06 iunie 2015

recunostere-rememorare-autocorectie

Ceea ce caut, sunt; ceea ce vreau, fac; ceea ce sunt si fac, traiesc.
Ceea ce-mi doresc, imi inchipui; ceea ce-mi inchipui nu traiesc; ceea ce nu traiesc nu fac si nu sunt; ceea ce sunt, nu doresc; are valoare pentru mine doar ce am pierdut sau nu am; ceea ce sunt si am este lipsit de valoare; comparatia este procesul devalorizarii a ceea ce sunt si am. Aceasta este rutina activitatii cunoasterii psihologice; nu exista nici o lege sau motiv impotriva incetarii ei. Parasind coconul rutinei psihologice a dialogului interior ni se releva orizontul omenirii in claritatea ratiunii existentei sale in asentimentul fiecaruia, orizontul  adevaratei fratietati umane. Incetam risiprea inutila a energiilor pentru a deveni ceea ce nu suntem dar ne inchipuim a fi, starea hipnotica.

Un comentariu:

  1. asta cine se încăpăţânează să o trăiască. ...şi cine-şi închipui că nu trăieşte dorinţa de a fi cumva sau de a face ceva.

    dorinţa în sine e o stare hipnotică :)

    RăspundețiȘtergere