rememorare postare

Cautam unde nu se gaseste, ne amagim ca am gasit.

Fara libertate nu exista iubire. Este libertatea o idee? Ideea o avem cu totii, dar trairea nu. Din aceasta evidenta descoperim ca libertatea nu este o idee. In aceeasi logica a evidentei, nici iubirea nu este o idee. Ce este ideea altceva decat reprezentarea faptului? In nici un caz, faptul, trairea!Descrierea faptului sau reprezentarea lui nu este faptul! Trairea e prezenta, ideea, niciodata.Unde cautam libertate, implicit iubire? Evident in comunitatile in care traim fiecare: la tine, la parteneri, in familie, natie, etc. Comunitate ca termen, implica un element comun al tuturor membrilor ei. Care este acest element comun? Iubirea? Libertatea? Evident in comunitatile in care traim elementul comun este conflictul, competitia.Este conflictul iubire? Daca nu este, putem gasi iubire in comunitate? Evident, acest tip de cautare s-a dovedit fara rezultat.Ce gasim in comunitate? Promisiunile libertatii, iubirii, sigurantei, prosperitatii, etc. Aceste promisiuni au fost vreodata in istoria cunoscuta: fapte, trairi, ale comunitatilor respective? Evident ca nu, promisiunea este doar ceea ce se spune si numele ei. De ce asteptam ca promisiunile sa devina fapte cand ele sunt doar promisiuni? De ce solicitam promisiuni, declaratii, etc? Ne-am ales vreodata cu altceva in urma acestui tip de solicitare? Din momentul in care am realizat ca cele mai profunde cautari ale noastre nu au fost niciodata incununate de succes, nu este firesc sa ne intrebam daca se gaseste acolo unde cautam? Iar daca nu am gasit, de ce disimulam ceea ce am gasit: sclavie, violenta, nesiguranta, nefericire? De ce ne amagim ca am gasit? Adevarul elibereaza, adevarul a ceea ce este, in nici un caz adevarul a ceea ce ar trebui sa fie, care este promisiune, inselaciune, ascunzis al trairii, reactie la ceea ce traim afectiv, efectiv.Este oare societatea in care traim, o societate umana, asa cum se afirma, sau evidentele ne arata altceva? Ce inseamna “ sunt om, suntem fiinte umane”? Ce inseamna societatea umana? De buna voie si nesiliti de nimeni, cum am defini un proiect al unei societati umane? Cum am hotari, decide liberi si din libertate, o astfel de societate? Prin ingradirea tuturor libertatilor si controlul complet asupra membrilor ei? Prin aservirea membrilor acestei societati , a conceptului de societate? Prin aservirea omului palariei sale? Ce este intr-un final o societate, daca nu doar o relatie intre mine si tine? O relatie multiplicata! Ce relatie ai decide liber sa existe intre mine si tine? Relatia societatii actuale? Violenta? Efortul fiecaruia de a-l exclude pe celalat? Excluderea din starea de libertate prin dominatie si aservire  interesului unilateral? Si astea toate in numele unor responsabilitati si datorii inchipuite? In numele credintei in lipsa (nevoia)?Evidentele ne arata ca avem mai mult decat avem nevoie si acest “mai mult” este boala sau obsesia ruinatoare a mintilor noastre. Oare nu avem mai mult daca excludem lacomia indusa prin conditionare(educatie) inca din copilarie? De ce credem ca societatea actuala este un dat de la Dumnezeu care nu suporta nici un comentariu?! Un dat, ca o pedeapsa, de a suporta suferinta ce o produce?Ajungem prin suferinta la Dumnezeu? Oare poate fi cumparat prin suferinta sclaviei? Ori prin exaltari emotionale de dip afirmativ, autoinductive a trairii inexistente si fatarniciei numite “spiritualitate”? Poate meschinaria sacrificiului pentru a obtine ”ceva mai bun” (evident controlul puterii absolute si atotcunoasterii) sa ne duca la libertate, la iubire, la inocenta? Este evident ca nu! Exista cineva, cine nu joaca in acest scenariu? Fie sunteti regizorii lui, fie credeti ca veti profita de pe urma lui! Va asigur ca nu exista nici o rasplata, nici un beneficiu.In libertate exista compasiune, inteligenta, iubire! Aceste trei simple reprezentari sunt ale unei singure trairi, nu trei lucruri diferite. Fara libertate nu exista traire ci doar amintirea nefericirii autoperpetuate (prin inductia imposibilitatii fericirii ori rezervarea acesteia celor alesi). Nu exista alesi, nu exista exigente, doar libertate tradata!De ce tradam libertatea? Oare din comoditatea lucrului de-a gata primit? Pentru ca asteptam sa ne-o dea cineva? Pentru ca am fost convinsi ca nu exista? Pentru ca indolenta propriei persoane (cu care am fost convinsi sa ne identificam) ne obliga? Oare “persoana” este Dumnezeu? Sau persoana este doar: istoria, amintirea conditiei pre-umane, conditionarea, o stare hipnotica a constiintei? Sunteti dumneavoastra doar o persoana, un element nesemnificativ in scenariul dominatiei? Sunteti o “victima colaterala”pentru “target-ul” sclav? Este sclavul un servitor in serviciul umanitatii, al comunitatii umane? Mai degraba este in serviciul unor interese ascunse lui! Sclavul nu are acces la cunoastere, nu este constient de ceea ce hraneste, slujeste. Sclavul asteapta! Asteapta de la guru, de la guvern, de la pensie… Este carnea de tun, carnea din “alimentare”, carnea din laboratoarele obsesiei nemuririi si puterii, obiectul biologic, pe care se experimenteaza moartea! Nu va puneti baza pe ce ascultati cu urechile, ci pe ce auziti cu inima, cu sangele, nerostit.Cand inima aude, teama este eradicata, intunericul se risipeste, lumina intelegerii si claritatea perceptiei, razbat prin intunericul cunoasterii falsului de orice fel. Flacara iubirii arde fara fum. La ce fum ma refer? La fumurile pe care si le dau salvatorii sau conducatorii dezastrului. Cu acesta aroganta suntem speriati pentru a accepta solutiile lor: de siguranta (cipul de control, nu ai cip esti terorist), sanatate (nu dai banul pe vaccin esti victima sigura a virusilor creati in laboratoare), libertate (nu te supui protectiei noastre esti lichidat ca persoana, economic, exclus din politica, adica din cetate si dreptul de a decide, dreptul la putere). Cu alte cuvinte, ti se fura sau interzice puterea. Intrebarea este: daca acceptam aceste solutii in functiune deja, implementate (acesta “democratie” in care daca nu esti in cardasie “mori”), oare traim in siguranta, sanatosi si liberi? Evident ca nu! Sunteti deja, liberi si sanatosi si in siguranta? Asa este, daca am acceptat deja aceste solutii. Este oare acceptarea altceva decat: complacere, infrangere, renuntare, cetate cucerita (supusa)? Eu unul nu accept, nu ma complac si nu fac niciodata mai mult decat ceea ce pot face, comunic, desconspir, urlu in desert, poate ma aude cineva care vrea sa actioneze, sa traiasca in loc sa supravietuiasca cu orice pret.Daca nu este, creez, daca nu creez, muncesc, daca nu reusesc, descopar cum nu se poate. Imi amintesc totul ca sa stiu ce nu mai este viu.  Percep pentru a nu-mi inchipui si ascunde adevarul a ceea ce este, amagindu-ma. Nu urmez pe nimeni, si nu exclud pe nimeni, iata de ce libertatea este responsabilitate asumata si nu impusa.Libertatea nu este bunul plac, libertinajul nepasarii. Inchisoarea libertatii este denumita “democratie” la fel “cimitirului vesel”.Oriunde intorci capul azi, observi fara doar si poate ca: distractia nu mai ascunde suferinta nu mai pacaleste pe nimeni, ambalajele nu se mananca, oamenii de pe sticla nu-si mai pot ascunde nefericirea sub teatrul unui fals succes si bunastari de opereta, nu mai conving pentru ca ei insasi nu sunt convinsi, ”oamenii puterii” sunt marionete jalnice, si faptul ca ei insasi cunosc asta ii dispera! ”Bogatii” platesc bogatia cu servitute si tremura de frica sa nu fie ales alt serv in locul lui, unul mai feroce, mai nemilos, mai crud in maximizarea profitului, sau poate unul mai docil. Transparenta a castigat! Fumurile de prost gust prezentate pe post de mode si modele ale succesului nu mai pacalesc pe nimeni, nu ne mai inseala.Mintea, gandirea si faptele dumneavoastra deja nu mai sunt aservite falsului istoric, traditional, autoritar, falsului doctrinar disperat de apropierea propriului sfarsit. Respectati-va respectand ceea ce merita respectat si nu mai onorati circumstantele tradarii libertatii, indiferenta ascunsa sub justificarea “ce pot  face eu, daca…”.Conditionarea mentala ne-a izolat pe unii de altii, tocmai pentru ca sa fim usor de manevrat, sa ne simtim mici si neputinciosi, sa cautam protectori si indrumatori, adica sa ne aservim lor. Este aceasta conditionare, omul? In popor se spune: sa fii domn e o intamplare, sa fii om e lucru mare! (as spune imens, imensitate, nelimitare, libertate). In libertate gasim tot ceea ce cautam de atata amar de non-timp, amagindu-ne cu modalitatile premeditate ale timpului. Unde se gaseste libertatea? Acolo unde nu cautam, acolo unde ne exprimam din libertate. Libertate nu se poate “avea” din simplul motiv ca nu este un obiect, un pre-fabricat, o idée. Libertatea ne cere s-o traim. Oare este libertatea starea neaservita a mintii umane? Neaservita filosofic, dogmatic, conceptual, istoric, religios, acestor modalitati premeditate ale trecutului (trecut care ceeaza dezordine)? O stare a mintii care nu este lucratoare ci creativa, inocenta insasi?Prieteni, puneti-va singuri intrebari si raspundeti-va singuri. Actionati dupa ce meditati abandonand premeditarile.