interior-exterior

Intreaga tehnologie este formata din subansamble care imbinate functional formeaza un intreg a carei utilitate este intotdeauna dependenta de o sursa de energie .

Sursa poate fi integrata intregului dar functioneaza ca un depozit care se epuizeaza si trebuie realimentat cu energie dintr-o alta sursa, intotdeuna exterioara. Aceata abordare releva intreaga gandire si atitudine in gandire. O astfel de gandire este fragmentata si produce fragmente, fie marunteste, fie asambleaza parti; nu poate lucra decat cu fragmentele pe care le produce. Gandirea este campul in care si prin care se manifesta cunoasterea; Cunoastrea este produsa de inteligenta perceptiei si continuta in perceptie. Noi percepem universul ca fiind alcatuit din corpuri separate unele de altele, independente si interelationate; cu alte cuvinte percepem natura ca formata din fragmente ale unei intregimi mai mari a carei perceptie ne scapa. Am realizat cu mare efort perceptia pamantului ca intreg in momentul in care prima imagine luata din afara sferei sale a fost popularizata . Mai nou am realizat o imagine prelucrata digital a universului ca intreg prin asamblarea tuturor imaginilor luate universului pe bucati dupa care am alcatuit o imagine de ansamblu. Inteligenta imanenta fiintei umane ne indemna sa catutam si percepem intregimea continatoare sau continatorul a tot ce este. Daca dam la o parte justificarile istorice si ale meschinariei intereselui ingust si conjunctural, putem vedea ca un imbold necunoscut sau ignorat se afla in spatele tuturor actiunilor omenirii intregi, indiferent de epoci sau mijloace. Este Imboldul Pamantului sau "tiranul", tiran pentru ca nu ne da pace si nici nu ne lasa in pace pana ce nu-i implinim dorintele de cunostere si evolutie a perceptiei sale, de imbogatire a constiintei sale odata cu extensia perceptiei si intelegerea realatiilor cu acesta. Chiar si in planul psihologic acest imbold functioneaza prin extensia perceptiei denumite extrasenzoriale, perceptia energiilor si interactiunilor lor. Dar cum exista un continator al formelor obiectivate exista si un continator al energiilor sau energiei formate ca functiune, a functiilor care creeaza organele, sau formele functionale ca si corp al functiilor. Energiile sunt functii si organele corpul lor.dar si aceste energii-functii au un continator, energia neformata. Ordinea ordinii sta la baza intregii creatii universale, si nimic nu se poate opune ei, sau nu se poate produce dezordine fara ca elementul continut si perturbator al ordinii sa fie eliminat ca funtie si organ, ca rebut si inutilitate.Dar acesta ordine nu este mecanica, nu este rutina, este inteligenta, inteligenta creativa si care prin gandire este si lucrativa, creindu-si instrumentele care lucreaza in sensul stabilit de ea. Inteleptii spuneau, " gandurile gandesc" , 'lucrurile lucreaza", tocmai vrand sa releve profanului acesta perceptie. Din moment ce exista un continator al functiilor (energiilor) si organelor (corpurilor) lor, fie la nivele particulare fie universale, termenul de "exterior" este relativ in conceptia sa. Fara exterior real nu exista nici interior real, termenii sunt relativi si relativizeaza perceptia, o fragmenteaza fara a fi necesar. Aceasta abordare premeditata a cunoasterii produce fragmentarea ei si modeleaza perceptia in fragmente. In acesta situatie nu putem gandi decat fragmentat, adica personal; luam totul la modul personal si limita cunoasterii noastre este memoria, opinia sau credinta personala. Dar ce se intampla cand nu mai gandim personal sau propria persoana?Asta insemna ca in constiinta si conceptia noastra sa nu mai fim centru fix. Vom releva atunci prin gandire caracteristici, calitati , relatii si functiuni adica reflectam ceea ce nu este personal sau a vreunei persoane. Cand procedam asa vom observa ca nu mai intervin conflicte in comunicare sau reflecatre a vreunei situatii existentiale. Cand nu mai reflectam(sau gandim) personal si nici nu personificam, reflectam sau reelevam functiuni si miscari ale continatorului ultim in care totul este in ordine si in armonie coeziva si omogenitate.Armonie fixata prin legi sau norme morale sau conceptuale nu exista. Exista o armonie dinamica sau fina, fara inceput si sfarsit,care  fiindu-si propria cauza, este de sine statatoare. Dinamica armonica o percepem ca proces, ca miscare creativa si vindecatoare prin refacerea continua a starii sale initiale sau fundatiei universale, este inteligenta si guverneaza propiul continut, cu alte cuvinte, desi nu este personala este constienta de sine sau are ca sine inteligenta. Numele pe care le-am dat acestei Inteligente Vii prima data, este "OM". Interpretat si personificat , calificat si descalificat personal, s-a ajuns astazi sa fie un nume fara nici o relevanta sau continut. O denumire "de lemn", care nu spune nimic si in spatele careia putem arunca toate emanatiile frustarilor si durerilor noastre, un cal de bataie pentru refulari si defulari morbide, tapul ispasitor al tuturor neputintelor gandirii personale. Cand cineva vede o neputinta in manifestare imediat o consoleaza cu "eh, e si el om", ca si cum om este justificarea sau consolarea pentru nereusite in viata. Cu o astfel de conceptie si gandire de ce ne miram ca functionam ca jumatati a caror baterie se termina la un moment dat asemenea tehnologiilor gandite exact cum ne gandim pe noi insine. Apreciem doar noutati tehnologice asa cum apreciem doar 'prospaturi' sau doar tineretea. De ce vrem sa traim mult cand doar tineretea apreciem sincer? Apreciem doar tineretea, dupa ce am pierdut-o ca intotdeauna. Este posibil sa nu o pierdem ca aprecierea noastra sa fie o constanta universala? Corpul este tanar dar gandirea e batrana (veche si mucegaita) si modeleaza corpul dupa sine. Gandirea nu poate fi modificata, dar,... putem s-o folosim pornind din alte resoturi interioare, altele decat frustarea si autoevidentierea, cersitul de recunoasterea a valorii prin demonstratiile ei si de recunostinta prin revendicari ei. Alte resorturi interioare sunt simtamintele, dorinta inimilor, iubirea. Nu putem face iubire dar putem iubi pur si simplu, fara modele despre cum se face asta. Fericirea creativa se manifesta prin sentimentul iubirii dar asocierea cu exacerbarea senzoriala prin sexul sportiv, cel mai ravnit sport popular, nu este in sprijinul  manifestarii, placerea este o consecinta nu un scop; sexul nu este nici interzis nici obligatoriu; Pervertirea sexului pentru placere este desconspirarea telului real al cetatenilor ignoranti si lenesi, placerea nu iubirea.Cersim iubire dar vrem placere; folosim textul iubirii ca sa ascundem scopul real, dorinta mintilor irationale. Nu spun ca placerea e rea ci ca exacerbarea unilateralitatii placerii ca reper este dizarmonica in functionalitatea corporala. Ca orice dizarmonie este extirpata de continator si ramane obsesie psihologica fara organ sau functie fara corp. La un moment dat este extirpata si functia gresit folosita si ramane doar lemura care va fi data viermilor spre placerea festinului lor Facem placere (pentru noi) si  ajungem placere(altora). Ceea ce faci devii, spune un vechi aforism. Devenim placere dar nu ne mai putem bucura de ea, suntem, iar ceea ce suntem nu putem "avea"; ne ramane doar neplacerea ca polarizare a unimii.