Daca nu este denumit poate fi rostit? Daca nu este denumit este cunoscut? Atunci cum este?
Oare exista ceva ce nu este denumit? Oare este perceput ceea ce nu este denumit? Poate fi completa perceptia noastra fara perceptia a ceea ce este nedenumit? Daca percepem ceea ce nu este denumit, il putem denumi? Iar daca denumim, denumirea defineste? Daca definitia proprie o cunoastem, ea este cunosterea faptului? Cunoscand definitia faptului, acesta cunoastere este faptul? Oare definirea faptului este posibila? Sau este posibila doar “ascunderea” lui in spatele definitiei noastre? Oare definitia noastra “afecteaza”, altereaza sau modeleaza in vreun fel faptul perceput si nedenumit inca? Si daca da, afecteaza faptul sau perceptia noastra referitoare la fapt? Oare tot ce cunoastem si este denumit are vreo relatie sau legatura cu faptele denumite, sau cu constiinta a ceea ce percepem? Daca da, noi nu suntem in perceptia cunoasterii ci doar a definirilor si denumirilor aferentele faptelor percepute, suntem in refelexia faptelor sau denumirile lor din constiinta noastra si nu in fapt sau fapte! Suntem in afara realitatii, in umbra ei din constiinta noastra, nu in realitatea asa cum este ea? Constiinta este un punct focal al reflectarilor realitatii nude, nedenumite? Nu este o astfel de constiinta, falsa? Un punct focal al denumirilor si nu al realitatii nude, nedenumite, asa cum este ea? Oare exista un alt fel de constiinta care sa fie punct de reflexive al intregii creatii asa cum este ea nedenumita sau definita? Noi numim cunoastere doar ceea ce noi am descoperit sau inteles, sau denumit in perceptia noastra? Privesc ceva si spun (gandesc), iata un copac; acest act imi aduce vreo cunoastere sau intelegere sau doar este o stampila a faptului? Denumirea proceselor percepute in copac ca osmoza imi aduce si intelegerea procesului, sau a copacului asa cum este el, sau imi duce o “linistire” in fata a ceea ce percep? Avem oare motiv sa ne linistim in fata copacilor, sau a altceva din perceptia noastra, de exemplu a unei forme om ? Oare aceste motive nu desconspira ca de fapt suntem nelinistiti in fata lor? Oare aceasta neliniste pe care ne-o linistim denumind lucrurile (si acesta ne face sa credem ca suntem in controlul a ceea ce percepem datorita faptului ca ne dominam propria cunoastere manipuland-o la nesfarsit), nu este realitatea faptului nedenumit? Ori noi suntem in pericol in proximitatea formelor percepute ori faptele din perceptie sunt in pericol in apropierea noastra? Ori perceptia este periculoasa ori noi suntem periculosi pentru perceptie? Oricum eixta pericolul ca simtamant pe care denumind lucrurile, ni-l linistim continuu! De aici si continua denumire, definire, explicare din creierele noastre pe care o denumim gandire sau dialog interior. Acest simtamant al pericolului si nesigurantei pe care oricat l-am motiva explicandu-l, justificandu-l, denumindu-l, definindu-l, definindu-ne si explicandu-ne, etc, este motivate sau nu? Si daca da, ce il motiveaza, care sunt realitatile lui nedenumite, procesele lui denumite? A fi in existenta, adica transparent, pe fata, la vedere cum se spune, insemna a fi in pericol, a fi total vulnerabil? Se pare ca da din moment ce aparitia constiintei a ceea ce este in expresie vizibila, umana (ex. Isus Cristos, Krishnamurti, Anastasia, etc, cum s-au prezentat ca ceea ce sunt, cum au fost atacati, sacrificati si martirizati sau incercat de a fi exploatati in scopuri straine de fiinta lor) Oare de tema de a nu retrai grotesaca experienta trecuta, constiinta umana s-a retras in pesteri sau pustiuri de tot felul, s-a izolat de trecutul violentelor vulgare si mercantile? Oare prin aceasta miscare s-a imbogatit creatia sau a fost abandonata in mana nebuniilor mintii numite obsesiile puterii si nemuririi, si a fecioarilor lor, orgoliosii de pretutindeni? Mai nou observ ca a venit la moda termenul de “Energie”. Daca ai energie esti bine vazut si primit in tot felul de medii mondene sau oculte. Daca ai putere de a umili si injosi, de a distruge colegii si concurentii esti vazut bine de superiori si rasplatit drept invingator. Rapacitatea si lacomia este la mare pretuire, cruzimea (eficienta decimarilor de angajati in folosul profitului catorva) este conceptualizata si ideologizata in masa ca nu cumva sa dispara, sa ramana in carti si teorii curente de gandire pe termen lung. Eficientizarea oricarei activitati inseamna darea afara de personae si crestere de preturi pentru toate persoanele.( Este comic cand vezi ca eficientizare dincolo de fitoasele explicatii mincinoase se rezuma la inrobirea cetatenilor de la care astepti sa te plateasca tot mai mult, la preturi din ce in ce mai mari, timp in care tot mai multi cetateni sunt dati afara de la sursele financiare, lasati fara salariile cu care ar si putea plati preturile respective- oare la extrema unde se ajunge, toti pun prêt mare si nimeni nu cumpara, vor produce doar roboti si toti oamenii nu vor putea plati preturile exorbitante ale produselor robotilor din moment ce toti bani vor fi tot la ei??) Gluma, gluma, ce bine pui in valoare prostia! Sa revenim la nedenumit! Noroc ca ne mai salveaza de prostia noastra si ramane mereu nud, nedeformat, pur si sublim asa cum a fost si este. Este mereu Spatiul infinit in care ne putem odihni dupa istovitoarea munca la stapanul Prostie. Curios este ca evidenta faptului ca ce facem ziua ne oboseste, iar ce nu facem noaptea, ne odihneste (asta daca nu “faaacem noi” si noaptea acelasi lucru) este ignorata cu desavarsire. Intrebarea este , daca atunci cand nu facem ce stim sau nu ca facem, ne energizeaza, ne reface ca bunul somn al prostiei, de ce ne straduim asa de tare sa ne obosim ziua? Unde ne este egoismul si lenea? De ce l-am abandonat in halul asta de dragul imaginii in ochii altuia ca sa ramanem fara ochii proprii? Fara ochi mai putem vedea ceva? Realizam ca ne vedem prin ochii altuia si nu cu proprii ochi? Realizam ca facem asta pentru ca suntem orbi, sau fara ochi? Ochii fizici percep formele numai ochii mintii percep monada-sursa si creatie! Semnul tatalui o miscare si un repaos in acelasi timp, adica fara timp. Nedenumitul sublim si denumitul relativ, lumina si umbra creatiei care suntem, orbi in inima sau centrul fiintei, daca si suntem asa ceva, sau doar un biorobot(cum ne demasca faptele) programat sa distruga tot ce este universal si viu, liber si sublim.
Oare exista ceva ce nu este denumit? Oare este perceput ceea ce nu este denumit? Poate fi completa perceptia noastra fara perceptia a ceea ce este nedenumit? Daca percepem ceea ce nu este denumit, il putem denumi? Iar daca denumim, denumirea defineste? Daca definitia proprie o cunoastem, ea este cunosterea faptului? Cunoscand definitia faptului, acesta cunoastere este faptul? Oare definirea faptului este posibila? Sau este posibila doar “ascunderea” lui in spatele definitiei noastre? Oare definitia noastra “afecteaza”, altereaza sau modeleaza in vreun fel faptul perceput si nedenumit inca? Si daca da, afecteaza faptul sau perceptia noastra referitoare la fapt? Oare tot ce cunoastem si este denumit are vreo relatie sau legatura cu faptele denumite, sau cu constiinta a ceea ce percepem? Daca da, noi nu suntem in perceptia cunoasterii ci doar a definirilor si denumirilor aferentele faptelor percepute, suntem in refelexia faptelor sau denumirile lor din constiinta noastra si nu in fapt sau fapte! Suntem in afara realitatii, in umbra ei din constiinta noastra, nu in realitatea asa cum este ea? Constiinta este un punct focal al reflectarilor realitatii nude, nedenumite? Nu este o astfel de constiinta, falsa? Un punct focal al denumirilor si nu al realitatii nude, nedenumite, asa cum este ea? Oare exista un alt fel de constiinta care sa fie punct de reflexive al intregii creatii asa cum este ea nedenumita sau definita? Noi numim cunoastere doar ceea ce noi am descoperit sau inteles, sau denumit in perceptia noastra? Privesc ceva si spun (gandesc), iata un copac; acest act imi aduce vreo cunoastere sau intelegere sau doar este o stampila a faptului? Denumirea proceselor percepute in copac ca osmoza imi aduce si intelegerea procesului, sau a copacului asa cum este el, sau imi duce o “linistire” in fata a ceea ce percep? Avem oare motiv sa ne linistim in fata copacilor, sau a altceva din perceptia noastra, de exemplu a unei forme om ? Oare aceste motive nu desconspira ca de fapt suntem nelinistiti in fata lor? Oare aceasta neliniste pe care ne-o linistim denumind lucrurile (si acesta ne face sa credem ca suntem in controlul a ceea ce percepem datorita faptului ca ne dominam propria cunoastere manipuland-o la nesfarsit), nu este realitatea faptului nedenumit? Ori noi suntem in pericol in proximitatea formelor percepute ori faptele din perceptie sunt in pericol in apropierea noastra? Ori perceptia este periculoasa ori noi suntem periculosi pentru perceptie? Oricum eixta pericolul ca simtamant pe care denumind lucrurile, ni-l linistim continuu! De aici si continua denumire, definire, explicare din creierele noastre pe care o denumim gandire sau dialog interior. Acest simtamant al pericolului si nesigurantei pe care oricat l-am motiva explicandu-l, justificandu-l, denumindu-l, definindu-l, definindu-ne si explicandu-ne, etc, este motivate sau nu? Si daca da, ce il motiveaza, care sunt realitatile lui nedenumite, procesele lui denumite? A fi in existenta, adica transparent, pe fata, la vedere cum se spune, insemna a fi in pericol, a fi total vulnerabil? Se pare ca da din moment ce aparitia constiintei a ceea ce este in expresie vizibila, umana (ex. Isus Cristos, Krishnamurti, Anastasia, etc, cum s-au prezentat ca ceea ce sunt, cum au fost atacati, sacrificati si martirizati sau incercat de a fi exploatati in scopuri straine de fiinta lor) Oare de tema de a nu retrai grotesaca experienta trecuta, constiinta umana s-a retras in pesteri sau pustiuri de tot felul, s-a izolat de trecutul violentelor vulgare si mercantile? Oare prin aceasta miscare s-a imbogatit creatia sau a fost abandonata in mana nebuniilor mintii numite obsesiile puterii si nemuririi, si a fecioarilor lor, orgoliosii de pretutindeni? Mai nou observ ca a venit la moda termenul de “Energie”. Daca ai energie esti bine vazut si primit in tot felul de medii mondene sau oculte. Daca ai putere de a umili si injosi, de a distruge colegii si concurentii esti vazut bine de superiori si rasplatit drept invingator. Rapacitatea si lacomia este la mare pretuire, cruzimea (eficienta decimarilor de angajati in folosul profitului catorva) este conceptualizata si ideologizata in masa ca nu cumva sa dispara, sa ramana in carti si teorii curente de gandire pe termen lung. Eficientizarea oricarei activitati inseamna darea afara de personae si crestere de preturi pentru toate persoanele.( Este comic cand vezi ca eficientizare dincolo de fitoasele explicatii mincinoase se rezuma la inrobirea cetatenilor de la care astepti sa te plateasca tot mai mult, la preturi din ce in ce mai mari, timp in care tot mai multi cetateni sunt dati afara de la sursele financiare, lasati fara salariile cu care ar si putea plati preturile respective- oare la extrema unde se ajunge, toti pun prêt mare si nimeni nu cumpara, vor produce doar roboti si toti oamenii nu vor putea plati preturile exorbitante ale produselor robotilor din moment ce toti bani vor fi tot la ei??) Gluma, gluma, ce bine pui in valoare prostia! Sa revenim la nedenumit! Noroc ca ne mai salveaza de prostia noastra si ramane mereu nud, nedeformat, pur si sublim asa cum a fost si este. Este mereu Spatiul infinit in care ne putem odihni dupa istovitoarea munca la stapanul Prostie. Curios este ca evidenta faptului ca ce facem ziua ne oboseste, iar ce nu facem noaptea, ne odihneste (asta daca nu “faaacem noi” si noaptea acelasi lucru) este ignorata cu desavarsire. Intrebarea este , daca atunci cand nu facem ce stim sau nu ca facem, ne energizeaza, ne reface ca bunul somn al prostiei, de ce ne straduim asa de tare sa ne obosim ziua? Unde ne este egoismul si lenea? De ce l-am abandonat in halul asta de dragul imaginii in ochii altuia ca sa ramanem fara ochii proprii? Fara ochi mai putem vedea ceva? Realizam ca ne vedem prin ochii altuia si nu cu proprii ochi? Realizam ca facem asta pentru ca suntem orbi, sau fara ochi? Ochii fizici percep formele numai ochii mintii percep monada-sursa si creatie! Semnul tatalui o miscare si un repaos in acelasi timp, adica fara timp. Nedenumitul sublim si denumitul relativ, lumina si umbra creatiei care suntem, orbi in inima sau centrul fiintei, daca si suntem asa ceva, sau doar un biorobot(cum ne demasca faptele) programat sa distruga tot ce este universal si viu, liber si sublim.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu