02 februarie 2013

constiinta perceptiei creatoare

"Spunemi ce carte citesti ca sa-ti spun cine esti!"
Cititul dezvolta imaginarul si eu-l este imaginar. Intre eu-l imaginar sau dorit si adevarul a ceea ce suntem  se genereaza o disjunctie, o fragmetare, o separare. Dorinta nu poate decat sa separe sa fragmenteze indiferent de domeniul in care se manifesta , al eu-lui sau al avutului. Suntul narural ete intreg si nefragmentabil asa ca orice fragmentare imaginara ne arunca in desertul ambitiilor si devenirii de nimic precum "specializarea" care conduce la "a cunoaste totul despre nimic". Directia 'intregirii prin insumare', opusul diferit dar esentialmente la fel, conduce la generalizare si la a cunoaste nimic despre tot. Aceste directii in gandire sunt directiile dorintei si rezultatul acestei miscari este identic, risipirea, tradarea sinelui natural. Campul manifestarii oricaror miscari este campul propriilor constiinte. Explorarea propriilor constiinte este un alt gen de miscare, nici spre exterior nici spre interior, este o radiatie sferica a constiintei neselective, nepremediate sau fara alegere,"contemplativa  rafinata in meditativa". (rafinarea este miscarea interioara a contemplatiei, nu e spectator nemiscat sau inert doar.) 
Dupa aceasta introducere sa relevam faptul ca " percepem" si aceasta stare este naturala, nu putem sa nu percepem; Chiar si cand nu percepem, percepem ca nu percepem. Perceptia si noi suntem un intreg monadic, nu exista una fara cealalta si aceasta este o caracteristica a fiintei planetare terestre. Mai este cunoscut ca regnul animal isi are motivatia miscarii sale prin reactiile la propria perceptie; are perceptia hranei si dusmanului a carui hrana este, iar mirosurile percepute declansexa reactii diferite inclusiv reactii sexuale de reverberarea speciei. Asta  abordare simplista releva o caraceristica generala a clasificarii regnului respectiv ca atare, o trasatura comportamentala comuna, o unanimitate care determina acea clasificare. Putem spune ca perceptia si modul in care ne raportam la ea sau cum interactionam cu ea creeaza o stare si un edificiu comportamental, o comunitate in care relatiile si interactiunile au la baza aceeasi "cutuma" desi specificitatile expresive sunt extrem de diverse, unicul in diversitatea posibilelor sale exprimari. Nu este un unic abstract si de neinteles ci o unicitate a altei diversitati  mai cuprinzatoare a interactiunilor cu perceptia a fiintelor perceptive.Daca urmarim acest fir al perceptiei sau mediului inconjurator si a modului in care fiinta perceptiva interactioneaza cu propria perceptie relevam faptul ca nu pot fi decat doua atitudini ,cea reactiva si perceptia este creatorul sau samanta a ceea ce rezulta sau asa numita constiinta consemnata in afirmatia ca "omul este rezultatul mediului sau" Aceasta a condus la ierhizarea cetatenilor in functie de locul, cultura , familia in care s-a nascut, statutul familial in societate,.sau in perceptie, etc,  Putem actiona si ca atare a influenta sau manipula perceptia, a o dinamiza sau modela prin actiunile noastre?. Aceasta a doua atitudine este ceea ce se urmareste prin creerea de imagini false de sine sau false perceptii vis a vis de persoane si colectivitati , iar prin reactiile spectatorilor in fata acestor perceptii manipulate constient sa se obtina rezultatele scontate. Am auzit nu odata politicieni care negau o relitate obiectiva a unei manifestari mizere afirmand ca totul e perceptie si ca nu conteaza faptele cum sunt, ci doar cum sunt prezentate, interpretate. Aceasta atitudine este tot o interpretare a perceptiei ca atare o reactie la perceptie care transforma perceptia in efemeritate, nimic nu e real ci totul este interpretare.Acest deziderat al manipulatorilor perceptiei celorlalti cu scopul obtinerii de beneficii ignora faptul ca propria perceptie este diferita fata de imaginea de sine promovata sau interpretata. Cum interpretarea este efemeritate,  perceptia ascunsa in spatele interpretarii este cea activa pentru promotorii imaginilor false, facatorilor de imagine. Astfel acest tip comportamental in raport cu perceptia este tot reactiv. Ce genereaza edificiul perceptiei? Raspunsul revelat poate elucida actiunea in perceptie! Reactia la perceptie justifica atrocitatile legalizate. Este evident pentru cine vrea sa fie si sa vada faptele asa cum sunt ca perceptia este modelata de cunoastere; fie cunoastere interpretativa, fie  de constiinta stiintei. Nu este vorba de o cunoastere abstracta, de stiinta, ci de ceea ce fiecare considera cunoasterea sa. In cunoastere nu existe grade comparative, ci  perceptia este un proces individual si cunoasterea la fel. Comparatiile nu tin de aspectele individuale ci de cautarea a "ceva" ultim; o ultima cunoastere, o ultima perceptie, o ultima intelegere, un ultim efort, etc. Acesta obsesie a "ultimului adevar" ca reactie la perceptiea insuficientei cunoasterii se reflecta social in obsesia unei actiuni (spargerea unei banci, castig mare la loto, miracol , etc) care sa rezolve orice problema posibila legata de nevoi pana la infinit as zice. Acest 'ceva ultim" indiferent de domeniul in care-l cautam, a fi, sau a avea, nu exista decat ca reactie la perceptie si ca proiectie imaginara. Adevarul a ceea ce este explorat releva atat continutul de semnificatii atribuit interpretativ cat si functiunea , fiziologia sa, ratiunea sau irationalitatea existentei acelui fapt al carui adevar exploram. Din punctul din care privesc nu cred ca exista un adevar mai demn de explorat decat adevarul a ceea ce denumim  "necunoscut", "nedenumit" si raportul acestuia cu ceea ce denumim "cunoscut". Dorinta firesca de a exista intr-o lume mai buna (cel putin pentru copii nostri) nu poate gasi solutii de expresie obiectiva in ceea ce denumim cunoscut, rezultatul reactiei la perceptie si reactii la reactii. Ca afirmatie greu de argumentat pt ca nu am cuvinte , pot spune ca fiecare fiinta umana are acces la miscare in perceptie fara mijloace de miscare, o miscare neconditionata de nici un fel de exigente. Acest potential efectiv uman ne releva ca perceptia nu este o constrangere sau constrangatoare in starea ei nealterata de interpretari, pareri, opini si credinte sau stiinte dogmatice fixate de obsesia controlului si stapanirii perceptiei. Cine vrea sa domine perceptia va sfarsi prin a fi dominat de ea si paraseste campul natural al posibilitatii actiunii in perceptie, ajunge nimic sau element static, fara miscare proprie, in perceptia subtila sau utila colectiva. Daca vorbim de o fiinta umana care ca urmare a interactiunii gresite cu perceptia ajunge sa-si piarda dreptul divin natural de a actiona in perceptie devine fantoma, umbra a ce a fost candva, dar si fantomele dispar prin uitare. Fantomele nu sunt neaparat oameni morti ci oameni care au vrut mai multa putere prin renuntarea la corpul lor, dar care traiesc alaturi de noi fie manipuland, controland pe cei vii, fie prin radiatiile lor psihice de nevoie de concret, de puterea pierduta si senzatia inchisorii constiintei cladite de ei insisi care a devenit propria inchisoare. Aceasta perceptie imi releva faptul ca "obsesia ruinatoare a 'mai multului" si a oricaror forme de nevoi psihologice, de iubire, respect, apreciere sau incredere,etc, formeaza un mediu psihologic fantomatic sau radiatia psihica a fantomelor, anticilor sau starbunilor care au dat-o in bara cu stiinta lor sau a modului in care au manipulat perceptia prin cunoastere. De aceea se zice ca mortii cu mortii, vii cu vii; amestecul este catastrofic. Unde sunt fantomele si radiatia stiintei lor??? In propria memorie sub forma informatiilor despre , informatii care sunt amintiri violatoare cu semnificatia de perturbatoare a fiziologiei corporale, factorii tuturor bolilor si conflictelor, informatia psihologica despre sine, numita irationala pentru ca este autodistrugere si asta exclude chiar instinctul vietii..Aceste pseudoinformatii (interpretarile unui fapt si nu faptul insusi) daca domina constiinta prin frica pentru ca ele sunt sursa oricarei frici, atunci cel viu este mancat de cel mort si condus in aceeasi stare de fantoma. Frica de singuratate este tot o radiatie fantomatica a fantomelor pentru ca fantomele sunt izolate, singure .Nu exista comunitati de fantome pentru ca tendinta dominatorie care a dat nastere fantomelor exclude comunitatea si exalta doar dorinta proprie, nu are relatii, nu exista in relatie care presupune doi poli, anod-catod diferiti functional dar in acelasi ansamblu. Fantomele sunt expresii ale egocentrismului exacerbat, al maximei autoizolari, unul impotriva tuturor, ca simbol Sisif. Comportamentul concetatenilor nostrii de care suntem la inceput atasati istoric, national, experimental si relational in mometul in care punem si ne punem intrebari fara a mai accepta fatalitatea raspunsurilor sablon, stereotipurilor verbale de genul "Hm!(Intelept); Nu cunosti tu caile domnului!(compasiv); Nu poti tu sa schimbi ceva!(condamnator), etc, ni se poate revela brusc ca fiind un comportament strain de necesitatile lor reale, irational in raport cu dorintele exprimate si mai ales atemporal sau din afara timpului prezent al acestora. Stai fata in fata cu cineva si-ti povesteste fara sa-l intrebi ceva si daca il intrebi ce face se uita la tine uimit de intrebare; cum adica ce face?Nu stie ca povesteste sa-ti raspunda simplu, povestesc si iarta-ma ca te-am transformat fara sa vrei sau sa-ti dai acordul in spectator al spectacolului in care sunt distribuit intr-un rol pe care nu il cunosc; tocmai iti interpretam partitura ca sa-mi spui si mie daca recunosti  rolul in care sunt distribuit, ce personaj interpretez! Stau si intreb; "care fantoma vorbeste cu mine?" Copilul este inocent dar masa, dar tat-su? Cine o fi? Matusalem sau Rabindranat Tagore? Iehova sau Mahomed? Baal sau Kali? Sau cine mai stie ce fantome ale preotilor lui "cui Nu-Mi Trebuie"? Oamenii "normali" in inocenta lor exploatata nu au fantome! Fantome sunt cei obsedati de nemurire, putere, control, obsedati de a fi ceea ce in perceptia lor nu sunt, samani si vrajitori tolteci sau egipteni, preoti, regi si regine conservati in aur, stapinii pamantului ca nu se opune lor, dar nu si ai celor vii care daca indraznesc dau cu ei de pamant si cer ca nici in cer nici pe pamant sa nu mai aiba existenta nici macar ca amintiri ruinatoare, ca fantome. Spre marea dezamagire a fantomelor le transmit ca daca vor sa se elibereze din suferinta treb sa moara si ca fantome asa cum au murit ca personaje umane, pentru cei vii exista a doua nastere, pentru fantome a doua moarte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu