Aratam evidenta faptului ca lumea este asa cum noi o gandim; cum o gandim fiecare si cum o gandim impreuna. Distinctia dintre modul cum gandim lumea fiecare si actionam in consecinta si cum lumea este, este evidenta. Asa cum lumea este, putem afirma clar ca este mult mai cuprinzatoare decat asa cum o gandim fiecare.
Sfarsitul lumii ar insemna ca noi sa incetam sa o mai gandim; acest fapt este la fel de evident, nerealist. Gandirea poate fi distreusa? Lumea ca manifestare are ca sursa si este sustinuta de gandire. Manifestarea poate fi distrusa dar sursa ei nu. Deci ce fel de sfarsit este acela care presupune distrugerea efectelor sau umbrelor faptului? Unul inutil si iluzoriu din moment ce sursa o poate reface oricand. Desigur gandirea nu poate fi privita doar ca o suma de ganduri, o totalitate insumata si nu fundamentala.Ceea ce este intreg nu poate fi fragmentat si o insumare de fragmente nu este un intreg Gandirea este un proces universal evident complet si liber in sine deoarece contine toate elementele care ar putea teoretic sa o conditioneze. Gandirea nu este doar reprezentativa sau alcatuita din reprezentarile noastre culturale si descriptive ale cunoasterii universale. Evident campul gandirii este campul cunoasterii, cunoasterea adevarului a ceea ce este sau adevarul minciunii, a ceea ce este fals. Tot ce este fals este evident contradictoriu si conflictual din moment ce produce doar conflicte. Daca doi oameni sunt in acord intr-un fals informational nu este conflict intre ei dar este contradictie in constiinta lor. Lumea asa cum o cunoastem si o cunoastem asa cum o gandim este un camp conflictual, un camp in care se cultiva competitia si conflitul intre membrii ei. Daca avem claritatea perceptiei faptului ca orice este fals sau mincinos poate fi depistat prin efectele conflictului sau contradictiilor produse, atunci putem percepe falsitatea modului cum gandim sau este gandita lumea asa cum o cunoastem si putem continua prin a afirma evidenta falsitatii cunoasterii noastre despre lume si cum lumea este. Am repetat ca ceea ce modeleaza perceptia este cunoasterea si o cunoastere falsa modeleaza fals perceptia si acest circuit este greu de sesizat ca cerc vicios. Gandirea vazuta doar ca reprezentari lingvistice cu simbolistica lor repetata in minte , sau totalitatea acestora acumulata in depozite informationale, afirm fara sa argumentez ca nu este gandire ci doar o reprezentare a cunoasterii universale. Am deviat de la tema propusa; sa revenim. Chiar daca sa spunem sunt distrusi "ganditorii", cei care gandesc lumea asa cum o gandesc , tot nu poate fi distrusa lumea pentru ca gandirea este cea care produce inclusiv "ganditorul" sau reprezenrantul sau. Iata de ce terorismul psihologic declansat si continuat de multe secole a profetiei sfarsitului lumii nu are nici un suport rational sau real si este o reprezentare a ignorantei si pervertirii perceptiei de o cunoastere falsa descriptiva care inlocuieste perceptia directa sau inteligenta. Spun ca astept cu drag sfarsitul lumii, a lumii in care minciuna troneaza si ignoranta face victime. O structura de gandire poate fi generata ca idei si concepte dar nu are germene obligatoriu in inteligenta; as spune ca nici cu realitatea a ceea ce univesul este nu are in mod obligatoriu legatura sau conexiune pentru ca plenitudinea cuprinde fara a fi cuprinsa. Asa ca sfarsitul lumii nu are nicio legatura cu distrugerea a ceva ci cu transformarea gandirii produsa de constiinta de sine si o noua samanta generatoare a lumii. Samanta mirabila a noii lumii este relatia barbat-femeie si este una singura, iubirea. Nu cred ca nu exista iubire daca avem reprezentarea sa lingvistica, culturala, intelectuala. Cred doar ca modelele culturale despre ceea ce ea este, ne-a ascuns-o. Cred ca este la fel de naturala precum universul insusi si ca este factotrul de echilibrium al intregului in orice forma s-ar manifesta. Nu intentionez sa generez o alta conceptie exclusivista pentru ca iubirea nu exclude si nu are ca domeniu gandirea comparativa sau decriptiva ierarhizatoare si separatoare ci o profunzime neatinsa inca constient. Acum as puncta faptul ca intelectul nostru cunoaste si exprima constienta acestei profunzimi cand afirma eliberat de ingradire si prin activitatea sa cea mai placuta, cercetarea, explorarea directa sau instrumentala, ca prima manifestare a lui Dumnezeu vazut ca sursa a tot ce exista sau mirabila samanta a oricarei plenitudini manifestate, viata, este iubirea. Ca atare toti cautatorii de viata nu pot ajunge la ea fara sa treaca prin iubire. Iubirea este mediul natural al vietii, radiatia sa prima, sau "a fi"-ului, cu semnificatia de a fi unit cu ea. Odata ce constiinta planetara dezrobita de sub influenta nevoilor si exigentelor impuse si nenaturale percepe asta, traieste aceasta radiatie, se descopera unita cu ea, nu exista bariere de netrecut sau care nu pot fi demolate fara efort. Exista vreo fiinta care sa refuze viata? Exista vreo fiinta care crede ca ii este refuzata si sa nu o caute? Evidenta vorbeste de la sine si drept urmare putem intelege ca sfarsitul lumii fara iubire este iminent!.
Sfarsitul lumii ar insemna ca noi sa incetam sa o mai gandim; acest fapt este la fel de evident, nerealist. Gandirea poate fi distreusa? Lumea ca manifestare are ca sursa si este sustinuta de gandire. Manifestarea poate fi distrusa dar sursa ei nu. Deci ce fel de sfarsit este acela care presupune distrugerea efectelor sau umbrelor faptului? Unul inutil si iluzoriu din moment ce sursa o poate reface oricand. Desigur gandirea nu poate fi privita doar ca o suma de ganduri, o totalitate insumata si nu fundamentala.Ceea ce este intreg nu poate fi fragmentat si o insumare de fragmente nu este un intreg Gandirea este un proces universal evident complet si liber in sine deoarece contine toate elementele care ar putea teoretic sa o conditioneze. Gandirea nu este doar reprezentativa sau alcatuita din reprezentarile noastre culturale si descriptive ale cunoasterii universale. Evident campul gandirii este campul cunoasterii, cunoasterea adevarului a ceea ce este sau adevarul minciunii, a ceea ce este fals. Tot ce este fals este evident contradictoriu si conflictual din moment ce produce doar conflicte. Daca doi oameni sunt in acord intr-un fals informational nu este conflict intre ei dar este contradictie in constiinta lor. Lumea asa cum o cunoastem si o cunoastem asa cum o gandim este un camp conflictual, un camp in care se cultiva competitia si conflitul intre membrii ei. Daca avem claritatea perceptiei faptului ca orice este fals sau mincinos poate fi depistat prin efectele conflictului sau contradictiilor produse, atunci putem percepe falsitatea modului cum gandim sau este gandita lumea asa cum o cunoastem si putem continua prin a afirma evidenta falsitatii cunoasterii noastre despre lume si cum lumea este. Am repetat ca ceea ce modeleaza perceptia este cunoasterea si o cunoastere falsa modeleaza fals perceptia si acest circuit este greu de sesizat ca cerc vicios. Gandirea vazuta doar ca reprezentari lingvistice cu simbolistica lor repetata in minte , sau totalitatea acestora acumulata in depozite informationale, afirm fara sa argumentez ca nu este gandire ci doar o reprezentare a cunoasterii universale. Am deviat de la tema propusa; sa revenim. Chiar daca sa spunem sunt distrusi "ganditorii", cei care gandesc lumea asa cum o gandesc , tot nu poate fi distrusa lumea pentru ca gandirea este cea care produce inclusiv "ganditorul" sau reprezenrantul sau. Iata de ce terorismul psihologic declansat si continuat de multe secole a profetiei sfarsitului lumii nu are nici un suport rational sau real si este o reprezentare a ignorantei si pervertirii perceptiei de o cunoastere falsa descriptiva care inlocuieste perceptia directa sau inteligenta. Spun ca astept cu drag sfarsitul lumii, a lumii in care minciuna troneaza si ignoranta face victime. O structura de gandire poate fi generata ca idei si concepte dar nu are germene obligatoriu in inteligenta; as spune ca nici cu realitatea a ceea ce univesul este nu are in mod obligatoriu legatura sau conexiune pentru ca plenitudinea cuprinde fara a fi cuprinsa. Asa ca sfarsitul lumii nu are nicio legatura cu distrugerea a ceva ci cu transformarea gandirii produsa de constiinta de sine si o noua samanta generatoare a lumii. Samanta mirabila a noii lumii este relatia barbat-femeie si este una singura, iubirea. Nu cred ca nu exista iubire daca avem reprezentarea sa lingvistica, culturala, intelectuala. Cred doar ca modelele culturale despre ceea ce ea este, ne-a ascuns-o. Cred ca este la fel de naturala precum universul insusi si ca este factotrul de echilibrium al intregului in orice forma s-ar manifesta. Nu intentionez sa generez o alta conceptie exclusivista pentru ca iubirea nu exclude si nu are ca domeniu gandirea comparativa sau decriptiva ierarhizatoare si separatoare ci o profunzime neatinsa inca constient. Acum as puncta faptul ca intelectul nostru cunoaste si exprima constienta acestei profunzimi cand afirma eliberat de ingradire si prin activitatea sa cea mai placuta, cercetarea, explorarea directa sau instrumentala, ca prima manifestare a lui Dumnezeu vazut ca sursa a tot ce exista sau mirabila samanta a oricarei plenitudini manifestate, viata, este iubirea. Ca atare toti cautatorii de viata nu pot ajunge la ea fara sa treaca prin iubire. Iubirea este mediul natural al vietii, radiatia sa prima, sau "a fi"-ului, cu semnificatia de a fi unit cu ea. Odata ce constiinta planetara dezrobita de sub influenta nevoilor si exigentelor impuse si nenaturale percepe asta, traieste aceasta radiatie, se descopera unita cu ea, nu exista bariere de netrecut sau care nu pot fi demolate fara efort. Exista vreo fiinta care sa refuze viata? Exista vreo fiinta care crede ca ii este refuzata si sa nu o caute? Evidenta vorbeste de la sine si drept urmare putem intelege ca sfarsitul lumii fara iubire este iminent!.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu