Am reflectat oare distinctia realitate-banalitate?
Nu ne punem intrebari vis a vis de cunoasterea noastra. Stim, ce importanta mai are daca cunoastem ce stim? Cuvintele sunt cea mai importanta cunoastere a cetatenilor caci fara cuvinte nu pot interactiona. Eh, in afara cazului cand se indragostesc unul de celalat. In spatele cuvintelor se ascund interesele, secretele care ne fac importanti in societate, sunt cele care ne permit si inlesnesc ipocrizia serioasa sau controlata. Fara cuvinte nu exista legi care sa ne pedepseasca sau premieze , sa ne constranga la a renunta la rezultatele muncii in favoarea catorva care sunt statul si care se obliga sa faca pentru noi ceea ce noi nu l-am rugat vreodata sa faca.. Fara cuvinte nu exista exigente - obligatii, datorii - beneficii. fragmentarea exprimarilor prin cuvinte se datoreaza fenomenului polarizarii dar cine mai recunoaste ca beneficiu este datoria si datoria beneficiu , doua cuvinte poli psihologici ai aceluiasi act, sau miscari, nu sunt doua lucruri diferite nici psihologic nici obiectiv. Dar cea mai relevanta polarizare este cea exprimata in cuvintele realitate-banalitate. banalitatea realitatii este contestata de magicieni si politicieni, si unii si ceilalti iti explica cat de complicat este sa faci ceea ce ei trebuie sa faca si ca din acest motiv al complicatiei sunt indreptatiti sa nu reusesac vreodata in demersul lor, au toate scuzele din lume ca mereu trebuie sa legifereze, ca mereu trebuie sa reformeze statul ca mereu reformeaza orice . deci mereu avem nevoie de ei! Ce banalitate groteasca!mereu trebuie sa platim nereusitele lor! Gurusii de orice religie ne spun ca mereu trebuie sa golim mintea ca mereu trebuie sa pupam in cur nu stiu ce sfinti ca mereu trebuie sa renuntam la viata pentru o viata intr-un rai pe care nu l-a vazut nimeni desi este vazut de toti. Mereu sa ne supunem unui plan mai mare decat noi , mereu necunopscut de cine si de ce il face, mereu sa suferim ca asa trebuie sa ne curatam de mereul pacat si mereaua curatire.Ce banalitate groteasca! Fara cuvinte oare ar mai exista, ar mai putea fi exprimate toate acestea! Valoroasele cuvinte sunt nerecunoscute ca valoare desi daca le invatam in toate limbile pamantului atunci acelea care nu-s ale mamei sunt mai pretioase pentru mame. Si realitate si banalitate sunt cuvinte de la mama scoala le stim si le folosim cu totii. Ce se intampla cand incepem sa ne intrebam ce insemna un cuvant? Simplu descoperim ca habar nu avem! Am acceptat o semnificatie colectiva a cuvantului si descoperim ca nu il cunoastem din moment ce acelasi cuvant este binecunoscut de unii oamenii si de unde vine si cine la rostit prima oara si ce reprezenta el. Real- banal-ca si anod- catod sunt poli ai unui dispozitiv dar ca si ei acelasi fapt are forma continut si functiune diferita. Oare care sunt aceste forme si functiuni diferite ale polilor realitate-banalitate? Le cunoastem la fel de bine ca pe cele denumite anod- catod?
Nu ne punem intrebari vis a vis de cunoasterea noastra. Stim, ce importanta mai are daca cunoastem ce stim? Cuvintele sunt cea mai importanta cunoastere a cetatenilor caci fara cuvinte nu pot interactiona. Eh, in afara cazului cand se indragostesc unul de celalat. In spatele cuvintelor se ascund interesele, secretele care ne fac importanti in societate, sunt cele care ne permit si inlesnesc ipocrizia serioasa sau controlata. Fara cuvinte nu exista legi care sa ne pedepseasca sau premieze , sa ne constranga la a renunta la rezultatele muncii in favoarea catorva care sunt statul si care se obliga sa faca pentru noi ceea ce noi nu l-am rugat vreodata sa faca.. Fara cuvinte nu exista exigente - obligatii, datorii - beneficii. fragmentarea exprimarilor prin cuvinte se datoreaza fenomenului polarizarii dar cine mai recunoaste ca beneficiu este datoria si datoria beneficiu , doua cuvinte poli psihologici ai aceluiasi act, sau miscari, nu sunt doua lucruri diferite nici psihologic nici obiectiv. Dar cea mai relevanta polarizare este cea exprimata in cuvintele realitate-banalitate. banalitatea realitatii este contestata de magicieni si politicieni, si unii si ceilalti iti explica cat de complicat este sa faci ceea ce ei trebuie sa faca si ca din acest motiv al complicatiei sunt indreptatiti sa nu reusesac vreodata in demersul lor, au toate scuzele din lume ca mereu trebuie sa legifereze, ca mereu trebuie sa reformeze statul ca mereu reformeaza orice . deci mereu avem nevoie de ei! Ce banalitate groteasca!mereu trebuie sa platim nereusitele lor! Gurusii de orice religie ne spun ca mereu trebuie sa golim mintea ca mereu trebuie sa pupam in cur nu stiu ce sfinti ca mereu trebuie sa renuntam la viata pentru o viata intr-un rai pe care nu l-a vazut nimeni desi este vazut de toti. Mereu sa ne supunem unui plan mai mare decat noi , mereu necunopscut de cine si de ce il face, mereu sa suferim ca asa trebuie sa ne curatam de mereul pacat si mereaua curatire.Ce banalitate groteasca! Fara cuvinte oare ar mai exista, ar mai putea fi exprimate toate acestea! Valoroasele cuvinte sunt nerecunoscute ca valoare desi daca le invatam in toate limbile pamantului atunci acelea care nu-s ale mamei sunt mai pretioase pentru mame. Si realitate si banalitate sunt cuvinte de la mama scoala le stim si le folosim cu totii. Ce se intampla cand incepem sa ne intrebam ce insemna un cuvant? Simplu descoperim ca habar nu avem! Am acceptat o semnificatie colectiva a cuvantului si descoperim ca nu il cunoastem din moment ce acelasi cuvant este binecunoscut de unii oamenii si de unde vine si cine la rostit prima oara si ce reprezenta el. Real- banal-ca si anod- catod sunt poli ai unui dispozitiv dar ca si ei acelasi fapt are forma continut si functiune diferita. Oare care sunt aceste forme si functiuni diferite ale polilor realitate-banalitate? Le cunoastem la fel de bine ca pe cele denumite anod- catod?
Postări
nu inteleg. in real nu intra si banalul si extraordinarul ? adica banal este sinonim cu ordinar cu obisnuit. polii nu sunt banalul si nebanalul ? si intre banal si nebanal este realitatea. miscarea atentiei. astazi (de fapt ieri dar parca e azi) in timp ce taiam (tundeam) via mi-a patruns ciripitul vrabiilor in urechi altfel decat l-am auzit pana acum. Pana acum era ceva banal, uneori chiar agresiv il percepeam pe ciripitul vrabiilor, dar astazi a fost o incantare, l-am simtit mai real ca niciodata :)
RăspundețiȘtergererealitatea este acolo unde este indreptata atentia. banalitatea este acolo unde cred ca este indreptata atentia.
de fapt si extraordinarul si ordinarul sunt plasmuiri ale imaginarilor mele, si in fapt una sunt. si atunci ar fi vorba despre polii (realitate) - (banalitate+nebanalitate), unde realitatea nu este nici ordinara, nici extraodinara, nici obisnuita, nici neobisnuita; unde realitatea nu este imaginata, visata ci traita.
G I L
:)
p.s. VI O poti sa mai faci te rog un pic de lumina ?
Observ ca ordinar la origine se refera la ordine, iar ordinea naturala a lucrurilor are de obicei tendinta de a ne uimi intr-un mod miraculos, asa zis extraordinar. Insa lipsa perceptiei acestui 'miraculos' cred ca a dezbracat termenul 'ordinar' de sens, aparand astfel un inlocuitor, extra-ordinarul. De aici a aparut o opozitie imaginara. Ce inseamna extra, daca nu o simpla amplificare/mai mult din ceva? Asta inseamna ca 'ordinar' este miraculos, iar 'extra' este pur si simplu mai mult ordinar..
RăspundețiȘtergereIar dorinta de mai multul ordinar inseamna o credinta in lipsa si in final dorinta de a dezordona momentul. Dorinta de a ordona universul fara acordul partilor (fara invitatie) inseamna dezordine. :)
RăspundețiȘtergereNu exista mai multe ordini ci doar o ordine, si aia e realitatea, in momentul continuu.