individualitatea, continuare

 Pentru inceput sa determinam cateva caracteristi a ceea ce in mod tacit si unanim umanitatea considera ca defineste "o individualitate". 

Un astrofizician ar denumi-o "o singuraritate".

Un psiholog "o anormalitate".

Ambele expresii verbalizate au aceeasi semnificatie; ceva diferit, neasemanator cu tot ce cunoastem l;a un moment dat, ceva msiterios si de neinteles.

Oricat am incerca sa descriem o individualitate fiind in afara sferei cunoasterii de pana acum, excedand asa numitele legi fizice rigide nu am face decat sa relevam o vaga imresie despre ceea ce este denumit asa din moment ce exista.

Ne ramane instrumentul explorarii neconventionale sau launtrice.

Atat de mult ne-am obisnuit sa ne identificam abstract cu tot felul de forme sociale si ideologii ale utopiilor incompletitudinii si nemultumirii incat nu mai vedem nimic in afara cadrului ingust  al acestor manifestari axiomatice ale unei prestiinte in dezvoltare sau ale intuitiei inca in crestere ca intensitate. 

De aceea propun o abordare a individualitatii asemeni unui fenomen in curgere care se infasoara si desfasoara intr-o sincronicitate de neimaginat denumita simultaneitate.

Nu vom mai cauta cuvinte descriptive ci miscari sau forte in miscare, curgeri de evenimente intr-o directie sau alta fara sa ignoram in nici un caz implicarea directa si personala in aceste miscari. Retim marea descoperire einsteiniana "experimentatorul este experienta ", implicat direct in explorarea ei.

 S-a relevat in articolul trecut caracterul dual al individualitatii in manifestarile sale . Sa distingem fortele acestei dualitati functionale de sine statatoare in organizarea structurala si ordinea functionala evidenta unei individualiati care adesea si nu intamplator se confunda cu ceea ce denumim constiinta libera, neaservita oricarei nevoi sau exigente , de sine statatoare.

As numi cele doua campuri ale fortelor dualitatii ca sa le distingem, temeiuri existentiale ale individualitatii.

-primul temei evident este cunoasterea- stiinta concentrata in constiinta.

-al doilea temei este credinta/sentimentul-emotie/aspiratie in miscare

Fortele cunoasterii sunt evident forte temporale specializate functional care se nasc si dezvolta in timp , se implinesc si concentreaza in Constiinta . Evidentele relerva ca impulsul acestor desfasurari temporale ale cunoasterii  pornesc chiar din aceasta concentrare a cunoasterii prin infasurarea ei in Constiinta , care, este denumita in alte culturi si Imbold. Ca urmare cunoasterea stiintifica in ansamblul ei temporala porneste dintr-un imbold/sursa care o transforma in prestiinta sa. Stiinta dinaintea stiintei. Este confirmata perceptiea de exprimarea ei sub alte forme sau imagini elucidate pentru ca launtric cuvintele ne ajuta sa vedem dincolo de ele, sau ceea ce ele reprezinta. Imagistic relevata de simbolul"pasarea Phoenix" , descriptiv de "atotcunoasterea lui Dumnezeu" din care ne impartasim pe cat de capabili suntem sa primim si sa daruim fiecare si care creste odata cu cresterea di dezvoltarea constiintei perceptiei creatoare.

Exprimarea descriptiva este greoaie si adesa conduce la confuzii de aceea limbajul de semnificatie, simboluri imagine, este mai direct in exprimare.

O perceptie cat se poate de clara este aceea care releva ca nasterea si cresterea dezvoltarea cunoasterii prin desfasurarea/infasurarea ei temporala sau ceea ce mai denumim si experiment/experienta o imbogateste in informatii.  Aceasta cunoastere direct proportionala cu nivelul de dezvoltare al constiintei experimentatorului direct fiinta umana isi are relevanta doar prin si in procesul gandirii prin care se exprima. Deasemeni procesul de gandire se imbogateste si dezvolta simultan si sincron cu infasurarea desfasurarea cunoasterii si nivelul de implinire sau nastere/renastere a constiintei , miscare care conduce la  atingerea nivelului de ordine interioara care se manifesta ca Ratiune. Gandirea rationala este o gandire si o constiinta si o cunoastere sincrona in manifestare punctuala care nu pot fi despartite si nu cauta sa se separe pentru a se evidentia luptand intre ele. 

Acest nivel de ordine interioara in manifestarile lui  punctuale de cele mai multe ori incomprehensibile, cred este comportamentul a ceea ce a fost denumit Intelect sau "Cuget" si este expresiv complet diferit de "ganditor" desi se aseamana. Ganditorul este incomplet si se zbate in valea zbateri;or sa se completeze prin acumulare cantitativa , pe cand Intelectul este complet si de sine statator prin unitatea fortelor relevate anterior ca intregime sistemica omogena coeziva, armonica nefragmentabila.

Desi aceste forte relevate sunt incomensurabile nu pot exista de unele singurele. Ganditorul ori Itelectul (cu care-i place ganditorului sa se confunde identificandu-se fara rezulta), de la sine nu au nici o putere in manifestarea creatiei universale Ganditorul fara putere tinde sistematic sa manipuleze pe ceilalti semeni pentru a le folosi resursele si cunoastintele. puterea lor e mereu intermediata si nu se poate bucura niciodata de ea mereu fluida si capriciosa. Puterea ganditorului transformat in cuceritor este mereu dpendenta de ceilalti si efortul controlui il epuizeaza. Orice seaman din sistemul de putere al ganditorului este o variabila schimbatoare care poate da peste cap esafodajul ridicat cu ata migala si incapatanared.

Intelectualul autentic este constient de unitatea vietii si a existentei si nu cauta sa controleze sau domine, respecta libertatea semenilor de exprimare si actiune si cand doresc sa actioneze in societate obtin acordul celor implicati sau afectati de dorinta sa. Intelectul asemeni inteligentei ca esenta de sine statatoare,unica, incerca sa gestioneaze circumstantele perceptiei prin acorduri, integritate si responsabilitate, desi nu este prea stapan pe cunoasterea aceasta 

Nu stie cum se obtine acordul si e nevoit sa improvizeze, imagineze, experimenteze variate, reactionand natural, nepremeditat,si de cele mai multe se retragedin orice situatiei disonanta. Este un maestru al fugii sau deghizarilor stupide si hilare. Prin experienta poate gasi cu greu prestiinta acordurilor 

 Veti spune ca si contractele sunt acorduri; atunci de ce sunt scrise si stampilate ca o condamnare? Sunt simulacre de acorduri, contracte nu intelegeri,  impuse intodeauna de cel mai abil celui mai nevoias dintre semnatari, pe scurta perioada . Oare exista si nevoiasi care fac intelegeri pe viata?

Pe cat mai mareata e nevoia , pe atat mai mare perioda perioada  hotie de timp libertate personala , asta ca sa ma exprim cu o minima delicate.

Afirmam ca aceste incomensurabile forte ale cunoasterii, ratiunii si constiintei in sincron si unitate sistemica functionala ca ordine structurala, totusi nu sunt independente. Desi functioneaza de sine statator totusi sunt in interactiune functionala cu alte forte; singure aceste forte nu pot individualiza ceva. Mesajul lor,  bineinteles imaginat de mine ar fi :"oricat de ganditor sau intelectual sau cunoscator te crezi, ramai cu piciorele pe pamant. unica manifestare sanatoasa este zambetul nu ironizarea" Forta oarba este inutila. Violenta masura propriei incompetente. 

Fortele celui de al doilea temei sunt greu de descifrat. Prin manifestarea lor distincta se pot intui si descoperi caracteristile functionalitatii lor de sine statatoare  in desfasurare/infasurare temporala curgatoare , in interactiune cu alte forte de sine statatoare, asemenea lor ca nivel de ordine launtrica si functionala, - fortele celui dintai temei-cunoasterea in a carei exprimare , regina este matematica, stiinta corpului 

Cel de-al doilea temei in ordine nu este mai putin important oricat de marunte ii sunt serviciile, oricat de infime scopurile.

Spaima continua este patologica si devine comica. Astfel convertirea la dragoste si credinta este rationala.

Fortele celui de-al doilea temei sunt   stiintele mintii , energiile fluxurilor emotinale al carui rege este psihicul si regina psihologia, legea psihicului uman , nu matematica., caracterul  nu ambitia.

Cunoasterea ofera doar probabilitati , nu certitudini; contine o marja de eroare care creste in progresie geometrica cu curgerea timpului.

Vigoarea cunoasterii stiintifice matematice consta in forta sa de a invinge si domina fortele arbitrare ale violentei ce definesc barbaria si dezordinea, haosul si conduc la o dezvoltare sociala lenta sub o conducere competenta. Nu sunt exhaustive in existenta, in miscarea realitatii vazuta ca tot ce nu credem noi ca este.

Fortele temeiului al doilea sunt de o complexitate mult mai mare, ca urmare marja de eroare este mult sporita. Stiintele mintii contin posibilitati de eroare mult mai mari, imposibil de controlat de arbitrar sau bunul plac personal. 

Este cumva recunoscut unanim ca fiinta noastra isi foloseste cam 20%din potentialul propriului creier. Ce s-ar intampla daca ar aparea un creier cu o capacita mult sporita in actiune?

Evidentele releva ca ar aparea o noua specie , iar ... "homo sapiens" ar fi redus la conditia de sclav, ca rasa inferioara degradat. (oare asta traim astazi???)

S-ar naste o structura sociala deformata sustinuta exclusiv de puterea mentala a personei respective. Moartea persoanei ar duce la caderea structurii sociale respective si reinstalarea haosului barbariei primitivismului din gandire. Fara existenta previzionata a unor germeni cunoastere pentru reluarea evolutiei societatii respective (barbaria insemna decaderea cunoasterii; fara cunoastere=fara germenii unei evolutii stiintifice rationale a societatii).

Suntem mai mult decat intelegem noi insine.

Crestem la intamplare, cu mintile ranite, abuzate, torturate acoperind o plaja imensa de intensitati ale emotiei si sentimentului trait: de la ura fata de mine la  mila fata de ceilalti, sau de la ura fata de ceilalti la autocompatimire, plansul de mila,  se desfasoara un ocean imens de intensitati emotionale strabatut de curenti care mai de care mai puternici si acaparatori.

Mintile noastre individuale pe oceanul mintii sunt indicatoare ale emotiei prevalente ca vector rezultant al fortelor emotionale. Constiinta puterii in acest camp este constiinta puterii emotiilor dar mai ales a posibilitatii de a le depolariza, de a le schimba polaritatea, sau de a stabili emotia vector prevalent care-ti convine. 

Dintr-o fatalitate trecuta cand apare aceasta constiinta primul impuls este de a compensa situatia mizerabila traita pana atunci si a te razbuna; nici nu prea conteaza pe cine.

Lucizi si limpezi precum cerul ce ne desparte de spatiul cosmic putem evita nebunia asta, intelegand ca nimeni nu ne poate face un necaz mai mare decat cel facut deja. Dusmania consumata de ura si irelevanta,nesemnifiativa zilei de maine si nu are rost sa o inrobim trecutului.

Stiintele mintii, fortle ei, sunt forte emotionale, A induce creierului o functionare la un randament mult mai mare este letal pentru cel ce o face generandu-se un camp de anihilare.

Aceasta intelegere este confirmata prin experientele celor care s-au jucat cu "Kundalinii".

Se releva ca si inainte ca aceste forte inzolate nu au nici o relevanta fara sincronicitatea si sintonia actiunilor sinarhic interrelationate cu fortele primului temei.

Tot acesta perceptie ne releva  o intelegere a strafulgerarilor inteligentei , care-s de scuta durata si destul de rare pentru cei multi si increzatori denumite "premonitii, intuitie, strapungere, al 6-lea simt"

Aceste strafulgerari de puteri mai mari apar pe termen scurt,  indefinibil/nemasurabil, si pot fi asociate unei emotii a caror regina denumim iubire/libertate cum denumim regina cunoasterii.

Orice fericire indusa prin manipulare emotionala sau fiziologica , de ex. "fericirea" este un extaz artificial in care nu putem face distinctia intre el si emotia autentica si devenim captivii extazului si dependenti de manipulator. 

Asemeni ganditorul,  produsul manipularii gandirii, care devine cuceritor in constiinta incompletitudinii sale, Exaltatul emotional , la extrema extaziatul ca produs al manipularii emotionale, poate deveni un cuceritor care fulgera scurt si crud peste fata insangerata a istoriei de actiunile separatoare ale fortelor acestor doua temeiuri.

E deja de notorietate ca adeptii asa zisei iluminari neaga si exclud sentimentul care in conceptia lor perturba ratiunea mecanica, precizia obedientei mecanicii gandirii care-i conduce ca pe mecanisme. Asemenea lor exaltatii religiosi sau credinciosi inchipuiti renega si exclud din societatea lor orice edificu al ratiunii tehnologice sau biologice considerand stiinta matematicii si relizarile ei tehnologice drept "handicapuri spirituale". 

Imi vine greu sa remarc ca desi eu vad in trecut toate astea, nu pot sa ma fac ca nu vad ca multe din erorile de atitudine ale cunoasterii si sentimentului se manifesta in soccietatea de azi care-mi apare monstruoasa, edificiul al irationalitatii si unei vointe crude si oarbite de propria putere, barbaria unei superioritati inchipuite. 

Crestem la nivelul ordinii si energiei sincronicitatii si coroboraroii in campul existentei a fortelor celor doua temeiuri in sicronia si armonia bunului simt natural al masurii n orice directie am merge. 

As mai vrea sa impartasec si intelegerea a ceea ce este numita "ratiunea contrangerilor" ca manifestarer a inteligentei protectoare, diriguitoare.  Ne straduin sa ne aflam mai nou "calea" dar cautam pe a altora  prin manastiri sau la samani sau in ashramuri.

Cum fiecare fiinta umana este o individualitate complexa, necunoscuta inca in functionarea ei, un geniu in libertate prin nastere nepervertita de interventii straine, mu poate avea decat calea unica in acord si armonie cu cele mai inalte aspiratii si scoputi ale sale. calea unica este cea pe care fiecare si-o edifica , nu este calcata de altul inaintea lui si apare doar cand pune piciorul in necunoscut,tacut, tandru, cu delicatete, curatiti de rutina violentelor exclusivismului obisnuit de prea multa vreme.  Evident ca fiecare Individualitate este o functie si ratiune existentiala intr-un continator mai mare denumit "omenirea"(inca nu exista dar va aparea in mod miraculos la momentul potrivit)Calea omenirii este unica si este calea libertatii cu inima in ea, calea prestiintei, sincronicitate in actiune a celor doua temeiuri ale existentei noastre planetare. Imagistis este calea nobletei in existenta Arya Marga, darul strabunilor autentici.

Ratiunea constrangerilor are functia de a nu ne lasa sa ne abatem de la calea fiecaruia si a tuturor ca omenbire in nastere sociala functional armonica. Crizele traversate sunt tocmai aceste corectii de cale .

Aspectul dual al transformarilor si schimburilor reciproce in centrul fluid al transformarilor si metamorfozelor care separa functional fortele celor doua temeiuri existentiale,asemenea dar diferit membranei corporale care delimiteaza abdomenul permite miscarea constiintei cu toate gradele de libertate ,fiecare forta fiind in acelasi timp si mediu pentru propagarea instantanei a celeilalte. Fortele celor doua temeiuri ,stiinta si credinta, se contin si sustin reciproc iar misticii autentici le numesc fortele destinului sau metaforic ,fortele sufletului"  impotriva carora majotitatea lupta inutil crezand ca asa fac voia lui dumnezeu, credinta obedientului programat portivnic lui insusi.    Daca v-am suparat, suparati-va fara sa disperati , daca v-am distrat, zambiti cu toata inima. Cand stii cine esti deja nu mai esti-paradoxul individualizarii

Caracterul holografic si holonomic al creatiei ii permite inteligentei creatoare sa infasoare, transporte cu viteza gandului sau a luminiii si sa desfasoare oriunde/oricand creatia sa.   Rabdare si tutun, Pace si Iubire. Fiecare alergam  dupa sau fugim de noi insine Stop si de la inceput nu de la zero. Fericirea traieste in inceput, ramanem in ea.:)

 Nici una din consideratiile de mai sus nu are pretentia  de ultima care poate fi facuta pe tema respectiva sau ca exclude alte consideratii posibile; domeniul ei este nemarginit cumva. tot ce stim cu certitudine este ca nu stim; exploram.