Moartea este o profetie mincinoasa.
Vorbim la viitor despre ea cu credinta prostului care se ia dupa multime. Cand in sfarsit dupa 60-70 ani de eforturi sustinute murim, constatam ca ne-am pacalit, am luptat cu moartea care nu era. Cine moare crede in moarte si este tatal ei. Cam generalizata minciuna asta! si daca tot nu exista o putem rezolva prin crime. Cuvantului moarte i s-a dat o semnificatie gresita; revenirea la semnificatia sa functionala este inviere. Semnificatia sa este aceea de 'sfarsit a conditionarilor din constiinta", 'sfarsit al timpului'. Constiinta dominata informational de false indicatii sau solutii la problemele inventate pentru ai canaliza eforturile in directii infundate, adica manipulata informational sau emotional se retrage in ceea ce este nepervertit si clar. Aceasta retragere din superficial si formal produce transformari, sau transmutatii atat in planul gandirii cat si al corpului si comportamentului sau. Revenind in perceptia perfectiunii a ceea ce este creatia inglobeaza acesta perfectiune in sine exprimand-o, perfectiunea nu poate fi facuta ea este inceputul a orice exista si finalul a tot ce este prevertit sau deformat. Venim de undeva si ne intoarcem de unde am venit. Cand ne-am intors de bunavoie ramanem acolo, cand ne intoarcem accidental (degradare, boala, parasirea corpului) ne reintoarcem pentru a vindeca, sfinti si purifica locul sau corpul. Aceasta reintorcere in trecutul bolii corporale sau minciunii informationale si emotionale, este inutila pentru ca alimenteaza boala in loc s-o vindece. A ramane in inceputul a tot ceea ce este nu poti cand constiinta ta nu este complet si definitiv curatata de orice falsitate informationala care o poate domina s-au controla, sau nevoie spus in limbaj comun. Nevoia insemna incompletitudine a constiintei si ce nu este complet este fals. Pana acum am reflectat doar aceste falsuri, aceste credinte ale falsului sau ale nevoii si dorintei, ambele expresii ale incompletitudinii sau fragmentarii din constiinta formala si istorica ca atare superficiala si efemera. Un surogat de constiinta este doar un lut pe care constiinta il remodeleaza sau il demodeleaza dupa bunul plac si pana acum constiinta doar a demodelat orice surogat fara sa observe consecintele acestei activitati asupra ei insasi, demodelarea propriului corp cu care confunda surogatul. Corpul sau mielul nevinovat, fiul intregului univers pe care-l reflecta in prorpia perceptie si gandire falsa sau inteligenta este singurul calomniat de surogate, degradarile sale sunt efectul acestor calomnii sau biciuiri iar invinuirea ulterioara este meschina si iratioanala. Vindecarea nu poate fi decat a constiintei nu a surogatelor istorice informationale descriptive.vindecarea constiintei insemna libertatea sa, constienta propriei libertati si responsabilitati a propriilor emanatii sentimentale si informationale. Ordinea este restabilita si odata cu acesta punere in drepturi a ordinii esentiale si functionale, dezordinea din constiinta inceteaza. Acesta 'incetare" este denumita "moarte", adica sfarsitul dezordinii, este sfarsitul conditionarilor, moartea dependentelor, a durerilor si izolarii sau a fragmentarilor din constiinta. Iata de ce nu este medic care poate vindeca pentru ca vindecarea este posibila doar in constiinta bolnavului si cu asentimentul sau si doar el poate face asta. Medicul sau vindecatorul il poate indruma pe directia acesta a autoresponsabilitatii, angajamentului personal in autovindecare si vindecarea proprie, descoperirea propriei plenitudini si libertati de expresie corporala. O constiinta intreaga in constienta sa isi poate reface instantaneu corpul distrus eventual de surogatele acceptate la un moment dat. Nu exista putere exterioara constiintei care sa o poata domina cand ea este treaza sau de veghe in propria existenta corporala sau ca expresie unica a unicului cosmos si univers. Eu sunt inceput a tot ce este si corpul a tot ce este si puterea din tot ce este; este sfanta triunitate sau treime a constientei de sine; tatal care este peste tot si in tot, in imensitate si punctualitate; unic tata-unic fiu; plenitudinea-unicitate (non-imaginara) nu poate fi degradata de dualitatea fragmentelor imaginare. Impartirea nu exista la propriu ci doar relatia sau raportul dintre ceea ce este plenar si expresia sa, sau fiul sau, omul. Acesta relatie univoca de la creator spre om este iubire, iar cand devine biunivoca si de la om spre creator (plenitudine), este fericicire. Suntem dedicati dinainte de a fi la libertate si fericire de catre propria noastra natura, de ceea ce suntem asa cum suntem. Nu avem nimic de perfectionat la noi insine, noi insine nu putem evolua fara sa reusim a ne degrada sau autostrica; in schimb avem societatea umana de edificat si evoluat prin propriile noastre fapte pornite din natura a ceea ce suntem. Evolutia fiintei este un ilogism in termen. dar evolutia societatii este ratiunea existentiala a comunitatilor fiintiale. Evolutia lumilor este responsabilitatea noastra pentru ca lumile sunt doar faptele noastre.Faptele noastre sunt responsabilitati individuale nu colective. Relatiile dintre indivizi degradeaza sau perfectioneaza o lume sau o societate. Incepem cu sfarsitul intotdeauna: "Nu va mai priviti cu ura, Nu va mai loviti ca orbii, Nu va mai mancati ca snobii".
