cunoasterea

Cunoasterea intotdeauna ne surprinde.

 Cuvinte simple dar care ascund foarte mult si am sa incerc sa redau coninutul lor de semnificatii prin imagini si metafore.

Prima idee/imagine  a afirmatiei este aceea ca, ceea ce denumim obisnuit cunoastere identificata prin cantitate informationala,  este o actiune, o indrazneala, o explorare, o miscare intr-un camp ascuns constientei noastre. 

Rezultatul acestei indrazneli ne va surprinde, orice mirare este efectul   unei actiuni/cunoastere.

 Nu suntem obisnuiti cu  natura "rezultatului  cunoastere" si nici cu "actiunea cunoastere" ,  care este   ceea ce de obicei numim revelatie.

Metafora cred ca este mult mai elocventa pentru ceea ce vreau sa impartasec.

Am sa personific procesul pentru a fi si mai elocvent . Sa zicem ca eu ma straduiesc sa explic unui public din orbi ce si cum sunt culorile , eu insumi fiind la fel de orb ca si asistenta mea . Asta inteleg eu prin actiunea cunoasterii. Pe ce se bazeaza stradania mea ? Pe ceea ce am auzit sau citi in scrierea pentru orbi despre culori, adica pe informatii rezultate in urma cunoasterii .

 Daca privim sistemul cunoasterii prin asimilarea lui cu sistemul digestiv, putem compara informatiile cu fecalele rezultate in urma digestiei, din care incercam sa descoperim analizandu-le, ceea ce am mancat.

Stradaniile mele orb fiind de a explica altori orbi, ce sunt si insemna culorile ar fi intrerupte de misteriosul act prin care orbirea ar dispare si cu totii am incepe sa le vedem. Asta inteleg eu prin rezultatul cunoasterii ca actiune. Un soc de nedescris- o revelatie al carui efect este reflectat psisohogic ca Mirare/Inminunare.

 Asta denumesc strafulgerarea cunoastere si recunoastere a cunoasterii, a pre-stiintei ca potential uman.. Socul Emotiei Autentice este o denumire saraca a ceea ce numim act al individualizarii ca efecte si cauze simultane care produc o discontinuitate in credinta despre sine asa cum am fost invatati sa credem.

In acea discontinuitate a identitatii ca persoana, ceva nou  si mai puternic patrunde si imbogateste continutul memoriei ale carei structuri se bulverseaza, se destrama, ca sa se reorganizeze intr-o noua ordine si coeziune sistemica in care energia nou primita isi gaseaste functia si actiunea ratiunii sale existentiale- autoconducerea competenta, euritmica prin autocorectiile impuse de necunoscut si de marja de erori evidente ale oricarei acumulari de informatii stiintifice si mai ales psihologice.  Cand am aflat cine suntem , sincron - in momentul acela am devenit propriul nostru necunoscut. Putem integra fara spaima aceasta evidenta, aceasta dinamica ?

Prestiinta mintii nerecunoscuta inca emana previziuni sau premonitii, intuitii, inainte de a putea recunoaste in perceptie ratiunea cunoasterii. Dar asta nu insemna ca toate previsiunile sunt si rationale, pentru tine, că toate premonitiile sunt fidele sirului de evenimente ce sta sa fie recunoscut si in favoarea ta. S-a abuzat de aceste descoperiri/recunoasteri si s-au fabricat"  foarte multe false previziuni si premonitii ca fecale ale interesului ingust si a manipulareii controlului  Vigilenta nu este niciodata si niciunde inutila si induce conditia constrangatoare a meditatiei inaintea oricarei implicari personale in diferite directii de actiune sugerate. Astfel premeditarile si dinainteascultarile/preziceri isi releva adevarul sensului lor si urmaresti intotdeauna ce este cel mai bine pentru tine, alegerea inteleapta.

Dupa cum evidentele arata , individul nu se confrunta prea des cu asemenea momente ale strafulgerarilor care perturba obisnuintele rutinelor si autoamagirile alintatoare.

A descrie comportamentul curent al societatii si indivizilor socializati sau institutionalizati nu mai necesita metafore, simbolism. Este ceea ce noi numim "cunoasterea mea", un cadru de referinta ingust in care tot ce este are o explicatie confortabila pentru individ, alintatoare a simtamantul nesigurantei. Statistica poate anticipa comportamentele maselor de cetateni planetari cu  marja de erori acceptabila, insa doar pe perioade relativ scurte de timp din evidenta faptului ca marja erorilor unei predictii creste in progresie geometrica cu scurgerea timpului.

