Exprimarea indica o simetrie, o corespondenta. Insa implica descifrare .
Cifrul interzice accesul neavenitilor , o discriminare. Pentru cei care au intelesul semnificatiilor cuvintelor "cer" si "pamant" din contextul exprimarii complete, este simplu de "vazut" simetria respectiva; pentru ceilalti ramane un text cifrat/ocult de dezlegat.
In istoria cunoasterii, individualizarea ei este o etapa. Orice "cunoastere" este o abstractizare cu grad mai mare sau mai mic de generalitate, actiune infasurata in insasi denumirea ei. Exploratorul unul cu explorarea implica subiectivul, individualizarea, corporalizarea domeniului explorarii sale. Ori aceasta miscare a constiitei nu o poate face altcineva pentru tine si nici sa 'ti-0"dea altcineva. Descifrand semnificatia cuvintelor, metaforelor, "intri" in/ sau corporalizezi domeniul dorit a fi explorat- iti spui tu tie un "Ahaa...!" ceea ce nimeni nu-ti poate spune si sa genereze o miscare reala in energia fiintei tale unde esti unicul decident. Cand crezi ca altcineva poate sa-ti lamureasca ceva , acea lamurire nu produce o miscare reala, nu se schimba ceva in rutina proprie ci se naste un conflict intre ceea ce ai acceptat ca si cunoastere si cunoasterea corporalizata deja ca si credinta . Credinta functioneaza, cunoasterea acceptata nu; astfel ajungem sa facem ceva in timp ce dorim altceva sa facem conform cunoasterii acceptate . Cunoasterea acumulata prin acceptare se pozitioneaza ca virusul credintelor tale si viceversa. Discordia astfel produsa prin acceptari informationale fara verificare, explorare si decizie individuala nascuta din evidente perceptive/senzoriale este conflict in gandire, risipirea energiilor propiului gand in inutilitatile zbaterilor si framantarilor pacificarii fara rezultat a acestui conflict.
"Balada fiului risipitor" este cunoscuta, insa este o cunoastere acceptata ca atare care nu produce incetarea "risipirii fiului". Perceptiv este o teorie sau o poveste atat timp cat perceptia senzoriala-implicit- constienta propriei risipiri nu exista.
Multi sunt aserviti multor feluri de ritualuri prin care se straduiesc sa inceteze "risipirea", sa "se inalte spiritual" fara sa perceapa limpede 'cum se risipesc", "ce risipesc", care sunt "consecintele evidente" ale acestui proces. Consecintele le percepem fara "a vedea" legatura lor cu procesul "risipirii fiului", situatie in care cautam si gasim tot felul de explicatii stupide si tot felul de justificari lase , tot felul de amagiri alintatoare, mangaietoare. Cu alte cuvinte -suferim dar, altcineva este vinovatul/cauza propriilor suferinte, in nici un caz placerea exacerbata data de miscarea "risipirii fiului". Dau un exemplu din biologia fiintelor planetare: Un medic imi spunea ca "intr-o lingura de spermatozoizi' sunt miliarde de celule vii, potential viu. Practic pentru generarea unui templu fizic biologic este acceptat un sacrifiu al miliardelor de celule pentru ca doar una (sau cateva functie de specie) sa ajunga sa genereze. Cat de importanta este generarea unui templu biologic care implica un atare sacrificiu? Daca facem o paralela intre populatia de miliarde a planetei si miliardele de celule sacrificate pentru nasterea unui templu biologic am putea intelege importanta lui- este ca si cand intreaga populatie planetara de corpuri biologice s-ar sacrifica pentru nasterea unui singur templu Nou nout. Este omenirea capabila de un astfel de sacrificiu? Aceasta este importanta reala a fiecarui trup individual? Dar nu aceste evidente si comparatii sunt importante pentru noi, ci, pretul dolarului sau euroiului, privilegiul dorit, importanta inchipuirilor noastre. Ceea ce este monstruos de-a dreptul este faptul ca prin filmele "educative' pentru tineri adolescenti dar si pentru maturi se promoveaza masturbarea ca metoda de calmare-in fapt dezenergizare, risipire de potential biologic , potential mental si psihologic denumit virilitate. Evident, fara energia risipita la nivel biologic si mental/psihologic individul nu devine calm ci, amorf/fara miscare proprie, un avorton psihologic usor de manipulat si folosit in diversele interese marunte. Evident ce descriu ca desfasurari de imagini si ganduri este o prostie, o cruzime din partea mea sa relev cruzimea risipirilor nascatoare de placeri. Nici nu m-as stradui s-o fac, daca, aspiratiile firesti ale fiintelor ar putea fi corporalizate prin acest comportament psihologico/mental al mintii hipnotice sau parazitare si ar inceta invocarea fericirii, sanatatii, libertatii, prosperitatii, umanului. Desigur ca acest comportament deviant si iresponsabil al exacerbarii placerilor denumite carnale si al exacerbarii placerii controlului si dominatiei denumite obsesii mentale, nu are nici o legatura cu starea generala a individului risipitor din moment ce se straduie cu cerbicie sa acumuleze bogatie si putere.
Toate aceste imagini sunt inoculate din exteriorul indivizilor ca modalitati existentiale si de realizare in existenta desi ele sunt doar modalitati ale risipirii fiului amagit ca raiul este in alta parte nu pe pamant. Iata ca "pamant" ca generalitate are semnificatia circumstantelor existentiale 'exterioare noua", lumea in care murim dupa ce ne-am chinuit , zicem noi, sa evitam asta, cateva zeci de ani, sa supravietuim. Sensul miscarii acestor imagini-infoenergii/viziuni exiatentiale fluide abstracte si virtuale este "dinspre exterior spre interiorul individului sau constiinta sa ca punct de reflectare a intregii perceptii/creatii. Metaforic spus, este o miscare dinspre "pamant" spre inlauntru individului.
Ce este acest "launtric, inlauntru" individual? Noi avem senzatia ca mintea individuala este inlauntru fiecaruia nu in afara si ca ce procesam in minte, confundata pe nedrept doar cu gandirea, dupa aceea facem in mediu. Inlauntru mintea fiecaruia este infinita posibilitate, poti gandi sau imagina orice, mai putin pe tine insuti, fara nici un efort sau conditionare, seamana desi diferira cu, imensitatea cerului.
In acest context al semnificatiilor relevate de la sine miscarilor lor, indicatia din titlu ne indruma a contientiza existenta unei miscari "din lautru in afara , din cer spre pamant" si sa navigam/ne alaturam curentului acestei miscari prentru a ne realiza ca fiinte in existenta asa cum este ea.
Ca sa exploram campul de manifestari ale acestui curent, mai intai este firesc necesar sa fim constienti de existenta lui; aceasta constienta deschide orizontul explorarii spre un necunoscut inca, pe care invatam sa respectam lasandu-l sa ni se releve singur, unicul. Doar in singuratate se releva singuratatile/unicitatile si aceasta stare, un incomensurabil privilegiu, doar fiintele umane il au constiente de existenta lui. Acest privilegiu din nascare ne face apartinatori ai speciei om, fii omului.
Evident ca pentru a folosi potentialul omului este necesar obligatoriu ca aceia sa nu fie constienti de el, sa nu valorizeze, sa risipeasca. In special copii si tinerii trebuiesc indemnati , indrumati de mici sa nu dea valoare a ceea ce sunt ci doar a ceea ce pot avea si nu au, nefericirea; Gautama releva cu 4000 de ani in urma ca omul a ales 'calea durerii" crezand ca alegerea lui este "calea placerii" ; concepand o dihotomie acolo unde nu este si-a instrumentat o iuluzie/mara, o autoamagire din care a uitat sa iasa. Desigur ca ratiunea gandului nu este aceea de a exclude senzatii si simtaminte ci de a releva explorand libertatea nascuta din "Bunul Simt" ca masura armonica a complementareitatilor / monadelor existentiale, constanta universala a echilibrului unicitatii continatorului, fractalul de echilibrium universal al vietii creatoare. Evident ca singurate nu exista la propriu si ca sub aceasta denumire care sperie domnitele si le supune acceptarii unor asocieri nepotrivite si daunatoare lor insisi, se ascunde alt gen de comori, comorile Unicului viu, relevat din vechimi de stramosi sub metafora "numai Dumnezeu exista". Daca traim ca si cum numai Dumnezeu exista nu mai putem risipi ceva, nu mai sacralizam nesacrul ca sa ascundem propriile meschinarii si mediocritati. Cand traim asa ,tot ce este, este sacru, incetam sa mai sacralizam polarizand nesacrul, pacatosul , coruptia, etc. Se releva ca autointitulatii salvatori sunt de fapt cioclii ascunsi in vesminte false, straine de natura lor, profetii dezastrelor sunt distrugatoii existentei asa cum este ea, ecologistii au companii care vlaguiesc si polueaza biologia planetara a carei protectori/ paradini de drept suntem.
Decenta, masura de aur a limitelor creative, respecta intimitati si individualizarti diverse ca bogatie a intregimii continutoare denumite Tera/Geea, ne releva Libertatea ca expresie a inteligentei incomensurabile a Bunului Simt, sau Sfantului Duh, Gandului Curat - unicului neasemnator , sublim si incomprehensibil fiu. Miscarea din cer catre pamant este evident miscarea celor mai inalte aspiratii umane , fara opozitia cuiva-universala,(cu toate gradele de libertate), aspiratia la viata, existenta corporala individuala, exprimarea libertatii (nu libera) = Iubire, relatii biunivoce=dragoste. Toate aceste aspiratii sunt fara opozitia cuiva in starea constiintei sale- nimeni nu refuza viata/ existenta, libertatea/iubire , tineretea/frumusete, prosperitatea/ dragoste, iar toate aceste aspiratii sunt infasurate in miscarea unicului flux denumit Bun Simt al Masurii de Aur (spatiului viu). Paradoxul este ca nu "trebuie sa facem ceva" asa cum suna obsesiv in cap hipnoza fricilor noastre, nici " sa nu facem ceva" cum suna in cap cunoasteri acceptate fara explorare si corporalizare; bunul Simt ne ofera tot, insa in masura de aur a expresiei complete, in limitele creative ale existentei si intelepciunii de a fi. In popor ca expresie a mileniilor de experiente ale misterului nedezlegat care nu se va dezlega vreodata, se spune "intinde-te cat ti-este plapuma" expresie in care 'plapuma" reprezinta spatiul viu al existentei individuale, spatiul bunului simt. Limitele nu se depasesc sau distrug fara consecinta disolutiei creativitatii lor; asta nu inseamna ca nu putem explora dincolo de limite, ci ca explorarea implica responsabilitatea, fara sa afectam creatia limitelor corporale; iar aceasta miscare mentala, fara dragostea iubirii nu este posibila decat cu efecte distructive pe care le cunoastem cu prisosinta lor in curgerea lor in lume sau pe pamant. Daca pe pamant este distrugere, disolutie structuri organice si anorganice, atunci ele sunt oglinda unui cer distructiv, unei minti distructive, unei constiinte a distrugerilor nu a omului, si miscarea lor este relevata de gandirea distrugerilor denumita "exploatare si consum resurse", "civilizatie de consum in care totul se vinde la piata. si se plateste de catre cetatenii ei" . Consumul si profitul au limitele lor si lipsa masurii a extins caracterul lor iluzoriu in spatiu virtual, ne inchipuim ca profitam si consumam, iar inchipuirea asta este distructiva corporal si social in manifestarile nelimitelor lor.
Cifrul interzice accesul neavenitilor , o discriminare. Pentru cei care au intelesul semnificatiilor cuvintelor "cer" si "pamant" din contextul exprimarii complete, este simplu de "vazut" simetria respectiva; pentru ceilalti ramane un text cifrat/ocult de dezlegat.
In istoria cunoasterii, individualizarea ei este o etapa. Orice "cunoastere" este o abstractizare cu grad mai mare sau mai mic de generalitate, actiune infasurata in insasi denumirea ei. Exploratorul unul cu explorarea implica subiectivul, individualizarea, corporalizarea domeniului explorarii sale. Ori aceasta miscare a constiitei nu o poate face altcineva pentru tine si nici sa 'ti-0"dea altcineva. Descifrand semnificatia cuvintelor, metaforelor, "intri" in/ sau corporalizezi domeniul dorit a fi explorat- iti spui tu tie un "Ahaa...!" ceea ce nimeni nu-ti poate spune si sa genereze o miscare reala in energia fiintei tale unde esti unicul decident. Cand crezi ca altcineva poate sa-ti lamureasca ceva , acea lamurire nu produce o miscare reala, nu se schimba ceva in rutina proprie ci se naste un conflict intre ceea ce ai acceptat ca si cunoastere si cunoasterea corporalizata deja ca si credinta . Credinta functioneaza, cunoasterea acceptata nu; astfel ajungem sa facem ceva in timp ce dorim altceva sa facem conform cunoasterii acceptate . Cunoasterea acumulata prin acceptare se pozitioneaza ca virusul credintelor tale si viceversa. Discordia astfel produsa prin acceptari informationale fara verificare, explorare si decizie individuala nascuta din evidente perceptive/senzoriale este conflict in gandire, risipirea energiilor propiului gand in inutilitatile zbaterilor si framantarilor pacificarii fara rezultat a acestui conflict.
"Balada fiului risipitor" este cunoscuta, insa este o cunoastere acceptata ca atare care nu produce incetarea "risipirii fiului". Perceptiv este o teorie sau o poveste atat timp cat perceptia senzoriala-implicit- constienta propriei risipiri nu exista.
Multi sunt aserviti multor feluri de ritualuri prin care se straduiesc sa inceteze "risipirea", sa "se inalte spiritual" fara sa perceapa limpede 'cum se risipesc", "ce risipesc", care sunt "consecintele evidente" ale acestui proces. Consecintele le percepem fara "a vedea" legatura lor cu procesul "risipirii fiului", situatie in care cautam si gasim tot felul de explicatii stupide si tot felul de justificari lase , tot felul de amagiri alintatoare, mangaietoare. Cu alte cuvinte -suferim dar, altcineva este vinovatul/cauza propriilor suferinte, in nici un caz placerea exacerbata data de miscarea "risipirii fiului". Dau un exemplu din biologia fiintelor planetare: Un medic imi spunea ca "intr-o lingura de spermatozoizi' sunt miliarde de celule vii, potential viu. Practic pentru generarea unui templu fizic biologic este acceptat un sacrifiu al miliardelor de celule pentru ca doar una (sau cateva functie de specie) sa ajunga sa genereze. Cat de importanta este generarea unui templu biologic care implica un atare sacrificiu? Daca facem o paralela intre populatia de miliarde a planetei si miliardele de celule sacrificate pentru nasterea unui templu biologic am putea intelege importanta lui- este ca si cand intreaga populatie planetara de corpuri biologice s-ar sacrifica pentru nasterea unui singur templu Nou nout. Este omenirea capabila de un astfel de sacrificiu? Aceasta este importanta reala a fiecarui trup individual? Dar nu aceste evidente si comparatii sunt importante pentru noi, ci, pretul dolarului sau euroiului, privilegiul dorit, importanta inchipuirilor noastre. Ceea ce este monstruos de-a dreptul este faptul ca prin filmele "educative' pentru tineri adolescenti dar si pentru maturi se promoveaza masturbarea ca metoda de calmare-in fapt dezenergizare, risipire de potential biologic , potential mental si psihologic denumit virilitate. Evident, fara energia risipita la nivel biologic si mental/psihologic individul nu devine calm ci, amorf/fara miscare proprie, un avorton psihologic usor de manipulat si folosit in diversele interese marunte. Evident ce descriu ca desfasurari de imagini si ganduri este o prostie, o cruzime din partea mea sa relev cruzimea risipirilor nascatoare de placeri. Nici nu m-as stradui s-o fac, daca, aspiratiile firesti ale fiintelor ar putea fi corporalizate prin acest comportament psihologico/mental al mintii hipnotice sau parazitare si ar inceta invocarea fericirii, sanatatii, libertatii, prosperitatii, umanului. Desigur ca acest comportament deviant si iresponsabil al exacerbarii placerilor denumite carnale si al exacerbarii placerii controlului si dominatiei denumite obsesii mentale, nu are nici o legatura cu starea generala a individului risipitor din moment ce se straduie cu cerbicie sa acumuleze bogatie si putere.
Toate aceste imagini sunt inoculate din exteriorul indivizilor ca modalitati existentiale si de realizare in existenta desi ele sunt doar modalitati ale risipirii fiului amagit ca raiul este in alta parte nu pe pamant. Iata ca "pamant" ca generalitate are semnificatia circumstantelor existentiale 'exterioare noua", lumea in care murim dupa ce ne-am chinuit , zicem noi, sa evitam asta, cateva zeci de ani, sa supravietuim. Sensul miscarii acestor imagini-infoenergii/viziuni exiatentiale fluide abstracte si virtuale este "dinspre exterior spre interiorul individului sau constiinta sa ca punct de reflectare a intregii perceptii/creatii. Metaforic spus, este o miscare dinspre "pamant" spre inlauntru individului.
Ce este acest "launtric, inlauntru" individual? Noi avem senzatia ca mintea individuala este inlauntru fiecaruia nu in afara si ca ce procesam in minte, confundata pe nedrept doar cu gandirea, dupa aceea facem in mediu. Inlauntru mintea fiecaruia este infinita posibilitate, poti gandi sau imagina orice, mai putin pe tine insuti, fara nici un efort sau conditionare, seamana desi diferira cu, imensitatea cerului.
In acest context al semnificatiilor relevate de la sine miscarilor lor, indicatia din titlu ne indruma a contientiza existenta unei miscari "din lautru in afara , din cer spre pamant" si sa navigam/ne alaturam curentului acestei miscari prentru a ne realiza ca fiinte in existenta asa cum este ea.
Ca sa exploram campul de manifestari ale acestui curent, mai intai este firesc necesar sa fim constienti de existenta lui; aceasta constienta deschide orizontul explorarii spre un necunoscut inca, pe care invatam sa respectam lasandu-l sa ni se releve singur, unicul. Doar in singuratate se releva singuratatile/unicitatile si aceasta stare, un incomensurabil privilegiu, doar fiintele umane il au constiente de existenta lui. Acest privilegiu din nascare ne face apartinatori ai speciei om, fii omului.
Evident ca pentru a folosi potentialul omului este necesar obligatoriu ca aceia sa nu fie constienti de el, sa nu valorizeze, sa risipeasca. In special copii si tinerii trebuiesc indemnati , indrumati de mici sa nu dea valoare a ceea ce sunt ci doar a ceea ce pot avea si nu au, nefericirea; Gautama releva cu 4000 de ani in urma ca omul a ales 'calea durerii" crezand ca alegerea lui este "calea placerii" ; concepand o dihotomie acolo unde nu este si-a instrumentat o iuluzie/mara, o autoamagire din care a uitat sa iasa. Desigur ca ratiunea gandului nu este aceea de a exclude senzatii si simtaminte ci de a releva explorand libertatea nascuta din "Bunul Simt" ca masura armonica a complementareitatilor / monadelor existentiale, constanta universala a echilibrului unicitatii continatorului, fractalul de echilibrium universal al vietii creatoare. Evident ca singurate nu exista la propriu si ca sub aceasta denumire care sperie domnitele si le supune acceptarii unor asocieri nepotrivite si daunatoare lor insisi, se ascunde alt gen de comori, comorile Unicului viu, relevat din vechimi de stramosi sub metafora "numai Dumnezeu exista". Daca traim ca si cum numai Dumnezeu exista nu mai putem risipi ceva, nu mai sacralizam nesacrul ca sa ascundem propriile meschinarii si mediocritati. Cand traim asa ,tot ce este, este sacru, incetam sa mai sacralizam polarizand nesacrul, pacatosul , coruptia, etc. Se releva ca autointitulatii salvatori sunt de fapt cioclii ascunsi in vesminte false, straine de natura lor, profetii dezastrelor sunt distrugatoii existentei asa cum este ea, ecologistii au companii care vlaguiesc si polueaza biologia planetara a carei protectori/ paradini de drept suntem.
Decenta, masura de aur a limitelor creative, respecta intimitati si individualizarti diverse ca bogatie a intregimii continutoare denumite Tera/Geea, ne releva Libertatea ca expresie a inteligentei incomensurabile a Bunului Simt, sau Sfantului Duh, Gandului Curat - unicului neasemnator , sublim si incomprehensibil fiu. Miscarea din cer catre pamant este evident miscarea celor mai inalte aspiratii umane , fara opozitia cuiva-universala,(cu toate gradele de libertate), aspiratia la viata, existenta corporala individuala, exprimarea libertatii (nu libera) = Iubire, relatii biunivoce=dragoste. Toate aceste aspiratii sunt fara opozitia cuiva in starea constiintei sale- nimeni nu refuza viata/ existenta, libertatea/iubire , tineretea/frumusete, prosperitatea/ dragoste, iar toate aceste aspiratii sunt infasurate in miscarea unicului flux denumit Bun Simt al Masurii de Aur (spatiului viu). Paradoxul este ca nu "trebuie sa facem ceva" asa cum suna obsesiv in cap hipnoza fricilor noastre, nici " sa nu facem ceva" cum suna in cap cunoasteri acceptate fara explorare si corporalizare; bunul Simt ne ofera tot, insa in masura de aur a expresiei complete, in limitele creative ale existentei si intelepciunii de a fi. In popor ca expresie a mileniilor de experiente ale misterului nedezlegat care nu se va dezlega vreodata, se spune "intinde-te cat ti-este plapuma" expresie in care 'plapuma" reprezinta spatiul viu al existentei individuale, spatiul bunului simt. Limitele nu se depasesc sau distrug fara consecinta disolutiei creativitatii lor; asta nu inseamna ca nu putem explora dincolo de limite, ci ca explorarea implica responsabilitatea, fara sa afectam creatia limitelor corporale; iar aceasta miscare mentala, fara dragostea iubirii nu este posibila decat cu efecte distructive pe care le cunoastem cu prisosinta lor in curgerea lor in lume sau pe pamant. Daca pe pamant este distrugere, disolutie structuri organice si anorganice, atunci ele sunt oglinda unui cer distructiv, unei minti distructive, unei constiinte a distrugerilor nu a omului, si miscarea lor este relevata de gandirea distrugerilor denumita "exploatare si consum resurse", "civilizatie de consum in care totul se vinde la piata. si se plateste de catre cetatenii ei" . Consumul si profitul au limitele lor si lipsa masurii a extins caracterul lor iluzoriu in spatiu virtual, ne inchipuim ca profitam si consumam, iar inchipuirea asta este distructiva corporal si social in manifestarile nelimitelor lor.
Postări
Fata de cuvantul pamant se intalneste rar cuvantul glie.
RăspundețiȘtergereConform Dexonline unele dintre sensurile sale sunt: (Pop) Brazdă de pământ cu iarbă (cât se poate desprinde cu hârlețul); (Pop; pex) Pământ; (Pop) Ogor; (Fig) Țară.
Cercetand pe internet despre acest cuvant, motorul de cautare va afisa si articole despre celule din corpul uman numite celule gliale sau nevroglii.
„Creierul este format din foarte multe celule, incluzand neuroni si celule gliale. Neuronii sunt celule care trimit si primesc semnale electro-chimice. ... Celulele gliale ofera functii de suport pentru neuroni, au rol de sustinere, de hranire si de digestie a resturilor neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron.” (publicat in 2009 la https://www.descopera.org/tipuri-de-neuroni-si-celule-gliale/)
„Celulele gliale nu contenesc să-i surprindă pe neurocercetători: un nou studiu realizat la Universitatea Tel Aviv (TAU) a demonstrat rolul crucial jucat de acestea pentru plasticitatea cerebrală, la rândul ei fundamentală pentru toate funcțiile de adaptare, învățare și memorie. Până nu demult se credea că celulele gliale au doar un rol de susținere și de izolare a neuronilor. ... celulele gliale fac însă mai mult de atât: ele desfășoară la nivel cerebral și o funcție de supervizare, reglând sinapsele. ... Mesajele sunt create în neuroni care, după cum se știe, utilizează sinapsele pentru a le transmite mai departe altor neuroni; sunt însă celulele gliale cele care joacă rolul de moderator capabil să le selecteze pe cele care trebuie efectiv transmise și în ce moment. După caz, în funcție de necesități, ele stimulează transferul de informații sau îl inhibă, atunci când sinapsele tind să devină hiperative.” (publicat in 2012 la https://stiintasitehnica.com/celulele-gliale-moderatorii-sinapselor/)
„O nouă terapie genetică poate transforma anumite celule cerebrale gliale în neuroni funcţionali, ceea ce ar ajuta la regenerarea creierului ... o echipă de cercetători ... a dezvoltat o nouă terapie genetică ce poate reprograma celule gliale ... transformându-le în celule neurale funcţionale ...” (publicat in 2018 la https://www.descopera.ro/stiinta/17608850-terapie-genetica-remediu-afectiuni-neurodegenerative).
Pana aici am fost orb si surd la functia de glie a pamantului.
Multumesc Pamantule pentru Glie !
Gil
Este inteligenta corpului uman una cu structura si fiziologia sa.(Unicul egal cu sine)- "pamant" are semnificatia evidenta de stabilitate, concretete, obiectivitate si corpul uman biologic fara "pamant" nu poate exista ;asta inseamna ca este o reflectare si reflecta ca unicitate functionala vie unicitatea functionala vie a intregimii planetare denumite pamant."casa" in "casa mai mare" a bilogiei (legea viului-unica lui lege, una cu fiziologia sa) ca potential complet si de sine statator. Incerc sa dau glas unor evidente perceptive greu de exprimat in cuvinte altfel decat metaforic datorita "intensitatii " lor.
Ștergere