decaderea cuvintelor

Cuvintele sunt goale La început nu a fost cuvântul.

Nu au nici o putere pentru că sunt goale, nu au conţinut . Ceea ce mişcă cuvintele şi le dă forţă, este cu totul altceva. Cuvintele goale nu se îndeplinesc, nu sunt acţiuni. Fiecare dã o semnificaţie cuvintelor de cele mai multe ori diferită de semnificaţia lor originală. Şi–au pierdut semnificaţia prin repetiţie. Apar cuvinte noi, haine noi ale vechilor şi originalelor semnificaţii. Ştiinţa străveche a caligrafiei şi semanticii nu se mai predă la şcolă, nu mai este nevoie de înţelegere şi libertate, de magia albă a cuvintelor. Cuvintele golite de orice conţinut faptic au ajuns simple râme în undiţa pescarilor de putere pentru căruţa propriei idei false de sine. Cuvintele omorâte de conţinut prin transformarea lor în promisiuni, niciodată fapte, sau îndepărtat de om, nu mai sunt cu el. Simple umbre a ceea ce au fost odată, cu omul şi om. Cuvântul nu se mai onorează. Libertatea cuvântului a fost eradicată de constrângerile contractuale. Oricât ai stoarce cuvintele goale nu obţii un pahar cu apă. Sentimentele rătăcesc pierdute în haosul promisiunilor mincinoase. Dezbrăcate de orice haină îşi aratã goliciunea dezgustătoare a rătăcirilor fără liman. La putere este satisfacţia, refuzul a tot ce este viu de dragul puterii, violenţa, excitaţia, exaltarea. Raţiunea şi asentimentul nu pot exista în satisfacţie, adică în respingere, in recţie. Confundarea satisfacţiilor cu sentimentele şi sufletul a atins apogeul greu de imaginat vreodată al morţii vii. Tot ce este universal şi viu este alungat de pe pământ, pădurile defrişate, terenurile infestate chimic, apele intoxicate, aerul denaturant în compoziţia sa, fiinţele decimate din raţiuni "superioare". Dar trebuie să ne temem de sfârşitul tuturor acestor fapte!?. Aceste fapte sunt ale lumii ascunse, oculte, a ocultiştilor şi paranormalilor. Ei sunt superiori celorlalţi şi cunoscători ai “sfintelor” taine şi secrete ale puterii şi dominaţiei. Astăzi în sfârşit faptele lor au ieşit la iveală în faţa întregii omeniri trezite din coşmarul vinovăţiei şi neîncrederii în sine. Există o singură putere care animă cuvântul – iubirea şi o singură emoţie – dragostea şi o singură viaţă din care izvorăsc. Cuvintele lumii nu o mai imbracă.