Sa evidentiem cateva elemente ale comportamentelor curente. Timpul goneste pe langa noi, iar unica solutie- desconspirarea, e riscanta, te poate ucide (nu neglijati posibilitatea)

Mintile au fost orientate din copilarie, prin educatie autoritara, spre o filosofie a "stiintelor materiale" cu scopul de a-si pierde nuantele mai delicate si mai puternice ale initiativei, ingeniozitatii, inspiratiei si mai ales ale Imboldului propriei fiinte corporale, empiric numit supravietuire, instinctul libertatii- un strat superior Autentc, puternic si inalterabil de loialitate si iubire a propiei fiinte care coloreaza toate involburarile si vartejurile emotivitatii.

Acest "strat" autentic in actiune  realizeaza autoguvernarea unificată competentă si genereaza un nou orizont de dezvotare personala si sociala.

Libertatea de actiune apare intr-o singura directie certa care  stabileste un  curs al evenimentelor ce conduce la pace si civilizatie si releva anarhia ca efect al oricarui gen de dictatura in luarea deciziilor care obligatoriu conduce la dictatura militara , fatisa sau ascunsa.

Nu este nici o indoiala ca orice individ este imprevizil, doar comportamentul multimilor poate fi statistic predictibile. Matematica individului este matematica posibilitatilor, pe cand a maselor de indivizi este a probabilitatior. Puterea coplesitoare a unui singur om care se autoguverneaza face comportamentul sau impredictibil. Asta face ca orice cuceritor sa actioneze prin convertire la valori diferite de adevar sau la traditiile unor populatii si sa le determine astfel predictibilitatea atat de linistitoare oricarui tiran, certitudinea controlului lor.

Manifestarea acestei puteri individuale a posibilului in controlul societatii conduce la dictatura- sursa anarhiei, haosului.

Aceasta evidenta releva ca domeniul ratiunii  puterii este doar pentru  stapanirea propriului sine sau punerea ei in slujba functiei existentiale in orizontul dezvoltarii si civilizatiei.si a puterii individualizate

Orice extindere ca domeniu de utilizare a acestei puteri asupra societatii conduce la un rezultat lipsit de autenticitate  al unei păci  si unui proges social artificial  obtinut printr-un act abuziv  denumit convertire- modificarea naturii umane.  (o reteraformare prin degradare)

Mintile convertite pot trai in acest fals, in aparentele sale, fara constienta ca nu  traiasc o emotie autentica. Aceasta situatie este numita starea hipnotica (confuz, mereu in nesiguranta, fara repere proprii, sau miscare browniana un campul propriei constiinte si perceptii- frica continua este comica)

Convertirea este efectul hipnotic al unui abuz pounctual sau al unui control sustinut al unor idei superioare si promisiuni amăgitoare. Convertirea insasi este o modificare care induce "multumirea si adoratia" ideilor sau personajelor, adoratia lipsei de autenticitate, copierii, adica a obedientei si credulitatii. E multumire de sine fara  constiinta a carui sine. Este si identificare atributiv-descriptiva cu falsul ideatic al justificariilor alintatoare. Nesiguranta ca simtamant este justificata, induce vigilență si reactie spontana a instinctului care niciodata nu ne inseala .Insa, asemenea altor simtaminte conducatoare prin constrangerea ratiunii au fost adunate si catalogate ca "emotii negative care trebuiesc starpite". 

Putem intelege ca obedienta este  gandire fara libertate, un program indus in minte; iar  credulitatea, lipsa trairii emotiilor autentice drept consecinta a unui act in campul emotional autentic care a produs  o modificare, o rezultanta vectoriala emotionala prepondernta modificata,"multumire si adoratie , un extaz"  Nu este emotia autentica,  ci o inductie realizata prin abuz de putere.

Efectele convertirii modifica indivizii facandu-i neinspirati si fara initiative , "adoratia lor nu este a propriei fiinte",moment in care devin inutili in luarea  oricarei decizii, dar foarte utili executanti, fabricanti si comercianti, promoteri , instrumentele tiranul dominant,  aflat in pozitia care-i permite sa porunceasca obtinuta prin convertirea lor

Astfel un tiran cuceritor care a convertit multimile este izolat in propria creatie , traieste durerea izolarii chiar daca o controleaza ,constient ca adoratia si ascultarea comenzilor sale nu este autentica, ca dedesuptul modificarilor- individualitatile  abuzate sunt in revolta mocnita care la un moment dat va exploda vulcanic demolandui castelele de pe nisipurile miscatoare ale desertului in care traieste. Revolta asta mocnita este sursa tuturor frustarilor noastre. Insa a fi frustat nu da bine pe ecran, trebuie sa joci teatrul realizarii personale, impocrizia nemultumirii arzânde. De ochii lumii nu este si in ochii nostri.

Intelegerea frustarilor ca sprijin si ghid, fara dezavuarea lor premeditată si identificarea lor ca nerealizare personala, ne conduce la incetarea compensarii sau anihilarii lor. Compensarea ne da o identitate falsa , inchipuita  in campul credintei despre sine, artificială, necesita  mereu intretinuta pana la epuizare prin demonstartiile si bravadele specifice adolescentei, infantilismul juvenil al credulitatii sau copierii de modele straine ale expansiunii nu se stie carui cuceritor care-si impune limba,  simbolistica ,rutinele temporale si nevoile. 

Este un cuvat "interes" asupra  carui continut se cere meditat- simbolic il putem  desconspira ca surogat al Nevoii. Orice cuceritor este un nevoias si nu-ti poate aduce progres;  progresul cuceritorului depinde de resursele tale ,nicidecum invers, prin natura faptului ca un cuceritor nu slujeste pe cineva. Asta face  sa existe acea afirmatie a separarii lumii in doua mari categorii: cei care poruncesc si cei care slujesc.

Mult mai adanc sub straturile de emotii false ale convertirii stau individualitatile nemultumite fata de autoritate si idealism. 

Mintea sub forma originala a ereditatii si modificarilor ulterioare aduse de mediul natural este prudenta - propriul paznic autotputernic, cel mai bun, - evita orice actiune de convertire care ar putea molesi spiritul sau.

 Convertirea ideologica, emotionala sau amandoua formele impreuna- stiinta si credinta convertite- produc stagnare individuala si sociala . Fiind rezultatul unei eori, se amplifica temporal si produce dezagregarea tuturor formeor ei de manifestare. Toate imperiile decad ca si cum nici n-ar fi fost tocmai pentru ca pacea si progresul impus  nu sunt autentice. Scuza oricarei tiranii este ca fara ea se instaleaza haosul, anarhia, barbaria si asa si este ,insa tiranul nu este constient ca el este samanta anarhiei, barbariei pe care vrea sa compenseze prin tirania sa. Tiranul si micii tiranei , slujitorii lui, adoratori inconstienti ai tiraniei, sunt  produse si subproduse al supracompensarii propriilor frustrari acumulate  prin razbunare.

 Desfasurarea acestei mentalitati si prestiinte este evidenta celui ce vrea sa vada. Intr-un camp al anarhiei tiranul este samanta  dezvoltarii unei structuri sociale in sfera careia pacea impusa prin forta coercitiva si manipulare emitionala produce progres, dezvoltare. Insa un astfel de progres conditionat de coercitie are un efect nefast asupra indivizilor, aplatizandu-le capacitatile  prin uniformitatea obedientei si prin decizii arbitrare unilaterale, saracind spiritul . Aceste efecte colaterale intentiilor tiranului  sunt semintele decaderii si anarhiei ce se reinstaleaza. Copacul tiraniei produce propriile seminte care rodesc in campul anarhiei, barbariei ca si corpuri vietuitoare a acestui mediu. Asta este lectia istoriei prin desfasurare infasurare a fluxului sau fara inceput si sfarsit, care ne releva ca stagnarea dezvoltarii sociale demasca instalarea prin cucerire a unei sclavii ca forma de guvernamat , ea insasi samanta  degradarii societatii prin descompunerea ei.

Este o varianta doar, un curent in oceanul potentialului uman misterios , care apare in mod miraculos in manifestare.

Exista si curentul in care incompetenta si slabiciunile, tradarile  conducatorilor unei societati va duce in mod evident tot la anarhie si barbarie , la disolutia societatii astfel conduse pentru ca  incurajeaza   conflictele  launtrice , razboaile civile, revolutii, dezbinare in organismul social, etc.

Asta ne releva ca natura mintii umane este barbaria? Oricum este condusa societatea ,tiranic sau prin slabiciunea gestionarilor ei, rezultatul este acelasi?

Mintea umana nu poate in nici un fel sa accepte controlul exterior asupra activitatilor sale si asta nu este o conditionare ci garantia si manifestarea esentei sale Libertatea. Desi ma repet, Libertatea nu e o idee ci un temei al existentei in manifestare creativa ca rezultat al coroborarii fortelor ce ne anima in sincronul armoniei inoitoare a timpului,  Libertatea excede ambitiile oarbe de putere a indivizilor asupra celorlalti  Se reeleveaza, daca mai este necesar inca odata, ca adevaratul "stapan" este acela care-si gestioneaza intelept propriul potential prin autoguvernare competenta  si prin impartasire poate avea un cuvat de spus in societate; cuvant care , fara sa fie neaparat o porunca , genereaza acorduri , non-opozitii tocmai pentru ca este aspiratia comunitatilor. Din fatalitate , tiranul se razbuna exaltand razbunarea si obtine acordul micilor tirani sau adeptilor convertiti  de mentalitatea tiraniei.  Inteleptul sau competentul obtine acorduri punctuale insa  nu se pot manifesta in societatile coercitive si ele apar ca promisiuni imposibil de onorat.

 Cu toate acestea acordurile cu intelepciunea si competenta in gestionarea societatii sunt  recunoscute  si sustinute  de cei care sunt in pozitia autoguvernarii, o pozitie puternica care nu are opozitie si actiunea ei va regenera si inoii societatile din necunoscut si neasteptat asa cum pre-stiinta mintii este recunoscuta ca stiinta obiectiv rationala prin manifestarile, obiectivarile materiale ca lucruri si evenimente.

Spirtul uman fara provocari si confruntari  lancezeste , slabeste; indicatorul slabiciunii lui sunt  aparitia curentilor sociali descrisi mai sus, care in bucla rutinier se manifesta, apar si dispar ca si cand nu ar fi fost, lasand in loc haos. Intelg cu intarziere seminificatia primului coan din "dao", "o tu haos fertil!" ? Haosul prin provocari si confruntari stimuleaza si intareste spiritul uman, este un camp al dezvoltarii sale ca 'luptator" care nu poate accepta infrangerea datorita esentei sale creatoare. 

A-ti recunoaste slabiciunile nu este o slabiciune, se denumeste demnitate. Slabiciunea spiritului este, ca intotdeauna... o Nevoie- nevoia de a se face inteles care naste demonstratia - curentul disolutiei formale, moartea vazuta ca intoarcere la adevar si renastere. Demonstratia puterii este insasi izvorul degradarii si disolutiei ei. Lumea asa cum este ea , indiferent de generalitatea si extinderea conceptului, este un mister care renaste mereu din haos in mod modiraculos. 

Insa "miracolul" nu este altceva decat pre-stiinta potentialului om care se desfasoara si infasoara in manifestare , obiectivare, interelatie facuta vizibila. Reflectata sau nu  in comportamentul uman, recunoscuta sau nu, lumea este reflectare in substantialitate a psihicului omenesc. Asta este relevat de fizica cuantica  ca obiectivare a prestiintei mintii (stiinta psihicului) care nu ingradeste ceva   statutand ca  "definitiv", ci deschide mereu noi orizonturi de actiune si progres prin angajament individual si responsabilitatea decentei in actiune.

Am deviat de la subiectul propus si m-am oprit in domeniul "fecalelor" cunoasterii vazute ca proces digestiv al inteligentei perceptiei denumit "meditatie" Mintea umana este intotdeauna in meditatie  asemenea sistemului digestiv. Probabil aceasta perceptie l-a determinat pe R.Steiner sa afirme ca materia cenusie, este materie fecala. Functia creeaza organul. Meditatia ca digestie a mintii releva ceea ce este adevat ca adevar si minciuna ca minciuna, lumineaza conceptele, ideatiile si utopiile, deshide orizontul perceptiei individuale si este functia mintii care elibereaza si inoieste spiritul sau de sine statator.

Acordul care aduce pace  si iubirea care aduce regenerare, sunt surse nu efecte, temeiurile ratiunii si sentimentului, stiintei si credintei. (este o afirmatie categorica nu o porunca de urmat, nu exclude oricare alta in domeniul explorat ci implica noi si noi consideratii care sa imbogateasca campul constiintei tuturor prin impartasire)

Multumesc geniului "cititorului" ctitor. Pace si iubire!