sursa conflictelor

Este ceea ce este.
Aceasta atitudine reflecta o pozitionare pragmatica a constiintei in circumstantele vibratiilor (ematiilor) sale care anuleaza axiomatica conflictului lautric inevitabil. Ne pozitionam intr-un context existential de o diversitate incomensurabila a aceleiasi substantialitati , fara contestari sau justificari inutile ale formelor exprimate. Ne aflam in fata unei "harti" care contine elementele sale concrete si abstracte, interactiunile dintre ele subtile si utile.Nu ne luptam cu 'harta" si nici nu facem efortul inutil de a o modifica dupa bunul plac sau in conformitate ci sperantele frustarilor noastre. In acest context obiectiv a lui 'este ceea ce este" ne putem misca liberi si in armonie cu eixtentele respective, fara conflictul exclusivismului sau revendicarilor lipsite de continut in acest context. "Nici Dumnezeu nu cere de unde nu este" reflecta ca expresie acesasta circumstanta in care  ne aflam punctual si care are dinamica sa determinata de raspunsurile sau intentiile noastre in relatie cu punctualitatea ei curgatoare . este inutil sa incercam sa modificam sau sa excludem din existenta ceva; se genereaza o "stagnare" , un fel de complacere in circumstantele care nu ne plac sau convin iar ceea ce cautam negasindu-se acolo ratam miscarea care ne conduce spre implinirea aspiratiilor noastre. Cand vorbim de planul constiintei, timpul si spatiul sunt irelevante ca mijloace de actiune; in constiinta "mijlocul de actiune" este si obiectivul actiunii, ca urmare activam vibratia constiintei urmarite a experiemnta prin traire obiectiva si a cunoaste prin contact direct al gandului cu starea constiintei vibrationale de acea factura. Cu alte cuvinte tot ce este este in contiinta noastra ca plenitudine si integritate existentiala in care timpul si spatiul sunt expresii vibrationale ale constiintei de o anumita factura care nu pot conditiona constiinta care le exprima ca vibratii existentiale proprii. Miscarea in constiinta este fara "timp si spatiu"  si cand "timpul se sfarseste" miscarea in constiinta este libera cu grade infinite de libertate sau "absoluta" Aceasta miscare nu are repere exterioare ale existentei sale si nu o percepem ca 'miscare cinetica' cu ale carei manifestari temporalizate ca etape si repere suntem obisnuiti. Am putea afirma, evident metaforic, ca este o miscare "fara miscare", " fara timp", insa din moment ce percepem efectele sale prin "alt gen de repere ale sale", (as numi acest "alt gen" , repere strict subiective, individuale si de nedemonstrat, pure si simple ), existenta ei este o evidenta covarsitoare pentru cel care traieste experienta. Este un fel de 'dimensiune'  ("fara dimernsiune" masurabila si descriptibila) in care nimic din ce cunoastem asa cum cunoastem nu functioeaza si care are propriile mijloace ale functionarii sale , mijloace care numai omului sunt accesibile. Nici un alt fel de fiinta in afara fiintei umane nu poate functiona in aceasta 'dimensiune' pentru ca doar fiinta umana are in insasi 'dotarea sa imanenta', in fundatia existentei sale, in samanta sa, atemporalalitatea si implicit "mijloacele' functionarii in acea dimensiune fara timp in care 'este ceea ce este" si in care creeaza (fara compilatia trecutului- 'aceeasi marie cu alta palarie") . Cu alte cuvinte am clar perceptia deplinatatii de miscare a constiintei umane  prin care ori repeta regenerand ceea ce " a fost" adevarat si fals in timp sau istorie, ori genereaza ceva complet nou, o miscare a inoirii care se obiectiveaza ca "salturi" , "transcendente", mutatii miraculoase" si aceasta miscare a inoirii este ceea ce noi denumim "miracol" sub toate aspectele sale chiar si cele perc epute prin prisma meschinariei si mediocritatii unei normalitati a neputintei de a deveni ceea ce suntem. Sursa conflictelor este propria constiinta, campul tuturor confruntarilor prin ignorarea de sine, slabiciunii, sau campul tariei si libertatii fiintei umane care isi manifesta menirea sa existentiala, creativitatea. Creativitatea este substantialitatea existentiala a fiintei umane si fiecare particica sau flux din structura sa emana aceasta substantialitate sau inteligenta, genialitate, care este intotdeauna 'folosita' creativ sau distructiv. Puiterea de discriminare a fiintei umane este egalata doar de puterea iubirii a ceea ce este asa cum este. Nici discriminarea nu este 'gresita', nu facem judecati de corect sau incorect, dar se cere folosita spre buna starea intregimii existentiale a fiintei sale, discriminarea sclaviei si crimei la toate nivelurile constiintei umane va conduce la disparitia acestor injustificabile si inumane comportamente in plenitudinea existentei. "Dreptul la viata' garantat in structurile societatii este pur teoretic, crima justificata ideologic sau meschin se  manifesta la tot pasul. Dreptul la viata al tutror este aparat prin ecluderea individuala a acestui drept  uitand ca fiecare traim individual si pe cont propriu. Pedeapsa cu moartea nu este eradicata complet, tiranii si teroristii o aplica aparati sau nu de legile oficialitatii sau neoficialitatii lor.. Oare este asa de dificil de realizat ca nu avem cu cine sa ne batem sau sa concuram? Ca fara abstractia "inamicului" , acesta nu exista in natura umana? iar daca cineva se pozitioneaza in aceasta ipostaza fata de fiinta umana isi decxlanseaza simultan si "stergerea" din existenta?. Daca cineva ( un gen de constiinta clonata, mecanica, incompleta) se pozitioneaza in directia dominatiei fiintei umane individuale sau colective, isi initiaza o inchisoare conceptuala in care se condamna sa traiasca eterna fustare a lipsei de libertate si viata , o inchisoare a umbrelor in care-si "doreste  moartea" ca pe  salvare?.  Etapele descrise mai sus ca optiuni ale constiintei fara responsabilitatea menirii sale, sunt paradoxal, expresii vibrationale amorfe, magnetoelectrice, amintiri moarte ale experientelor de dinainte de a fi sortite esecului tocmai datorita naturii lor; "nu poti sa fii ceea ce nu esti" Aceasta libertate doar fiinta umana are si in campul ei experienta devenirii isi demonstreaza inutilitatea posibilitatii  in fata maretiei nedenumite a ceea ce fiinta omeneasca este. Noi tirani vor lua locul celor vechi, noi legi vor succeda  celor obosite de ipocrizia lor, dar nimic " nou" nu va apare in perceptia celor care nu sunt dinainte de a fi. Cercul vicios al luptei contrariilor fara rezultat sau pulsatiei fara efect este campul 'haosului fecund" al inteleptilor in care omul este menit sa creeze, sa desavrseasca propriile creatii dandu-le definitiile sau sarcinile functionale care sa le scoata din ignoranta inutilitatii lor criminale.
Cum relevam sursa conflictului  drept  propria constiinta? In existenta colectiva,  artificializata sau naturala, in comuniunea existentiala a plenitudinii si frumusetii sinelui de sine statator  planetar a carei fiinta santem, spiritul insufletit al substantialitatii planetare si universale, se releva ca fundamentala, ca fundatie a existentei, RELATIA. In planul material este denumita interactiune fizico-chimico-mecanica implicita naturii si structurilor substantiale a formelor. In stiinta interactiunea este constunuum, ea este vizibila sau invizibila, utila sau distructiva, insasi alaturarea a doua corpuri fizice inseamana interactiune. Cum dincolo de perceptia formelor separate intre ele sau in interrelationare mecanica evidenta, exista si perceptia unui "continator" care 'tine toate formele in unire si comuniune si pe care-l putem considera ca sursa si efectul interactiunii tuturor formelor cu toate celelalte ("bataia de aripi a fluterului care starneste furtuna in pacific"), o interactiune a interactiunilor, o interactiune " rege" , tata al tutor celorlalte. Ca urmare a acestei perceptii accesibila tuturor celor ce vor sa vada nu doar sa privesca, este firesc sa realizam "relatia individuala" ca functie motor al existentei si dinamicii launtrice si inreleationiste a oricarei forme. Relatia este un fel de "spirit insufletit al interactiunii 'rege'a plenitudinii si frumusetii naturii terestre. Relatia vazuta ingust ca mijloc de a obtine diferite interese sau nevoi psihologice, este o decadere a relatiei ca plenitudine a posbilitatilor sale. Domeniul Relatiei nu este accesibil gandirii mecanice a unei ordini facute de interese, nici unei clone. Bun, am ridicat la fileu relatia , sper ? 'De obicei" noi nu suntem constienti de relatiie noastre, nici de natura lor si nici de consecintele actiunii lor aspra psihicului si fizicului; ce sa mai  orbim de relatia cu "regele" interactiunilor integritatii noastre. Inconstienti de relatiile noastre doar interactionam ca un corp material biologic oarecare functie de structura si compozitia sa la toate nivelurile expresiei sale complete. Insasi psihismul este expresia acestei interactionari naturale sub coordonarea 'regelui' interactiunilor planetare. De aceasta interactiune nu putem scapa si nici nu trebuie. Insa in fiinta umana se naste , creste si implineste constiinta de sine; mai intai "una de imprumut istoric" tine locul pe post de moasa (eu-l mecanic al zilelor plictisitoare) a adevaratei sale constiinte  care se trezeste in om. Eu-l avid de a fi orice decat nimic, se zbate in propria goliciune incercand sa se imbrace cu ceva "definitiv". (-nici statuile nu-s definitive? este dezamagirea suprema a descoperirii sale ) De ceea ce se temea cel mai tare se dovedeste salvatorul sau-nimicul.  Drumul care duce nicaieri este calea sa. Foarte bine ca este asa; cum altfel s-ar trezi constiinta fiintei umane nezdruncinata de zgomotele alarmelor de tot felul pe care "imprumutul istoric" le produce din abundenta??? In atare galagie se trezesc si mortii!!! (oare vor iesi  din mormintele lor conceptuale?-doamne fereste; mortii cu mortii,vii cu vii!).  Trezirea constiintei este anuntata de revelatia relatiei si a naturii sale functionale in dimensiunea nedenumitului Rege/Regina a interactiunii in comuniunea plenitudinii existentiale. Libertatea este un concept prin diferenta, Iubirea un "foc' existential care da sens conceptului de libertate. "Nu exista libertate fara iubire. Ce este iubirea daca nu focul relatiei, focarul oricarei relationari constiente de sine si functia care genereaza organul sau corpul fiintei umane?Nu este 'caldura' faptelor care incalzesc intreg universul simtamintelor umane?Nu este izvorul oricarei pacificari launtrice a constiintei? Fara acest "foc", campul constiintei este sfasiat de conflicte si o casa in conflict este una in demolare. Da , da, aud noianul de justificari, de revolte, de demonstratii ale neputintei sale de a reorganiza si dirija societatea globala sfasiata de violentele pedepselor capitale, etc. Da asa este, campul conflictelor din constiinta si in societate reverberate este  axiomatic generat de discriminarea iubirii, de trimiterea ei cat mai departe, in ceruri, la dumnezeu, oriunde cat mai deoarte de fiinta umana. Si cu toate astea fiecare om cunoaste iubirea; dar nu sta cu el cat timp se complace in violenta exclusivismului pe criterii meschine si justificarii violentei prin violente, a actiunilor prostesti cu prostia celorlalti;  suntem incomplet inteligenti cand ne enerveaza prostia si-i acceptam mijloacele. "Prostul te coboara la nivelul sau si te bate cu experienta". Evident, intunericul profund din constiinta colectiva anunta un "nou rasarit". Daca este nou , nimeni nu stie cum sau ce va fi; un salt genetic in exprimarea completa a genomului planetar? o renastere a primordialitatii adamice la nivel individual al fiecaruia eliberat de sirul sau lantul mizeriei istorice din constiinta? habar nu am si nici nu pot sa stiu din moment ce este ceva la care fiecare isi va aduce contributia divinitatii sale creative adormite inca. Dar chiar "intunericul" profund al conflictualitatii globale intretinuta de iluminatii autoafirmati care vor sa creeze un haos controlat pe care ei sa-l reordoneze in folos propriu , este semnul rasaritului celui Nou, un 'rasarit" la un nivel nou de ordine si energie existentiala a umanitatii in expresia sa umana a comuniunii existentiale constiente si manifeste. Resursele genialitatii si intentiei umane sunt inca nebanuite; vointa eliberata  de rutina istorica si gandul inteligentei omului sunt forte de o neinchipuita putere creativa care va fi pusa in armonie cu functia si menirea omului in univers, conceptuia imaculata a nasterii sale in Spiritul Unicului. Traim momente unice in istoria universului si a planului fizic, momentul inaltarii fiintei umane in conditia primordialuitatii sale care va aduce fericire tutror. In mod particular si local, eu am avut viziunea unei nasteri cristice colective in momentul "revolutiei din 89", o repetare la alta scara , cea a comunitatilor, a nasterii cristice biblice; se nastea un crist colectiv (chiar am fost uimit sa descopar ca erau mai multe fiinte care se autointitulau tematic ca "Francisc Issus", "Isus de la Maglavit", etc, in fond  se straduiau sa manifeste constienti principiul cristosului launtric, vindecau, propovaduiau, apostolau, etc. -nu neg ca eu insumi aveam porniri pe care nu mi le puteam explica in acest sens dar o pudoare necunoscuta pana atunci ma oprea sa fac afirmatiile lor curajoase in epoca)  Constiinta cristica nu mai era apanajul unui individ ci se reverberase intr-o comunitate receptiva. Ce a urmat mi-a intarit pana astazi perceptia  subiectiva, am vazut exodul in strainataturi spre a se proteja de restauratia capitalismului salbatic, etc, iar astazi constat ca s-a instaurat 'un guvern extern' denumit rautacios dupa provenienta majoritatii membrilor sai dintre cei care au calatorit si au activat mai mult in strainate.Nu vreau sa interpretez protectiv evenimentele in raport cu viziunea mea din '90 cand "De Craciun era primavara" si am trait armonia desavarsita a natiunilor conlocuitoare pe strada; Bineinteles ca formele manifestarilor poarta specificitati locale(fara patriotisme prost intelese de orgolii), darca la nivel global se manifesta o unica aspiratie umana sub forme diferite specifice locului si culturilor locului ca simbolistica diferita a aceluiasi fapt.Sunt in acord cu exprimarea care releva ca actiunile oamenilor sunt fie izvorate din nevoi, fie din buna voie (vointa buna) Nu sustin ideea profetiilor lui Nostradamus (depasit de stiinta evenimentelor) ca este obligatoriu si iminent un dezastru care sa fie nevoia necesara actiunii colective armonice in snsul uman al cuvantului; Cred ca buna vointa este mai tare si mai folositoare; dezastrele distrug fara selectie, fara discernamant, bunavointa discerne si aduna cele bune de cele rele.O noua viziune ideal calauzitor in actiune este si este expresia bunei vointe umane in directionare inteligenta si etapizata fara socuri inutile. Sper ca responsabilii oficiali ai starii globale planetare si sociale sa-si asume responsabilitatile inteligent, tacut si consecventi. Spre ca vor inceta demonizarea unora ca sa-si ascunda propria demonitate, impartirea abstracta si irelevanta a lumii in buni si rai in fapt aceeasi miscare sub alte denumiri. Leaderii tarilor isi vor salva culturile prin bun simt, si solutiile conjuncturale vor fi in euritmia dinamicii vietii in evolutia constiintelor umane. Se impune discriminarea oricaror ambitii de imagine personala sau de grup; nu iubim efemeru,rangul imaginii importantei fara substanta faptelor nobile din sursele nobletei fiintei umane. Calea care duce la nimic isi canta "catecul de lebada"; Putem deja genera nucleele fizice sociale ale noului  ce sta sa se nasca.