11 martie 2013

miracolul constiintei

Am intalnit o femeie pe malul marii care-si acoperea cu grija piciorul stang indiferent de postura sa conjuncturala.
Observand preocuparea sa care o impiedica sa fie cu atentia treza si desavarsirea sa corporala care nu justifica acesta preocupare, ingrijorare, am intrebat-o de ce este framantata ca lumea sa nu-i vada pulpa stanga. Mi-a raspuns jenata ca are pe pulpa o pata si ca toata lumea se uita la ea ceea ce o face sa se simta foate jenata in costum de baie. I-am raspuns ca toata lumea se uita la pata sa pentru ca ea insasi, atentia sa este concentrata asupra acestei pete, ea insasi acorda atentie acestei defectiuni de imagine inchipuite, are atentia concentrata asupra ei si firesc atentia celorlati trecatori este sa se concentraze in acelasi loc. I-am mai relevat firescul situatiei atunci cand privesti o femeie sa observi ceea ce ei ii place cel mai mult la ea, ochii sau picioarele sau alte parti ale corpului pentru ca ca le pune la inaintare dar mai ales ceea ce nu ii place pentru ca se straduie sa ascunda. Asupra a ceea ce este concentrata propria sa atentie (din pacate mai mult asupra judecatilor ei de non valoare ) este atrasa atentia privitorilor.  In acesta situatie concreta am sfatuit-o sa nu mai acorde nici o importanta petei sale, sa o dezgolesca,  sa-si concentreze atentia asupra frumusetilor  din clipa circumstantiala a prezentei sale. Mi-a replicat ca este imposibil sa nu se mai gandeasca la pata sa, sa stea linistira cand ochii celorlalti sunt concentrati dezaprobator asupra ei. Peste cateva zile ne-am reintalnit si bucuroasa mi-a spus ca a reusit, nimeni nu se mai uita la pata de pe pulpa sa si se simte foarte relaxata , despovarta, aratandu-si fara grija pata este neimportanta pentru privitori. Noi suntem constiinta perceptiei ccreatoare in clipa, noi suntem perceptie si reflectare a propriei perceptii, cum ne vedem noi ne vad si ceilalti.       Ideea noastra despre noi insine (imagine) ne remodeleaza  si este reflectata in experientele de zi cu zi, gandirea se reflecta in corp. Cine sunt eu in proprii mei ochi este intrebarea relevanta, nu ce cred ceilati despre mine.

Un comentariu:

  1. nu cunosc vre-o idee despre mine insumi pe care sa nu o fi intalnit mai intai la altcineva sau altundeva. doar ca nu toate mi se potrivesc :)) nu toate sunt pentru mine. unele le triez eu, altele se triaza singure.

    cand traiesc ma amuza ideea unei idei despre mine :)) in traire ideile acestea curg, nu sunt statatoare.

    oare vantul se intreaba: cine sunt eu in propriul meu vant ? cine sunt eu in propria mea suflare ? :)) ca la cat praf mi-a bagat in ochii astazi (ieri, zilele astea, care imi par astazi; constat ca ultimele zile sunt ca un astazi continuu) nu cred sa il intereseze ce cred altii despre el :))

    in proprii mei ochi nu pot fi decat ochii :)
    in propria mea inima nu pot fi decat inima :)
    in propriul meu fiu decat pot fi

    G I L
    :)

    RăspundețiȘtergere