repostare

Sperietori vinovate.

Pentru creştini, cele mai mari sperietori sunt Moartea şi Ahriman (nu ştiu dacă am scris corect), cele două personaje prezentate pe post de duşmanii şi ispititorii ultimi si primi, pe care fiecare, precum Cristos trebuie să-i învingă. Foarte drăguţ şi scolastic, abstract şi nepractic. Mai întâi, nici prezentatorii şi promotorii acestei lecţii nu au conştiinţa a ce se predă la şcola de duminică. Autopozitionarea în propria conştiinţă ca persoane (poziţionare ccare justifică tot "răul" din lume-“eh, e şi el nonpersoană”), face ca tot ce percepem sa personificăm. Astfel am personificat moartea, o considerăm o forţă ,o stafie, o persoană, o “ceva” necunoscut care ne sperie şi care nu are ce face altceva decât să ne dea nouă bătaie de cap. Acceptăm acest personaj ca real şi toată viaţa ne luptăm cu el fără să izbutim, în final câştiga. Aceasta evidentă ne face să băgăm capul în nisip, să evităm subiectul, să acceptăm inevitabilitatea morţii şi impozitelor. Dacă suntem atenţi recunoaştem că aceasta inevitabilitate este o acceptare din lenevie. Lenevia de a explora sursa morţii şi impozitelor. Dacă o facem descoperim... o farsă, o minciună, o făcătură vrăjitorească, o hipnoza in masa.  Nu există nici moarte , nici impozite: cele două cuvinte sunt reprezentări ale propriilor fapte, ale propriilor uitări şi indolente, ale complacerii  în a onora circumstanţe existenţiale pe care am uitat că le-am făcut noi înşine; sau le-am acceptat considerând că nu e treaba noastră să ne băgăm nasul în condiţiile existenţiale proprii şi i-am lăsat pe alţii s-o facă. Şi au făcut-o în interesul egocentric exclusivist crezând că o fac pentru alţii, nu şi pentru ei. S-au păcălit singuri, pentru că după ce au făcut-o răuvoitor, au suportat ei înşişi reauavoinţa când au pierdut poziţiile privilegiate detronaţi de alţii asemenea lor. Făcătura rea “pentru alţii” care să plătească, iar cumulul plăţilor să fie gestionat de cât mai puţini , “în numele poporului” dar în fapt, în nume personal, (pentru că o persoană nu poate altfel decât personal), s-a transformat într-o avalanşă pe care nu o mai controlează nimeni de fapt. Statul este o teorie de factură mistică, tabu. Privit raţional ar fi o structură organizatorică şi nu ierarhică pe care colectivităţile au făcut-o pentru a gestiona pragmatic treburile comune, apărare, educaţie, etc. Acesta frumoasă teorie nu a fost niciodată realizată din simplul motiv că nu se poate realiza de persoane, în abordări personale. Abordările comunitare nu pot fi îndeplinite de persone ci de conştiinţa comuniunii, în nici un caz de o conştiinţă atributiva personală . Oricât de VIP ar fi ea, doar în propria închipuire este. Conştiinţa comuniunii sau comunitara este transpersonala, în nici un caz psihologică. Cine întrupează această conştiinţă? La această întrebare nu poate răspunde o persoană, pentru că persoana ar vedea doar un idiot, un naiv şi un prostănac care nu ştie să trăiască bine şi îndestulat şi vorbeşte aiureli, un visator care nu trăieşte cu picioarele pe pământ, un sărac ce vrea să aburească ca să obţină bani; In fapt, persoana se descrie pe ea însăşi, pentru că puritatea reflectă prostia, lăcomia. Într-o lume de persoane, toate statele sunt instrumentele Tiranului, indiferent de gargara formală şi justificativă a teoriilor sociologice, sau economice, Tiranul îşi adaptează instrumentul, îl "evoluează" ca şi  tehnologie pentru creşterea randamentului şi maximizarea profitului; nu contează cum îi spunem atât timp cât profitul şi dominaţia Tiranului creşte. Taxa şi fiscul sunt moartea inevitabilă a oricărei libertăţi de acţiune în teritoriul respectiv. Vă întrebaţi probabil, de ce vorbesc de fisc când subiectul şi sperietoarea este madam Moartea? Vă întreb: fiscul, taxa, impozitul, tva-ul, acciza, etc, etc,…..,vă sperie??? Evident că nu; staţi la coadă; e drept că nervoşi dar şi fericiţi că aţi plătit, că aţi scăpat deocamdată, de eventualele penalizări şi suprataxe sau de chemarea în justiţie. Unii chiar sunt mândrii că nu au datorii la stat, sau la orice altă instituţie fără să-şi de-a seama că este imposibil asta. Este imposibil să nu ai datorii din moment ce datoria este continuă, inevitabilă, dar se plăteşte secvenţial. Între două plăţi, ai ieşit în curtea închisorii, respiri uşurat până la următoarea iesire. Nu ne temem de fisc, considerăm că este datoria noastră pentru binele comunităţii să-l plătim şi susţinem pentru că suntem corecţi şi serioşi. Dar acest “bine” al comunităţii, nu ar trebui să fie şi al plătitorului? La fel cum nu vă temeţi de fisc , pentru că este justificat ideologic beton pentru prostime, sau leneşi la minte, sau roboţi biologici programaţi pentru munca şi plată, la fel nu vă temeţi nici de madam Moartea. Evident că dacă aţi fi conştienţi de cum se folosesc, cui servesc, fructele muncii dvs. pe parcursul vieţii, v-aţi teme de fisc  nu de repercusiunile neplăţii. La fel şi madam are o justificare beton, ideologica şi raţionala care ne-o ascunde ca să mergem orar şi zilnic la ea să-i dăm dreptul. Chiar iubim moartea, ne e dragă, o apărăm şi justificam, îi facem toate poftele, dar ne speriem şi luptăm cu... persoana Moartea. Moartea nu este o persoană este neîncrederea în mine însumi, neîncredere ce mă pune mereu să demonstrez contrariul. În povestea de duminică, se spune că Madam, l-a pus să demonstreze  El, că nu-şi rupe oasele sărind în prăpastie; iar Cristos i-a răspuns, că nu trebuie să demonstreze nimănui, etc. Evident că atunci când ai încrederea în tine şi nu în deplasare, afirmaţiile tale nu obliga la nici o demonstraţie. Dacă minţi sau îţi imaginezi, te gândeşti, te imaginezi, tu însuţi ştii că nu este adevărat şi te străduieşti să demonstrezi, argumentezi, etc. Cei slabi, demonstrează, adevărul nu are nevoie de demonstraţia cuiva, sau a lui însuşi. Dacă înţelegeam că moartea nu este altceva decât o atitudine a noastră faţă de noi înşine o învingeam de mult fiecare , dar ne-a fost ascuns asta şi am fost puşi să ne luptăm cu o idee, cu o iluzie, o închipuire. Nu există moarte, ci crime, crime violente, crime ascunse pe post de accidente, crime răbdătoare, în fiecare zi câte puţin ca să se spună: “a murit de moarte bună”, sau “moarte naturală”( cele mai stupide aprecieri la adresa crimei), toate crimele sunt justificate beton cu patria şi poporul, cu dumnezeu şi cu credinţa, cu evoluţia şi propăşirea , etc, etc,…, cu “mai binele” urmaşilor şi sacrificarea prezenţilor. Există şi procesul terminării a 'ceva' pe benzile de producţie si constructie şi-l numim moarte. Moartea ca proces de finalizare este eliberatoare.  Când omul este "terminat" sau i s-a dat viata, gata, a murit persoana, a încetat nebunia serioasa şi durerea nefericirii. Cred că astăzi asistăm la acesta "terminare tehnologica a biosului" şi vă rog să bocim împreună: pe noi cui ne lasă, săracele V.i.p.- uri, madamele moarte si misteriosii ahrimani? Incetează crimele sinucigaşe! Noi ce o să ne facem fără ele? Moartea ca proces este o binecuvântare; sfârşitul zilei de ieri este o binecuvântare, sfârşitul zilei de mâine este o binecuvântare. Crima justificată şi acoperită conceptual cu “madam Moartea” ideea sperietoare în spatele căreia se aruncă orice gunoi şi justificare precum în ochii proştilor sugestiile, nu are nici o justificare. Nici o crimă nu are vreo justificare, orice justificare a crimei este crimă la alt nivel. Acum când moartea nu ne mai sperie, cum privim crima din spatele scuzelor cu moartea bună sau naturală? Crimele sunt faptele noastre, moartea consecinţa lor! la fel şi "conceptual fiscul" justifica hoţia din spatele lui, precum crima este ascunsă de conceptul de " moartea bună şi naturală”. De care madam Moarte ne mai speriem? De faptele noastre? Cum ne simţim descoperiţi drept sinucigaşi şi criminali ??? Continuăm la fel? Cu neîncrederea, cu suspiciunea şi justificarea în propria conştiinţă??? Ne mai putem păcăli singuri? Mai are vreun sens păcăleala asta când consecinţele ei sunt devastatoare? Sigur, pe acest subiect, se poate scrie un “poem de bancuri” sau o comedie în versuri, vă rog să exploraţi subiectul şi să-l exploataţi la maximum, fără perdele. Voi continua cu deschiderea subiectului minciuna Ahriman. Cu “minciuna Moartea” cred că ne-am lămurit. La fel cu minciuna fisc. Minciuna Moartea seamănă cu capitalismul: ca să-te ia, trebuie să demonstrezi. Nimeni nu are încredere în nimeni. Moartea la pătrat, neîncredere la pătrat; moartea planetară ,neîncredere şi necredinţă  la puterea 7 miliarde.

Am revazut aceasta postare si am considerat ca "o nastere" este "o moarte" in alta dimensiune si viceversa. Din acest ciclu "menstrual" ne putem "trezi" si sa actionam in propriile vieti?Sa incetam "nasterea mortii"si "moartea nasterii"? sa ne hotaram odata ce vrem de la viata? sa indraznim a ne afirma aspiratiile si a le traduce in faptele noastre ca rutina de zi cu zi? Terorismul este expresia disperarii, moartea sperantei; oare de ce dispera teroristii? Oare alta atritudine nu exista cand speranta moare? daca abandonam speranta si disperarea ce ramane?