04 februarie 2013

cunoasterea e o simpla recunoastere

Cunoaterea ni s-a prezentat intotdeauna ca ceva ce trebuie sa acumulam
Ca ceva ce nu avem si trebuie sa  obtinem. Insa niciodata nu am pus sub semnul intrebarii aceasta abordare si nici sursa ei. Chinezii care au o continuitate a civilizatiei de 26 000 de ani si cu dovezi conservate a acestei continuitati de peste 12 000 ani au o altfel de abordare ocultata a cunoasterii: "daca ceva exista insemna ca o cunosc" Numai in zona spatiului etno-geografic denumit zona ramaneasca exista dovezi ale unei civilizatii mai vechi si in ceea ce priveste limbajul comunicarii si al medicinei si acesta afirmatie nu are nimic comun cu patriotismul local..  Dar sa ne intoarcem la abordarea a ceea ce denumim cunoastere; Ceea ce este evident in abordarile cunoasterii prezentate mai inainte este diferenta fundamentala intre cele doua atitudini in fata acestui domeniu al existentei. Prima abordare implica efortul acumularii prin memorare si este abordarea occidentala care nu a dus decat la a transforma cunoasterea in arme si sisteme de coercitie sociala in slujba manipultorilor acestei cunoasteri. A doua abordare (care istoric privind era de fapt prima), implica faptul ca omul este depozitarul intregii cunoasteri universale si ca ceea ce trebuie sa faca practic in circumstantele existentei sale este sa o acceseze functie de necesitati, prin recunoasterea cunoasterii care modeleaza circumstanta si inteligenta perceptiei, care este ratiunea si functiunea sa in circumstanta respectiva. Mai simplu exprimand, recunoasterea cunoasterii si actiunii omului in acea cunostere reprezinta "menirea sa", ratiunea existentei sale in acel loc. Locul unde ne aflam in constiinta si cunoastere este extrem de important de recunoscut altfel nu suntem dinamici, suntem in confuzie si reactiune la cunoastere; nu stim unde suntem ca sa aflam cum sa ajungem unde vrem, sau sa ne deplasam fie in constiinta fie in cunoastere. Daca mai reelevam  primul legion exprimat ucenicilor de Marele Maestru , " recunoaste-te ca sa fii recunoscut, ca daca nu te recunoasti esti in nenorocire. nenorocirea chiar" este evidenta importanta si prima necesitate a recunoasterii chiar inaintea oricarei cunoasteri. Universul este ordine in diferite grade ale armoniilor formelor exprimate, stiinta recunoaste astazi oficial ca diferenta faptica intre o piatra si o floare este gradul de ordine exprimat in forma respectiva si ca nivelele de ordine in dinamica armonica a echilibrului formelor  sunt posibilitati ale unicitatii calitative numita ordinea ordinii, esenta universala a carei expresie formala este chiar templul corpului uman creat, nascut si renascut, cel mai maret templu creat vreodata in univers, in a carei expresie isi gasesc reprezentarea toate energiile/ particule universale+samanta creatorului. In planul material al spiritului manifestat, sau al materiei insufletite, omul este inteligenta si ratiunea (puterea) acestui plan in acest plan, si acest statut este necontestat de orice constiinta a universului. Omul este regele planului material si asta poate ca a starnit invidia si apoi calomnia nivelelor de ordine primare a caror constiinta de sine este limitata de zidul perceptiei lipsite de inteligenta care determina un comportament de robot, rutinier, sau biorobot. Nivelul de ordine si armonie, coeziune si omogeniate a carei expresie este insusi trupul uman este unic in toate planurile existentiale si permite inteligenta si constiinta perceptiei creatoare, creatia colectiva si fericirea creativa accesibila tuturor ca radiatie in univers a fiintei unice numite Om. Lumina care strabate intregul univers si care radiaza doar de la pamant este cea mai pura lumina , lumina faptei care incalzeste intreg universul, lumina universului IUBIREA. Spectatorii recunosc; dar omul se recunoaste? Recunoasterea spre deosebire de acumularea de cunoastere implica Smerenia care este Intelepciunea Inocentei, implica Responsabilitate ca Dar si Har pe care ti-l faci singur si pe care nimeni altcineva nu ti-l poate impune si nici impune altcuiva, implica Inteligenta Iubirii, Aspiratiilor (sau hranei spiritului), Ispiratiei si Creativitatii. Recunoastem ca suntem si folosim toate aceste marete calitati imanente ale fiintei umane? Cum sa recunoastem cand acumulam cunoastere si cunosterea acumulata este trecutul unui nivel de ordine al conditiei preumane chiar daca ni se prezinta ca viitor glorios al tehnologiei avansate. In documentul Acasic al planetei este consemnat un trecut tehnologic la care visam astazi dar care s-a dovedit o faza a trecutului, artificiala si inferioara, "de lut" , sau un edificiu al "Lutului fara viata" care folosea fiinta ca lucrator si sclav, adica care nu avea constiinta fiintei si valorii sale universale sau constiinta ratiunii propriei existente. Nu va dati viata de dragul realizarii unor artificiale si inferioare mijloace tehnologice care nu pot depasi acest statut universal de artificial-inferior oricat de dezvoltate ar fi  raportate la statutul si posibilitatile fiintei umane in univers? Poate servi la ceva creativ aceasta autoconditionare de mijloace artificiale doar pentru ca nu ne recunoastem posibilitatile fiintei? La ce conduce o dezvoltare tehnologica la altceva decat confruntare si control??? Cei care se confrunta intre ei sunt intregi la minte si trup? Au vreo putere din moment ce apeleaza la intrumente de confruntare si distrugere? Confruntarea ca modalitate temporala sau bucla temporala a unei rutine asemanatoare celor din calculatoare va da senzatia de viu? Senzatia de om uman ? Imaginile confuntarilor de pe ecrane ne da senzatia ca suntem vii si dinamici? dar de ce cautam aceasta senzatie in afara noastra? Evident cautam ce nu suntem sau nu avem! 'Acumularea sau mai multul' ca rutina moarta, adica mecanica, artificiala, fara posibilitatea de miscare interioara se reflecta in gandire ca ' mandrie', 'orgoliu','importanta de sine', 'control sau dominatia aproapelui', 'neincredere in sinele natural al adevarului perceput a ceea ce este', ' neaprecierea de sine", apoi ne consideram vinovati de toate astea si ne temem de pedeapsa cu moartea data pentru o vina inchipuita si de un calau inchipuit pe post de dumnezeu in programul biorobotului in care minciuna se reflecta;  cu alte cuvinte in manifestarea "inutilitatilor posbile" sau impotrivire la viata, "teama de viata".  Recunoasterea  conduce ... doar la Mirare si Bucuria copilului care priveste Miracolul lui A Fi. Ratiunea constientului este celebrarea vietii si aceasta ratiune este evidentiata de cele mai profunde simtaminte, cele cu care suntem in acord total. Poate cineva sa creada asa cum se crede astazi, (daca este viu), ca exista ceva in univers mai valoros ca viata si exsitenta??? Crede cineva (daca este viu) ca fiinta umana nu are in structura sa naturala posibilitati mai mari, mai puternice decat ale celor mecanice, informatice si energetice facute de ea insasi??? Crede cineva (daca este viu) ca banii sunt mai valorosi decat fiinta ucisa la schimb??? Crede cineva (daca este viu) ca informatia  este mai valoroasa decat fiintele inrobite ei. Oameni intoarceti-va viata si intoarceti-va pe pamant! Ne-am balacit si balacarit destul pe oceanele spaimelor si vinovatiilor inutile. A te repeta pe tine insuti nu insemna renastere. Atunci cand calci pe urmele tale inseamna ca te deplasezi in cerc.
(Obs. ma recunosc si ma reflect  "in" tot ce descriu dar si in tot ce nu pot descrie nici denumi si fac aceasta observatie ca sa nu ma confundati cu vreun vip care nu traieste cunoasterea nefericirii si mortii cum se comporta si suporta inutil. A venit vremea puterii transparentei, comunicarii, secretele=informatiile care ne fac mai importanti in societate isi pierd valoarea si puterea, Inocenta o recastiga.)

3 comentarii:

  1. "Nimeni nu-ti poate pune pe cap coroana, in locul tau"...
    Iar ca sa nu te mai deplasezi in cerc, calcand pe propriile-ti urme e necesar sa treci de la "asa am fost educat sa ma comport", la "facand mereu la fel, obtin acelasi rezultat; oare chiar asta este ce-mi doresc ?" Constientizare, asumare, apoi ... suflecat manecile ! Si nimeni altul nu vine sa te scuture; chiar daca o face, nu-l auzi pana nu esti tu pregatit (adica nu te-ai saturat).

    RăspundețiȘtergere
  2. E foarte clar ca ai pornit pe propriul drum, nebatut de altcineva inaintea ta! Cand ti se "apleaca" de o mancare, nu o mai mananci! Asa este!In noul orizont ce se deschide noi mijloace ale exprimarii se releva! Vigilenta impune meditatia dinaintea actiunii care face inutile toate dinainteascultarile pe care urmandu-le urmam premeditarea. Succesul iti apartine A(d)rian 64!

    RăspundețiȘtergere