Este psihologică, ocultă. In lumea ocultă se substitue dragostei. Dragostea nu este ocultă, este actiune; legătura psihologica este reactie, împotrivire la dragoste.
Cum este posibil asta? Lipsa sincerităţii faţă de propriile sentimente, faţă de ceea ce iubim cu adevărat minţindu-ne ca iubim altceva, functionează ca o "vrajă" de care nu putem scăpa decăt prin dragoste, prin sărutul dragostei adevărate. Dincolo de ceea ce credem că ne aparţine si iubim se află ceea ce cu adevărat iubim. Până nu recunosştem de ceea ce cu adevărat suntem indrăgostiţi, vraja legăturilor psihologice ne domină producând multă suferintă si conflict intre fiinţe. Simţămâtul proprietăţii şi apartenenţei este reperul trecerii din domeniul dragostei in cel al dependenţelor psihologice. Tema de a pierde, de a-mi fi luat, este expresia dependenţelor psihologice, iar in aceste sentimente nu există dragoste, libertate. Această expresie este reperul pierderii libertăţii individului si comunităţilor, libertate pentru care, dacă am face o piramidă din cadavrele celor care si-au dat viaţa pentru ea, ar fi cea mai mare piramidă de pe pământ, mai mare decât toate celelalte la un loc. Scriu acestea pentru a nu vă amăgi inutil. Teama de a nu câştiga sau a pierde este reperul pierderii libertăţii individuale, iar orice justificare a acestor temeri nu pot conduce la libertate. De ce dorim atât de mult libertate? Numai in libertate există dragoste. Suntem liberi fundamental pentru a exprima dragostea! Pierderea libertăţii este minciuna fundamentală. Nimeni nu ne-o poate lua, dar noi putem crede, simţi şi suferi că am pierdut libertatea! Această credinţă este autoamăgirea, vraja pierderii si comportamentul ei, suferinţa dorinţei de libertate si dragoste! Toate dorinţele sunt indeplinite, chiar si dorinţa suferinţei!. Lipsa acestei percepţii ne transformă in cerşători si competitori de şi pentru dragostea proprie şi a celorlalţi.
Postări
Vorbeam cu o prietena draga despre conflictul care apare uneori intre ceea ce doresti tu pentru cei dragi si ceea ce-si doresc ei, mai ales cand ai convingerea ca faci totul din dragoste pentru ei. Este foarte greu sa accepti ca iubind inseamna, probabil in primul rand, sa respecti libertatea celuilalt. M-am gandit apoi la copilul meu si ca va trebui sa nu-i ingradesc in niciun fel libertatea, dar simt asta ca o tradare, ca si cum l-as abandona. Conflictul interior este cu atat mai mare si mai greu de depasit. Legatura dintre mama si copil este speciala, oare sentimentul pe care l-am descris tine de o interpretate gresita a ei?
RăspundețiȘtergereNe putem proteja de efectul gandurilor celorlalti (fie ca gandul vine din dragoste, dar mai ales cand vine din ura)?
Dragostea din libertate si pentru libertate este cea mai mare protectie a copiilor si fata de proiectiile dusmanoase ale gandirii celor dragi. Iubeste si vei realiza ca cel iubit , te iubeste in reciprocitate. Uraste in numele idealurilor celor mai inalte si vei descoperi ca esti urat in numle acelorasi idealuri. Idealul este punctul de convergenta al urii, acolo se intalnesc si dispar dusmaniile. Omul este continut in idealurile sale motiv pentru care simte ca nu este ideal. Lumea reala este exteriorizarea si actiunea idealurilor noastre. Noi traim in ideal si idealul este lumea noastra. Orice perceptie contrara este umbra faptului real. Jocul vietii este jocul idealurilor refuzate sau nu ca existente, ca existenta noastra.
RăspundețiȘtergereIdealul, oricare ar fi el, este tiranul eu, care ne tiranizeaza launtric si ne transforma in tiranii celor din jurul nostru, in numele lui. Idealul este un concept nascut din negarea realitatii sale existentiale. Dumnezeu este idealul in care traim si care ne contine. Cand traim in el, el traieste in noi. Cand traieste in noi, suntem. Exprimarea prin fapte a acestei constiinte este comportamentul vindecator, timpul care vindeca toate greselile si confuziile mentale, emotionale si biologice. altfel timpul nu are nici un sens sau ratiune de a fi. Timpul fara ratiune este timpul care degrageaza si omoara amplificand conflictele in numele idealurilor inexistente ca prezenta noastra.
RăspundețiȘtergereDe la suflet se molipsesc toate de noblete, tot in noi e frumusetea, chiar daca uneori trebuie sa cautam un fir stingher de iarba ca s-o recunoastem.
RăspundețiȘtergereO povestioara, cu drag :
Un imparat a prins un tanar supus care vana pe domeniul sau.
L-a aruncat in temnita si i-a spus ca-l va elibera daca va raspunde la intrebarea :”Ce vrea, de fapt, femeia?”.
Tanarul si-a intrebat mama, sora, verisoara, dar niciuna n-a putut sa dea un raspuns corect.
In final a chemat o vrajitoare urata si batrana.
Aceasta i-a promis ca-i spune raspunsul corect, cu conditia ca, dupa ce va fi eliberat, sa o ia de sotie.
Neavand alta solutie, tanarul a acceptat.Raspunsul dezvaluit de vrajitoare a fost :”Femeia doreste sa fie stapana propriei vieti !”, iar imparatul nu a avut incotro si l-a eliberat.
Au urmat nunta si noaptea nuntii.Insa nu mica i-a fost mirarea cand, in pat, a gasit o fata tanara, deosebit de frumoasa, care i-a spus : “Pentru ca te-ai tinut de cuvant, jumatate de zi voi fi batrana si urata, iar celalalta jumatate voi fi ca acum.Urmeaza ca tu sa alegi in care jumatate de zi sa fiu tanara si in care sa fiu batrana”.
Tanarul se gandea : sa rada toti de el vazandu-l cu o batrana, iar noaptea sa petreaca cele mai placute clipe alaturi de o tanara fermecatoare sau sa se plimbe pe zi cu cea mai frumoasa fata printre oameni, iar noaptea ?…
Tanarul i-a spus sa aleaga ea cum crede ca e mai bine.Imediat a venit si raspunsul :”Voi fi tot timpul tanara si frumoasa, pentru ca am gasit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stapana pe propria viata !”
:) m i n u n a t
RăspundețiȘtergereDragostea da drumul, frica tine strans.
Dragostea mobilizeaza, frica paralizeaza.
RăspundețiȘtergereMultumesc!
RăspundețiȘtergeresuperb
RăspundețiȘtergere