26 ianuarie 2013

imanenta intregimilor


Inaltarea spirituala este intregimea constiintei.
Inaltarea spirituala este termenul curent folosit cand vrem sa reelevam starea naturala a fiintei umane.
Aici este necesar sa evidentiem ca limbajul induce si cateva posibile interpretari eronate. Prima ar fi indusa de cuvantul "inaltare" care are semnificatia de urcare pe verticala, asemanatoare unei rachete. Ca senzatie este corect, avem perceptia unei ridicari, inaltari, dar acest gen de miscare este relativa fiind conditionata de repere exterioare de sus si jos implicite denumirii ei. Relativitatea denumirii este evidentiata si de existenta evidenta in imensitatea inconjuratoare, evidenta oricaruia in perceptia sa. Ca atare denumirea nu este la propriu, unde sa te inalti in imensitate, oriunde te-ai inalta tot in imensitate esti, sunt. Mai mult chiar dupa momentul trairi ar fi eronat sa te consideri "mai sus", "deasupra" celorlalti care nu au trait experienta "inaltarii". Ca urmare singura abordare rezonabila este aceea ca aceasta miscare a inaltarii este o miscare corporala, in corp, care genereaza toate circumstantele aparent contradictorii ale perceptiei ei implicite de sus si jos etc. Drept urmare, aceasta miscare a constiintei, desi in momentul trairii ei nu avem perceptia corpului, are loc in corpul nostru.. Ordinea evenimentelor obliga sa mentionam ca aceasta miscare a inaltarii este precedata de o alta miscare, de aceasta data o putem numi "de patrundere " a atentiei in profunzimea a 'ceva" care are drept consecinta "incetarea timpului". Fara acesta miscare in profunzime nu cred ca poate avea aceea de inaltare Acum este evident ca descriu senzatii ale unei experiente prin reperele cunoasterii dar miscarea in sine este necunoscuta, nu cunosc "cum" se intampla doar ce senzatii genereaza. Senzatia adusa de miscarea de patrundere in profunzime, adancime, este fascinanta ca si consecinte corporale si stare.In schimb senzatiile miscarii de inaltare sunt imposibil de descris altfel decat 'opozitie", refuz, teama. o forta magnetica magnifica in fata careia nu ne putem opune ne absoarbe si refuleaza ; nu am cuvinte pentru ce se intampla in interiorul"Aceleia" ce putem spune ramanand rezonabili este ca "Aceea" ne respira, iar expiratia ne sperie si doare mai mult decat inspiratia. Din Aceea venim si ne intoarcem ca vrem sau nu si cu aceea una suntem. Aceea e Totul,  Energia intreaga si Sunt.
Un alt gen de perturbari in intelegere sunt induse de chiar cuvantul 'spirituala'' Acestui cuvant, cate religii atatea interpretari date, cate filosofii atatea semnificatii atasate. Evidenta spune ca gandirea asa cum o percepem, ca de cunoscut o cunostem mai putin, este un proces in materie , un proces "material". In acest caz "spiritual" ce semnificatie are? Daca respectam la propiu ceea ce sustinem si anume in cultura noastra pe Cristos, atunci fiecare poate percepe ca iubirea fara selectari si conditii era atitudinea sa, delicatetea si blandetea, comportamentul sau si toate acestea putem sa le consideram 'atitudine spirituala" . Este evident ca ceea ce ingreuneaza intelegerea spirituala sau claritatea intelegerii este confundarea "spiritualului" cu interpretarile lui, conceptulizarea, dogmarizarea, abstractizarea, interpretarea  ideologica sau ideatica care induce conflicte si apartin gandirii ca proces in materie unde aceste conflicte se manifesta ..Spiritul manifestat este unic, faptul, prezenta, perceptia creatoare, existenta insasi. Folosesc mai multe cuvinte pentru a releva o profunzime accesibila tuturor, fara sa ne legam de cuvinte si denumiri. fiecare fiinta umana este o fiinta spirituala in natura sau esenta sa si spiritualul contine si implica ca intregime si materialul. Corpul nistru este substanta spirituala, intregime continatoare continuta in acelasi timp.
     "Intregimea constiintei" se refera la reelevare unicitatii, integritatii, prin disolutia fragmentarilor generate de inchipuiri, imaginatie si interpretare, reelevarea "unicului fiu nascut" al omului, pe care experienta 'inaltareii spirituale'  daruieste; Cum se poate reeleva faptul ca ne daruim ce am fost daruiti? Implicit nu respingem darul existentei, doar pentru ca atitudinea "importanta de sine" sau eu-l gandit, produs de gandirea fragmentata ca suma de fragmente (plansul de mila sau inchipuirea maretiei personale, premeditarea unei false maretii) nu poate nici sa daruiasca nici sa primesca, doar risipeste in efortul acumularii a ceea ce deja are risipire cunoscuta sub termenul de" devenire".
Oponentul inaltarii spirituale este "orgoliul", atitudinea premeditarii, inchipuirii. manipularea im minte a acelorasi informatii amintiri. Evident ca  personificam orgoliul care este demolator de persoane . Orgoliul este atitudinea mai usor de definit decat spiritualul din simplu motiv ca ne-am plictisit de fandoselile si pretentuiile lui. Inaltarea spirituala este revenire in fapt la caliatile initiale sau adevarul fiintei umane si al posibilitatilor sale. O parasire a unei stari hipnotice a mintii-corp generata de falsul informational istoric personal si colectiv, Falsul istoric este generat de obscurantism, superstitii si interese straine fiintei, ignorarea fiintei pe scurt, o istorie care ignora fiinta si genereaza povesti corespunzatoare ale datoriilor cu moartea si exigentelor de tot felul. Orice ingradire sau regula impusa este un pas involutiv, dezagregare. Agreagarea viului este fiul, mielul nevinovat. Observati cum ce se inmultesc social  regulile impuse ca legi de reprezentantii nostri care nu sunt afectati de propriile reglementari , reprezentantii sunt deasupra lor :) O cutuma a "legii" sau reglementarilor firesti minime intr-o comunitate" care sunt in fapt acordul comunitatii respective de a onora valori,  era aceasta :"Ce nu este reglemtat este liber; reglementarea stabilea ce nu se face" Nu se face pentru ca intreaga comunitate era de acord ca este distructiv pentru fiecare in parte si comunitate in ansamblul ei. Cum s-a ajuns ca sa fie reglementat "cum se face" orice??? Nimeni nu poate face ceva daca mai intai nu se informeaza cum se face sau ai voie sa faci respectand modalitatea legiferata? Ce nebunie e asta; este un blocaj al vointei, al libertatii de actiune; se vrea a ne transforma in roboti? Fara reglementare si rutine, proceduri, nu mai putem functiona social, in comunitatea umana? Mai este umana o astfel de comunitate in care si respiratia este reglementata? De ce tocmai cei care nu respecta reglementarile sunt privilegiatii care reglementeaza? Orice reglementare este un pas inapoi sau retrogradare, condensare pana la nivel de bolovan sau in cel mai bun caz artificial. 'Artificial" este pierderea naturii umane..De ce s-a ajuns sa cersim iubire? Iubirea e in natura uaman!!!Artificialul poate sa cerseasca copiind cerseala, dar nu este in natura sa si nu poate avea iubire.  Pentru cei care nu au alungat umanul din ei mai este o sansa cand o exprima.Pace si prietenie este salutul si urarea de bine a inaltarii spirituale. Experienta ei traita produce transformari in percetia individului si harurile ca si structuri spirituale initiale condensate in adn-ul tacut face inutile regulile; responsabilitatea te conduce ireprosabil in existenta fara ingradire sau reglementarile absurdului. Perceptia a ce nu este propriu existentei si fiintei  ne conduce intr-o dinamica incomensurabila a raspunsurilor la circumstante fara sa afectam vreo existenta. Fara povara reglementarilor si exigentelor devenirii sau recunoasterii fiintei tale activitatea gandirii este interrelationare creativa sau cocreatie. Traim IN "Dumnezeu" asa cum este El si in aceasta perceptie indiferent de nivelul ei cum am putea emana ganduri si fapte potrivnice esentei noastre? Traim "pentru", in slujba oricarei existente indiferent de nivelul de exprimare subtila si utila si senzorii nostri ne releva capacitati incredibile ale propriilor fiinte in diversitatea existentei. Paradoxul este ca  o miscare spre " exterior" (patrundem in ceva) este  simultana cu o inaltare interioara. Daca ne putem in fata doar pe noi, avem tinta devenirii personale si vrem sa ne inaltam interiror nu obtinem decat o cadere  Inaltarea spirituala implica "energizarea" circumstantelor prin care le "vindecam' sau ordonam existential. Atentia acordata fara rezerve si exigente relatiilor noastre curente este reflectata ca o stare launtrica de" putere". O actiun e este un gand tacut si recunoasterea gandului care actioneaza ii da forta, gandul si actiunea este o simultaneitate, o intregime imanenta care releva relatia sursei cu ea unde sursa este impulsul, fiinta care-l acitveaza. "Recunoastete ca sa fii recunoscut ca daca nu te recunosti esti in nenorocire, nenorocirea chiar" Simplitatea acestei evidente o face dificil de perceput prin finetea si sublimul ei, sublimul intrgimilor imanente. Cand recunoasteti un prieten recunoasteti prietenia ca relatie si ea te recunoaste pe tine; ce pericole mai pot interveni intre cei doi unificati in prietenie ? Extinzand situatia la orice circumstante ne reelevam statutul activ si responsabilitatea atitudinii care genereaza viitorul manifestarii sau cursul ei ,desfasurarea temporala a evenimentelor altfel de neinteles. Influentam si suntem influentati de circumstante. Cand dorim doar sa le influentam vrem controlul lor si obtinem senzatia controlarii personale, folosirii.  fara reciprocitate intregimi nu exista , doar fragmente in conflict. Controlam suntem controlati; daruim suntem daruiti; Nu exista reguli ci doar intregimi functionale dupa natura sau fire, /ratiunea  lor functionala, expresiva a miscarii universale.Reciprocitatea este sursa libertatii dorintei dupa care ne miscam faptic, dar acea miscare nu mai poate fi denumita "dorinta" ci vointa, forta incontrolabila misterioasa care anima fiinta umana numai in prezeta sa.Vointa este ceea ce facem nu ceea ce dorim sa facem. Unificarea dorintei cu vointa faptica releva o intregime incomensurabila ca forta. Vointa omului este o forta universala incomensurabila de aceea este atat de "furata" (anagajata in directii false in raport cu aspiratiile firesti sau ale firii indivizilor )  prin promisuni iresponsabile si utopii mangaietoare, separand-o de dorinta  si creind o sciziune iluzorie care se reflecta in perceptie ca senzatia " fac ceea ce nu vreau sa fac" atunci cand vointa individului este captata si pusa la lucru in slujba altor firi. Sfericitatea fiintei umane nu poate fi recunoascuta in activitatile lineare si linearitatea spatiului artificial ca mediu. Suntem sfere de energie si interior ei nu este altceva decat corpul uman, fiinta interioara, expresia faptica a intregimii functionale , sursa si reflectare simultana a oricarei miscari in energie. Creatia este perceptia si este subconstienta , incontrolabila, necunoscuta si cunoscuta in acelasi timp, monada indescriptibila a cognoscibilului relevanta atotcunoasterii sau con-stiintei in care se reflecta.  Fara reflectarea  sau autoreflectare care este meditatia care distinge  claritatea este o dorinta iar vointa lucreaza pentru confuzie. Calitatea /esenta unicitatii mintii ca intregime continatoare functionala sau mintea universala este in meditatie, experimenteaza una cu experienta sa in continua evolitie a manifestarilor sale; este o miscare care inoieste creatia sau perceptia la propriu imbogatind-o permanent in circumstanta imanenta a naturii universului sau firii sale. Noi percepem inoirea ca vindecare, regenerare accelerata celulara, doar cand pierdem contactul cu ea, cu esenta miscarii. Contactul este empatic si insezizabil senzorial., Creem circumstanta constientizarii existentei acestei "puteri" incomensurabile a vietii prin atitudinea fragmentarii gandului separat de simtamant si fapte care induce o stare hipnotica a mintii individuale , ne simtim separati , izolati de tot, de Dumnezeu care nu vrea sa ne raspunda desi el pune intrebarile si asteapta raspunsul nostru individual a ce alegem din potentialul incomensurabil sa exprimam punctual. Meditatia este starea de empatie naturala a fiintelor cu potentialul universal al existentei specifica copilariei in care simtamantul, fapta  si gandul una sunt. Maturii considera copii mincinosi doar pentru ca nu le reflecta propriile blocaje mentale si emotionale hipnotice sau starea lor fragmentata din gandire. Pentru regulatii de reguli acest comportament apare ca haotic, un haos pe care vor sa reglementeze dar in fapt este vital nu haotic, Fapt este  relevat de procesul de crestere si dezvoltare corporala a copilului care nu ignora ceva din continutul complexului simtamintelor originale ale aspiratiilor firesti. Maturii ingraditi prin rutina repetitiilor educatioanale reprima mare parte din acest potential vital si starea lor corporala incet dar sigur se degradeaza prin separarea de propria intregime vitala. Aceasta experienta a fragenmtarii gandirii sau separarii gandului in plenitudinea functionala a fiintei umane genereaza contientizarea existentei Unicei minti  Doar ce pierdem valorizam sau constientizam ca atare si aceasta recuperare a empaticei existente universale a denumim inaltare in spirit, revenire la Dumnezeu esenta vie, samanta fiintiala. Nu are nimic de a face cu religia sau misticismul superstitiilor, sau imaginarilor, este stiinta pura universala la dispozitia tuturor ca dar si har existential  uman, sau ordine existentiala in care primul si ultimul nu exista ,doar plenitudinea intregimilor functionale.. 

3 comentarii:

  1. "De ce tocmai cei care nu respecta reglementarile sunt privilegiatii care reglementeaza ?" Pentru ca au puterea si libertatea sa o faca, iar acestea vin tocmai din faptul ca ei inteleg acel "artificial" si nu se supun lui. Daca ar face la fel prea multi, atunci prea multi s-ar trezi si si-ar pune intrebarea: cine pe cine conduce (manipuleaza etc) ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Adrian 64! Reflectarea unei perceptii nu este intotdeauna cea mai fericita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fericit sau nu, fara manifestare nu stii ca esti .

      Ștergere