Vorbim la viitor despre ea cu credinta prostului care se ia dupa multime. Cand in sfarsit dupa 60-70 ani de eforturi sustinute murim, constatam ca ne-am pacalit, am luptat cu moartea care nu era. Cine moare crede in moarte si este tatal ei. Cam generalizata minciuna asta! si daca tot nu exista o putem rezolva prin crime. Cuvantului moarte i s-a dat o semnificatie gresita; revenirea la semnificatia sa functionala este inviere. Semnificatia sa este aceea de 'sfarsit a conditionarilor din constiinta", 'sfarsit al timpului'. Constiinta dominata informational de false indicatii sau solutii la problemele inventate pentru ai canaliza eforturile in directii infundate, adica manipulata informational sau emotional se retrage in ceea ce este nepervertit si clar. Aceasta retragere din superficial si formal produce transformari, sau transmutatii atat in planul gandirii cat si al corpului si comportamentului sau. Revenind in perceptia perfectiunii a ceea ce este creatia inglobeaza acesta perfectiune in sine exprimand-o, perfectiunea nu poate fi facuta ea este inceputul a orice exista si finalul a tot ce este prevertit sau deformat. Venim de undeva si ne intoarcem de unde am venit. Cand ne-am intors de bunavoie ramanem acolo, cand ne intoarcem accidental (degradare, boala, parasirea corpului) ne reintoarcem pentru a vindeca, sfinti si purifica locul sau corpul. Aceasta reintorcere in trecutul bolii corporale sau minciunii informationale si emotionale, este inutila pentru ca alimenteaza boala in loc s-o vindece. A ramane in inceputul a tot ceea ce este nu poti cand constiinta ta nu este complet si definitiv curatata de orice falsitate informationala care o poate domina s-au controla, sau nevoie spus in limbaj comun. Nevoia insemna incompletitudine a constiintei si ce nu este complet este fals. Pana acum am reflectat doar aceste falsuri, aceste credinte ale falsului sau ale nevoii si dorintei, ambele expresii ale incompletitudinii sau fragmentarii din constiinta formala si istorica ca atare superficiala si efemera. Un surogat de constiinta este doar un lut pe care constiinta il remodeleaza sau il demodeleaza dupa bunul plac si pana acum constiinta doar a demodelat orice surogat fara sa observe consecintele acestei activitati asupra ei insasi, demodelarea propriului corp cu care confunda surogatul. Corpul sau mielul nevinovat, fiul intregului univers pe care-l reflecta in prorpia perceptie si gandire falsa sau inteligenta este singurul calomniat de surogate, degradarile sale sunt efectul acestor calomnii sau biciuiri iar invinuirea ulterioara este meschina si iratioanala. Vindecarea nu poate fi decat a constiintei nu a surogatelor istorice informationale descriptive.vindecarea constiintei insemna libertatea sa, constienta propriei libertati si responsabilitati a propriilor emanatii sentimentale si informationale. Ordinea este restabilita si odata cu acesta punere in drepturi a ordinii esentiale si functionale, dezordinea din constiinta inceteaza. Acesta 'incetare" este denumita "moarte", adica sfarsitul dezordinii, este sfarsitul conditionarilor, moartea dependentelor, a durerilor si izolarii sau a fragmentarilor din constiinta. Iata de ce nu este medic care poate vindeca pentru ca vindecarea este posibila doar in constiinta bolnavului si cu asentimentul sau si doar el poate face asta. Medicul sau vindecatorul il poate indruma pe directia acesta a autoresponsabilitatii, angajamentului personal in autovindecare si vindecarea proprie, descoperirea propriei plenitudini si libertati de expresie corporala. O constiinta intreaga in constienta sa isi poate reface instantaneu corpul distrus eventual de surogatele acceptate la un moment dat. Nu exista putere exterioara constiintei care sa o poata domina cand ea este treaza sau de veghe in propria existenta corporala sau ca expresie unica a unicului cosmos si univers. Eu sunt inceput a tot ce este si corpul a tot ce este si puterea din tot ce este; este sfanta triunitate sau treime a constientei de sine; tatal care este peste tot si in tot, in imensitate si punctualitate; unic tata-unic fiu; plenitudinea-unicitate (non-imaginara) nu poate fi degradata de dualitatea fragmentelor imaginare. Impartirea nu exista la propriu ci doar relatia sau raportul dintre ceea ce este plenar si expresia sa, sau fiul sau, omul. Acesta relatie univoca de la creator spre om este iubire, iar cand devine biunivoca si de la om spre creator (plenitudine), este fericicire. Suntem dedicati dinainte de a fi la libertate si fericire de catre propria noastra natura, de ceea ce suntem asa cum suntem. Nu avem nimic de perfectionat la noi insine, noi insine nu putem evolua fara sa reusim a ne degrada sau autostrica; in schimb avem societatea umana de edificat si evoluat prin propriile noastre fapte pornite din natura a ceea ce suntem. Evolutia fiintei este un ilogism in termen. dar evolutia societatii este ratiunea existentiala a comunitatilor fiintiale. Evolutia lumilor este responsabilitatea noastra pentru ca lumile sunt doar faptele noastre.Faptele noastre sunt responsabilitati individuale nu colective. Relatiile dintre indivizi degradeaza sau perfectioneaza o lume sau o societate. Incepem cu sfarsitul intotdeauna: "Nu va mai priviti cu ura, Nu va mai loviti ca orbii, Nu va mai mancati ca snobii".
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu