15 decembrie 2010

continuare

Suntem in perceptia imensitatii tacute,linistite, fara miscare,
(pacea mintii), puritatii, intunericului  vid (nereflectarii, nongandirii). Cum reflectati  aceasta perceptie (consideratii din exteriorul ei despre ea), cum va reflectati pe voi insiva in aceasta perceptie (consideratii despre voi in interiorul ei)? (Cum simtiti perceptia , cum va simtiti in perceptie?)

13 comentarii:

  1. Ea este pace, eu sunt linistita.

    RăspundețiȘtergere
  2. In perceptie simt libertate, libertatea de a fi, de miscare, de actiune. Din exterior, o simt ca dragoste.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu exista un "loc" in care sa nu existe pace, libertate si dragoste, cand toate reactiile la pace si libertate si dragoste inceteaza a ne controla gandirea si faptele. Cand sabloanele modelelor dispar, dispare tot ceea ce cunoastem si unicul care ramane este "aceea" care percepe. "Aceea" care percepe si perceptia nu sunt aservite timpului sau uzurii, este fara inecput si sfasit neclintita si creatoare, este energie totala si inteligenta pura, sursa tuturor energiilor exprimate si cunoscute. Eu nu sunt nimic, eu sunt totul si toata energia. In Eu Sunt,"aceea" si imensa sa energie, pacea, libertatea si dragostea isi regasesc unitatea de nezdruncinat din care se nasc, cresc si evolueaza orice miscare (energie) cunoscuta, neclintitul misca totul, universul. Eu nu pot face nimic fara "aceea", si ca sa fac ceva , mai intai trebuie sa ma duc in "aceea".In functie de cat pot primi si duce din ce "aceea" imi da, iar eu daruiec exprimand in lumea in are ma aflu, indiferent care este aceea. Nu exista "lumi" mai bune, ci doar lumi in armonie cu sursa lor sau lumi rasculate impotriva sursei de orgoliile obsesiilor de putere si control si ignorarea sinelui propriu. A fugi din lumea in care te afli, pentru o lume mai buna este lasitate, iar oriunde ai merge, doar lasitate vei percepe si te vei confruta cu faptele tale ignorate. " Ori unde te duci, te duci cu tine" "Aceea nu are "nevoie" de mine sau de tine, pentru ca nu are nevoi, dar ne poate angaja in serviciu propriului sine, cand renuntam la ignorarea lui. Eu sunt uman, un barbat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mari si Cristi, va rog dezvoltati reflexia perceptiei voastre cu curaj si creativ din libertate. Perceptia se exprima sintetic, punctual, dar reflexiile ei in constiinta voastra sunt infinite si minunate, dati-le glas, descatusati-le!.

    RăspundețiȘtergere
  5. In interiorul perceptiei este sentimentul spatiului, deoarece nu exista spatiu, exista libertate, deoarece nu exista ziduri si nici timp care sa le tina in loc.
    Acolo sunt asa cum sunt, indiferent de ce mi-as putea imagina despre mine vreodata.
    Aici, exprim ceea ce sunt acolo. Prin exprimare, aici si acolo sunt una.
    Acolo, sunt doar eu si sunt liber, nici nu pot fi altfel.
    Aici, exista limita. Limita, care ne ofera posibilitatea sa o modelam spre a infatisa sau exprima ceea ce suntem acolo.
    Fata de aceasta limita, nu pot simti decat dragoste. Ea imi ofera posibilitatea de a ma exprima, asa cum sunt.
    Ea este totodata singurul lucru de care as putea fugi vreodata, deoarece imi ofera/oglindeste partile din mine care le cunosc si care nu le cunosc, spre a le exprima.
    Fuga, este fuga de necunoscutul care ar putea darama cunoscutul.
    Atunci unde fugim? Daca noi nu suntem nici una nici alta si suntem ambele la un loc..
    Cine sunt eu?
    Eu sunt eu. Acolo sunt eu, aici sunt eu, in exprimarea mea. Iar daca nu ma exprim, pentru ce mai sunt aici? Constat, ca si atunci cand `nu ma exprim`, imi exprim ne-exprimarea.
    In ambele cazuri, eu sunt.
    In libertate, eu sunt, in limita (exterior) eu sunt, din dragoste - pentru limita.
    Limita o percep ca - locul unde exist, pentru a ma bucura de ce sunt.
    Libertatea o percep ca - locul unde sunt, din care creez locul in care exist, pentru a ma bucura de ce sunt.
    Umanul este punctul de jonctiune.
    Femeia poate fi astfel asemanata cu locul in care sunt - pasivitatea, iar barbatul cu locul in care exist - exprimarea.
    Exist, deci iubesc, deci exprim, deci sunt barbat, sunt uman.

    RăspundețiȘtergere
  6. Simt perceptia ca fiind profunda, totala, "perfecta" (nu ai ce sa-i adaugi, nu ai ce sa-i iei), mai ca as spune ca e unica perceptie reala, adevarata.
    In perceptie ma simt singur, parca izolat (cu toate ca imi pare absurd sa fiu izolat sau singur in imensitate, trebuie sa mai fie cineva, ceva pe aici). Nu mai e nimic care sa ma distraga, care sa-mi capteze atentia, care sa ma solicite in vre-un fel.

    GyL

    RăspundețiȘtergere
  7. Ceea ce am simtit a fost ca atunci cand incerci apa cu degetul, e rece - nu intri, e calda - da. Pana acum am incercat numai apa, nu constientizez efectul, urmarea, reflexia.

    RăspundețiȘtergere
  8. Fiinta umana este completa si din completitudinea ei cand se exprima, exprima minunatia a ceea ce este. Am cate o intrebare pentru voi: pe Cristi il intreb daca nu este mai bine exprimata realitatea percetiei prin termenul de "receptivitatea"in locul celui de "pasicitatea"; pentru Gyl as intreba daca "pun ca e" nu se potriveste mai bine in locul lui "mai ca as spune"; iar pentru Mari as intreba daca a trai inseamna a incerca si daca ce a incercat este rece sau nu? (Vio)

    RăspundețiȘtergere
  9. Asa este, se potriveste mai bine :)

    GyL

    RăspundețiȘtergere
  10. receptivitatea este cuvantul potrivit :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Sigur ca a trai nu inseamna a incerca; nu este rece, dar nu stiu sa inot.

    RăspundețiȘtergere
  12. Si nici nu am curajul sa invat.

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu este ceva de invatat din moment ce esti intrega cunoastere.Este ceva de indraznit. Indrazneala poarta in sine geniu, putere si magie.Tot ce poti sau visezi ca poti incepe.

    RăspundețiȘtergere