24 decembrie 2015

disponibilitatea

Se releva ca un acord, ca o acceptare.
Disponibilitatea fata de senzatia placerii este in top pe primul loc.Nu  este nevoie de nici un proces decizional, de meditatie sau contemplatia consecintelor  pentru a fi disponobili fata de placere, ESTE UN AUTOMATISM. In logica opusului asemanator ne vom revolta si vom spune ca ce sens ar avea sa train in acord cu neplacerea;  si totusi traim in acord cu neplacerea cu durerea desi nu intelegem rostul lor si nici nu am dat vreodata acordul nostru unei astfel de trairi; Cautam explicatii si vinovati pentru o astfel de existenta cu placerea calauza si totusi suntem confruntati cu neplaceri din ce in ce mai intense cu trecerea timpului. Aservirea dorintei banilor este doar un mijloc prin care credem ca ne putem satisface promisiunea tuturor placerilor in existenta si conditionarea direct proportionala cu cresterea neplacerilor si durerilor traite zilnic. Povestea celui care a beneficiat de rezolvarea conditionarii financiare a satisfacerii placerii pe care o urmase cu fidelitate extrema refuzand dorice altceva si care nu intelegea nicicum de ce nu mai poate  decat sa traiasca intensitatea din ce in ce mai mare a durerilor si neplacerilor in toate planurile existentei sale mi-a relevat transparenta si inocenta personajului care se afla fata in fata cu nota de plata a placerii sub forma sa fiziologica. Aceasta disponobilitate-rutina polarizeaza senzatia in opusul sau si experienta corporala a modalitatii temporale atesta aceasta. Placerea si lipsa ei genereaza satisfactie/insatisfactie psihologica si perturba fiziologia corporala refuzandu-i complexitatea functionala. Cand nu este nici placere, nici neplacere senzoriala si ca urmare nici satisfactie sau insatisfactie psihologica, ce ramane? E#ste o intrebare al carui raspuns este greu de dat atat timp cat modalitatea temporala a "calauzei placere" functioneaza; dar cu atentia neselectiva putem identifica rarele momente de "bucurie", 'entuziasm' nemotivate sau justificate de circumstante. Disponibilitatea la placere si implicit fuga de neplaceri este sursa  patologiei psihologicului. "Micile placeri" ale existentei corporale se releva ca o mica compensatie a stresului major in care traim si este corespondentul senzorial al sperantei psihologice.care sfarseste in disperare. Disperarea iminentei imaginare a sfarsitului lumii si a existentei individuale atesta fundatura psihologica in care s-a ajuns; desi afirmam ca traim in planul fizic suntem departe de el la nivelul majoritatii. Linearitatea psihologica comportamentala a opusului psihologic si senzarial al diferitului asememenea ii face pe multi sa incerce sa scape de capcanele lui intr-o migrare a gandirii in structurile ei moarte, tehnologice artificiale ale carei logici mecanice informatice pare a fi un adapost in fata  fluiditatii si inconsistentei emotionale, a fluiditatii de neconstestat a mintilor umane, a incertitudinii psihologice in care efemeritatea domina, intr-un cuvant de haos.. Nu este ceva mai usor decat sa-ti pierzi increderea in tine insuti si aceasta usurinta hraneste  incertitudinea, disperarea lipsei de repere imuabile, de imanenta. Asta este existenta psihologica deformata de interpretarile perceptiei care o saraceste de continut, de miracol si magie, de genialitatea din care este nascuta (creata). Revenind la placere, avem topul modalitatilor de exacerbare a acesteia si pe primul loc este sexul; am transformat sexul in mijlocul placerilor extreme si asta justifica orice deviatie de la natura . Deviatiile sunt psihologice si ele forteaza natura sa li se supuna dupa care obiectivate sunt declarate "naturale". Oglinda naturii nu trebuie sa constituie o justificare a propriilor fapte, conceptii slabiciuni sau prostie, ea trebuie folosita pentru autocorectarea propriilor greseli in existenta Cand o greseala conceptuala sau atitudinala s-a manifestat este prea tarziu sa mai faci ceva cu ea si inutil sa incerci sa-i corectezi consecintele; ceea ce putem insa este sa nu mai repetam sau justificam. Orice justificam ne releva reaua vointa sau inconstienta, intunericul din minte sau teama de viata. Viata nu domina si nu controleaza, nu conserva si nu acumuleaza, elibereaza constiinta din lantul mizeriilor cu care s-a legat de ideea de viata , o ideie confuza si prost conceptualizata , "saracia' din bogatia a ceea ce este. Evident ca nu putem fi atat de "nebuni" ca sa trecem la extrema cealalta,  cautand  neplaceri si dureri, o alta forma de autflagelare,  alta doar formal cu aceleasi consecinte. Corpul geme si de durere si de placere, raspunsul sau este elocvent pentru cine are sau isi face timp. "Linistea mintii" nu e tacere, ci armonia a tot ce este si suntem; mintea facuta tacuta este minte moarta, lucru, noi suntem fiinte indiferent  cat de stupide sau geniale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu