu de inteles, sunt convins ca acesta este foarte dificil; inteleg asta din nr. mic al celor ce s-au incumentat sa surmonteze acest, parapet cu panta inversa, din drumul spre virful de care pomeneste pinkfairy.

    RăspundețiȘtergere
  4. E de inteles ca la nivelul gandirii noi creem, iar la nivelul planului fizic, punem in practica si traim ce am creat. Creatie care apoi ne incanta intreaga fiinta, intrand in rezonanta cu toate planurile noastre.
    A crea satisfactie doar la nivel psihologic, fara a aplica in ceva concret, in plan, produce suferinta, incantarea fiind doar la nivel local, psihologic. Un vis extatic, intr-o lume imaginara.
    Realul comfort ia nastere cand respectam circularitatea mai sus amintita, acesta devenind un comfort fluid, al "bunului simt" si nu unul static, imaginat, sustinut cu sudoare de imaginea atent proiectata a unei pensii private sau oricarui alt "beneficiu de nelipsit" din viata prea fericitului cetatean cu dinti stralucitori.

    RăspundețiȘtergere
  5. "Gandeste pozitiv", sloganul la moda plictisitor, este imposibil cand in inima este doar teama; din speranta ca va fi, sau voi face bine, gandind pozitiv, se naste negativul si sablonul sau; asta este tot ce fac robotii biologici; Abordarea gandirii ca separata de toate celelalte elemente prezente in perceptie, transforma gandirea in instrument(ceva mort, sablon repetitiv).Gandirea privita ca totalitate este vie, este libera; Nu poti afirma ca este negativa sau pozitiva. Gandirea nu functioneaza ca si radio-ul, cu statii de ermisie si receptie, este o abordare fragmentara (din exterior) a gandirii si care produce confuzionarea intregului sau proces.( Fragmentarea se mai numeste si schizofrenie.) Gandirea ca proces total, nefragmentat nu este polara. Polarizarea de tip bun-rau, in procesul gandirii, este complet falsa, aparenta, superficiala, iluzorie; tocmai acesta abordare, complet negativa, trebuie parasita. Atitudinea cu care pornesti in explorarea unui element al perceptiei, determina rezultatul explorarii, il premediteaza. Eliberat de premeditari, "curiosului", i se poate prezenta, chiar fenomenul, pur, asa cum este el. Aprecierile si deprecierile nu sunt argumente ale realitatii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cand am citit titlul mi-am zis repede: " Inseamna ca eu sunt foarte inteligenta, caci sunt o "specialista" a gandirii negative". Putini isi pot inchipui cate scenarii pesimiste se pot imagina pe langa o situatie reala simpla; asta faceam eu (cu mare zel) acum ceva vreme. Dupa ce am inceput sa citesc si continutul, mi-am dat seama ca de fapt inteligenta mea tinde spre " tabula rasa ". Vio zice ca asta-i de bine, numai ca acum am inteles foarte putin din articol, asa ca nu am comentarii.

    RăspundețiȘtergere