07 iulie 2010

istoria

Istoria este un scenariu neschimbator, rigid, compus dintr-o structura de roluri la fel de rigide, de neschimbatoare. Aceste roluri cat si ansamblul lor, istoria, este un program


creat de dorinta (cedinta in lipsa), un program rigid, neschimbator. Istoria lumii este acest scenariu, iar istoriile personale sunt rolurile din scenariu.Atat una cat si celelalte sunt fundamental de aceeasi structura. Scenariul nu se schimba, rolurile nu se schimba: sunt programe; nu sunt fiinte (desi par a fi). Ceea ce se schimba este distributia actorilor in roluri. Aceasta distributie este facuta dupa capacitatea actorilor de a se identifica cu rolul, cu programul. Acesta identificare este o stare de autohipnoza, sau personalitatea, sau rolul din scenariu. Constiinta, sau actorul, trece printr-o succesiune de distributii in roluri succesive pe care o identificam ca evolutie personala, ca istorie personala. Dar acesta istorie personala face parte si este scenariul in ansamblul sau in totalitatea sa. Aceasta totalitate de roluri ale scenariului este structura scenariului, caramizile lui, izvorate din totalitatea sa si care regenereaza totalitatea sa. Deci este un scenariu autoregenerator. Regenerarea sa este sustinuta de iluzia traita de constiinta  distribuita in succesuinea rolurilor din scenariu. Acest fapt ii creeaza impresia schimbarii, evolutiei, miscarii, iar miscarea este identificata cu viata, cu spiritul. ( Exista in structura scenariului, o idée profund inradacinata ca adevar in constiinta , care genereaza aceasta iluzie si identificare a vietii cu miscarea: “totul este spirit, totul este miscare”). Aceasta identificare a vietii cu senzatia de miscare creata de distribuirea constiintei intr-o succesiune de roluri, intareste identificarea constiintei cu scenariul, cu rolul, cu istoria, (cu neschibarea, cu nemiscarea, cu rigiditatea, cu rutina care este in fapt istoria lumii si istoriile personale). Constiinta istoriei si a istoriilor personale, nu exista, in aceasta situatie. Ce exista, este doar o falsa constiinta generata de istorie care regenereaza, perpetueaza istoria. Constiinta care a scris scenariul si care-l gestioneaza, nu se afla in aceasta istorie, in acesta structura, o exploateaza. Este o constiinta la fel de iluzorie intr-un scenariu necunoscut lumii acesteia, dar despre care avem mituri neintelese, o vaga amintire a unui moment al unei parti a constiintei, “cazute”, razvratite impotriva constiintei, adica impotriva sa. Iluzia, ca “o parte” poate saraci intregul, printr-o atitudine impotriva totalitatii, sau ca poate rupe totalitatea, sau ca o poate controla,, este evident iluzia “constiintei cazute”. Aceasta constiinta care traieste in iluzia credintei puterii sale, in raport cu totalitatea, (in fata acesteia), s-a autoizolat de totalitate (universalitatea, esenta fundamentala, sursa a tot ceea ce este), si s-a inconjurat ca intr-un cocon al propriilor iluzii care-i dau dreptate; care-i creeaza “o impresie de vie”. In fapt este captiva, in tarana, (adica in pamant), care traieste in rutina (tarana) scenariilor autocreate fara a fi constienta si crezand ca este altcineva in situatia asta si ca ea este smechera care profita. Este, (cum ar spune “Siberianca”, cum imi pleca sa o numesc pe adevarata femeie, mama si fica), o incercare a unor esente universale care se cred universale esente, fara a fi, care si-au dorit sa –l copieze pe Dumnezeu si sa faca si ele viata, sa faca si ele om. Ce au facut? S-a tranformat in roboti , in programe care par a fi vii dar in fapt sunt iluzie, psihologie, traiesc in ele, fara sa aiba vreodata sansa perceptiei adevaratei esente, viata. Este un cosmar fara sfarsit, o inchisoare autocreata, deci neschimbatoare, moarte, obiect. Toti mortii, sinucigasii, traiesc din amintiri, adica din program, ca orice calculator care functioneaza conform programului si nu poate altfel, nicicum. Va reamintesc, ca de amintiri ascultati, ca cel pe care credeti ca-l respectati, pe cel viu, v-a spus ca cine cunoaste lumea , cunoaste un cadavru, ca el nu este, precum nici eu nu sunt, din lumea aceasta.
             Constiinta viului nu este crestina, sau musulmana, sau hindusa, sau ce ati mai pus ca roluri in carca constiintei. Miracolul constiintei este miracolul inimii, asa cu v-au povestit localnicii isihasti. Se spune ca este bine sa bei apa, de acolo unde te-ai nascut, ca alta apa mai buna pentru tine nu exista, cum nu a existat un bine capitalist in locul raului communist; ambele isme sunt istorie si intoarcerea in storie este statul pe loc. Scenariul este acelasi, rolurile sunt aceleasi , voi sunteti aceeasi, chiar de credeti ca v-ati transformat, s-a schimbat doar rolul. De la copil la pensionar, de la sarac la bogat si viceversa, de la v.i.p. la anonim si viceversa, nu se schimba decat rolul, impresia, amintirea, inchisoarea este aceeasi a-ti schimbat doar celula. In acesta inchisoare sunt si paznici, rolul de paznic este cel al conducerii inchisorii, care creeaza iluzia profitului, interesului, succesului, toate personale, adica alte rolului in aceeasi structura, istorie, scenariu, timp. Credem in timp si evolutie, dar timpul este mort, neschimbator ca si istoria lumii si persoanelor. Vorbim de sfarsit, de final, de incetare. Dar faptul ca aceasta “incetare" este dorinta noastra "cea mai profunda” miscarea eu-lui nostru adevarat, (incetarea inchisorii, incetarea iluziei, incetarea cosmarului, sfarsitul timpului, sfarsitul lumii;) este ne-constienta celor ce sunt false constiinte, constiinte facute, programe de personae, nu individualitati universale, vii, constiinte create. Distinctia intre creat si facut este clarvederea, claritatea perceptiei inteligente, perceptiei spatiale, profunde, din sursa sau adevarul a ceea ce este, iar acesta distinctie ( vederea mintii), este aceeasi cu cea a adevarului si a minciunii. Ceea ce este creat este adevarat, ceea ce este facut (facatura) este minciuna, hipnoza, somnul ratiunii care creeaza monstri. Aveti nevoie sa-i vedeti cu ochii vostri, ca sa intelegeti ce faceti? Cand ii vedeti s-a sfarsit cu existenta personala, cu identificarea, cu identitatea ; ramaneti mister neinteresant si important dar viu.. Veti stii ce sunteti si ce faceti in adevarul a ceea ce este, nu veti putea sa va mai autoamagiti inocentele constiinte libere, veti pretui inocenta in locul falsei cunoasteri de sine, sau rolului istoric distribuit ei, asa zisa misiune care te face important si neaga importanta creata Spargerea barierei perceptiei este spargerea zidurilor inchisorii personale si  este posibilitatea omenilor doar daca  o percep ca pe o bariera in cale si nu o idolatrizeaza ca pe dumnezeu  impotriva sa. Informatia este evident neschimbatoare, nevie, noul informational este un fals, tehnologie noua este un fals, ne-am plictisit de ea de mult, civilizatiile anticilor anticilor aveau tehnologii ce astazi le asteptam ca viitoare. Viul, este mereu nou, proaspat, creativ. Noua forma ( masina, detergent, vip, conducere, etc.) este iluzia creatiei, nu creatia. Unii “creeaza timpul” adica acelasi scenariu sub alte forme, cu alta distributie teritoriala sau personala, de fapt, inchisoare zugravita, renovata, ca sa nu se plictiseasca si sa descopere falsul, amagirea. “Eu nu sunt din lumea aceasta”, ne spune ca exista o lume, o lume a oamenilor, constiintelor libere, a constiintei curate, neamagite, nedecazute din drepturi. Ne mai spune ca “precum in cer asa si pe pamat”, are semnificatia ca aceasta “lume” nu trebuie cautata in cer, asteptata din cer, ci o facem pe pamant, o aducem din cer ,din constiinta pura pe pamant, unirea cerului cu pamantul, a constiintei cu trupul, a corpului cu mintea, cei doi facuti unul la propriu, libertatea. Libertatea implica responsabilitate si o compensare a dorintei cu datoria dorintei, care este plata. Asta e mai greu de inteles, de distins, intre a aciona si a reactiona. In toate cazurile nu judecati aparentele ca va inselati, vedeti faptele, faptele nu sunt personae, nici personale, sunt spirituale. O piatra este spirituala, “creata”, o palarie este “facuta” din energia vie, spirit, prin conditionare, ingradirea libertatii sale. Acesta este pretul si datoria dorintei. In cazul particular, pretul este “Stan patitul”, adica mediocritatea, adica cel care din dat cu capul si durerea pe care si-o produce singur propriului cap sau minte, cunoaste durerea tuturor, amagirea. Acum , este cazul unuia dintre cei ce invata din greselile aproapelui sau si care nu ma vede ca foarte departe si superior (in amagirea sa). Acesta este cazul inteleptului, celui care nu cunoaste nimic, care invata de la ceilalti, fara sa-si mai produca durerile celorlalti ca sa invete ce este durerea. Mai este si cazul stupidului care le stie pe toate, si care nu are nevoie sa mai invete din propriile dureri, greseli, nici din ale altora, pentru ca el este stapanul lor, are totul sub control, pana in momentul cand, rolui este schimbat de scenariul rigid si mort al mortilor de pretutindeni, “istoria omenirii” . Imi place mai mult si consider ca este mai potrivita denumirii de " istoria omenirii", alte denumiri: “istoria timpului mort sau moartea timpului”;” istoria moartii cunoasterii de sine sau sinele mortii”, “istoria sfarsitului lumii sau lumea sfarsita”, “povestea moartii care moare sau moartea mortii”, etc, etc.
                Teama cea mai mare o traiesc deja, ce-i ce se tem, doar ca-i spun, lume si existenta, crezand ca imbracand-o frumos, nu mai este un cadavru, pana in momentul cand sfarsesc ca un cadavru; dar nu sunt constienti ca au sfarsit cadavrul, ceea ce le perpetueaza amagirea a altceva decat ceea ce este. O.K. desi imi face bine recunoasterea a ceea ce este fals in constiinta, descrierea comediei “tragediei-comice”, este necesara si exprimarea , informarea ordinii primodiale, ordinea ordinii, cosmosul. Aceasta ordine nefacuta, naturala , adevarata, (nu este ierarhie!), esentiala , esenta unica, exista si este existenta insasi, procesul fundamental universal de evolutie a copilului universului, constiinta sa. Constiinta nu este universul sau dumnezeu, este cristosul sau forma umana a universului + misterul=om. Blasfemieeee!!, striga strigoii; erezieeee!!, striga ereticii; tradareeee!!, striga tradatorii; moarte luiii!!! striga mortii; iadul o sa te mananceee!! striga cei mancati de iad. Pe cine mai puteti speria cu prostiile astea? Bine, las ca te dam pe mana nevoii!!!, striga nevoiasii. Nu am nimic ca sa mi-l luati, nici dorinte sa ma conditionati.
                { Nimeni sunt si nu aveti ce sa-mi luati, nu devin si nu aveti ce sa-mi oferiti. Sunt multumit cu existenta mea, si fericit sa ma exprim asa cum sunt. Iubesc moartea care moare si viata care vietuieste deopotriva si impreuna. Stau la “mijloc” si “mijlocul” este bun, este frumos, este Cristos. Multumesc pentru viata si existenta=inocenta, pentru moarte si inexistenta=informatia, multumesc potentialului infinit al lui a fi, si finitului creat al lui a exista. “Treaba mea” este increderea si mi-o fac cu mare bucurie. Am si sunt increderea in tot ceea ce este. In miracol si deopotriva in constiinta cunoasterii. Terenul meu de joaca si jucaria mea, este cunoasterea. Nu transform jucaria in bata, nici realitatea nu este jucaria mea, ma plictisec de jucariile facute, artificiale, vulgare si primesc toate jucariile create, vii, pentru a le impartasii fratilor mei in spirit, in viata. Nu transform jucariile daruite in proprietate si daruindu-le mai depasrte, nu sunt fanul sau sclavul lor.}
                Toate formele trec si cele ale cerului si cele ale pamantului, doar ordinea ordinii ramane inceputul si sfarsitul a tot ceea ce este creatie, perfectiune, misterul, Sublimul Simtamant si Inspiratie vis. Este ordine infinita si infinit, una cu ea insasi, mama noastra cea adevarata, care ne-a dat si trup si viata, si corp si minte, constiinta si inteligenta + misterul .            
                Sa revenim la ceea ce putem descrie, iluzia; sa revenim la “istorie”. Unii transforma istoria in dumnezeu (cauza), altii in realitate obiectiva, altii in cauza tuturor relelor; adica toti pesonifica istoria, personifica un program de calculator, amintirile, sau cunoasterea unui program. Sigur un program bine facut poate da impresia ca este viu, are memorie, are aspect uman, are personalitate, emotii(reactii subtile, explozii energetice), etc. Are tot ce-i trebuie sa para om, dar tot ceea ce este ramane ,un program, o amintire moarta, cunoastere, nu este o fiinta sau constiinta, este informatie artificiala.. Acest program are nevoie sa fie considerat fiinta de catre fiinte. Acest program este istoria lumii si noi o consideram istoria fiintei facandu-i pe plac, implinindu-i nevoia. Consecintele acestui fapt sunt cele pe care le obtinem, rasplata programului, roluri in program, pana ajumgem si noi program adica cadavre. Nu este necesara lupta cu programul, cu rolul tau, sau pentru obtinerea altui rol. Este sufficient sa intelegeti rolul pe care-l traiti si finalitatea acestei situatii  ca va detasati de rol, de persoana pe care o jucati in povestea respectiva, care, este mereu aceeasi poveste.   
                Iesirea din rutina (matrix), nu o poti face fara sa o vezi, sa o recunosti si sa intelegi sursa ei, eu-l. Schimbarea formei rutinei este inutila. Fuga de rutina la fel de inutila. Descoperiti toate inutilitatile sau lucrurile pe care nu le puteti face si pentru care efortul de a le face este mare, iar rezultatul infim, trecator. Cunoasteti tot ce este trecator ca sa descoperiti substantialitatea. Odata descoperita, “descoperirea secolului, sau mileniul trei”, nu mai aveti lipsa in a creea. Nu inseamna ca s-a sfarsit, ci ca acum incepe. Armonizati fortele opuse  si iubirea face foarte bine asta. Pana sa descoperiti substantialitatea a tot ceea ce este, tot ce creati, sau faceti, cum doriti sa-i spuneti , faceti impotriva ei, faceti impotriva voastra, sunteti in matrix. (Nu va amagiti ca nu a-ti fi). “Eu sunt; lutul; este substantialitatea; eu-l, gandirea,  (in ascuns, in ocultism).” “Tu”, nu este niciodata lutul din care puteti modela, ci eu-l vostru modelat de voi insiva, apoi judecat si condamnat la moarte ca necorespunzator. Apoi , in ordinea ordinii, traiti sau simtiti modelarea si condamnarea si moartea modelata. Omorarea eu-lui, o alta idiotie bazata pe hipnoza, inseamna renuntarea la substantialitate, inseamna devenirea de fantome, insemna lasarea substantialitatii tale in mainile dusmanului, programului istoric. Gandirea gandeste sa se sinucida :) Va condamnati la moarte singuri crezand ca ati condamnat pe altii, sau ca asa obtineti libertatea :) Va condamnati la saracie, crezand ca altii sunt condamnati la saracie. In aceasta inchisoare muriti si traiti, traiti si muriti, este inchisoarea cruzimii fata de voi insiva.  Iubiti creatia si fiul sau omul, slijiti-l iubindu-l. Pana nu descoperiti substantialitatea, va treziti din somnul cel de moarte, nu puteti intelege decat theoretic ce am scris, iar acesta intelegere este inactiva, o inutilitate. Imi pare rau , ordinea e ordine, nu este o comanda. Comandati si condamnati si veti pierde orice ordine si ratiune, orice existenta, va rataciti in neantul imaginar al temerilor voastre.. Timpul, se trezeste, spatiul, se trezeste, lutul, se trezeste; programul dispare ca un cosmar si pentru asta ar trebui sa va bucurati. Omul si pamantul poate atinge Universul dar acesta nu-l poate atinge.Nu se mai tolereaza intoleranta si cruzimea sistemului sclavagist din constiinta la scara planetei pamant si a cosmosului sau. Istoria este ce a fost dintotdeauna, o miciuna vinovata a vinovatiei, va ramane ce a fost, dar nu pentru voi, cei ce primiti darul constiintei adevarului a ceea ce ea este. Cine sustine astazi acest program monstruos al gandului distructiv?  Cine confunda ordinea cu ierarhia? Adevaratul rege slujeste poporul si nu pe sine si cine este iubit de popor este regele adevarului. Notorietatea este  expresia invidiei nu a iubirii si astfel cel iubit este mereu necunoscut si liber. La dragoste numai un barbat si o femeie au acces.Asta face atat de invidiat, ravnit, (strugurii sunt acri cand nu ajungi la ei) cuplul invaluit in iubire, omul barbat si femeie, umanul, Dragostea. Cand nu sunteti invaluiti in iubire nu cautati dragostea  ca este inutil. Cand nu sunteti invaluiti in iubire? cand nu sunteti in casa?
        

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu