iluzii diriguitoare

Iluzia sau utopia este  imaginea cuprinzatoare gandita in care actionam, ne comportam asa cum ne comportam in senzatia firescului obisnuintelor capatate ca pomana. Povestea in care traim si jucam rolul in care suntem distribuiti , "fata morgana" fiecaruia..

Comportamentul sau obisnuinta este o individualizare si o colectivizare  a structurii gandite a utopiei  in care credem ca  existentam-viziunea noastra despre lume si noi insine. Astfel individul si societatea lui este modelata si modificata de utopiile gandite, considerate si prezentate lui ca axiomele existentei sale. In fapt acceptam si aducem in existenta iluzii- sau utopiile gandite de stramosi. Le facem vizibile si reactionam la ele, ignorand continuu evidenta modificarii conceptiei, perceptiei si a existentei noastre de dinaintea oricaror gandiri descriptive. Adica ignoram  utopia gandirii generalizatoare. Epoca generalizarii sau expansiunii utopiilor se manifesta prin ignorarea ei si prin credinta ca spiritualitate inseamna a gandi abstract, gandire abstracta. Astfel ne gandim pe dumnezeu si toti ingerii lui precum si toti sfintii transformandu-i in statui sau idoli, adica idei/lucruri/imagini virtuale, utopice, ignorand propriile fapte si gandiri modelatoare ale existentei lor.

Actualizam astfel utopiile strabunilor miscandu-ne in cercul vicios al obsedantei lupte cu moartea generand-o. Acest cerc vicios al comportamentului gandirii releva ca orice idee prin generalizare impietreste si nu mai evolueaza. Generalizarea extrema a valorii absolute a ideii si gandirii este "cimitirul ideilor sau gandirii abstracte" ; ideea nu mai poate evolua prin rutina ei .

Reflectand comportamentul a ceea ce denumim "statul" , acesta nu poate fi decat o structura gandita  neomeneasca, antisociala; Conceputa si folosita de neoameni care considera popoulatia de oameni ai planetei inferioara si pretabila sclaviei prin manipularea emotiilor si ambitilor ei,  prin imaginatie. Sentimentul puterii si superioritatii acestora se manifesta prin dispret fata de omenire si prin ostracizarea ei.

Asta pentru ca  atunci cand oamenii se confruta cu ceva ce nu inteleg, au tendinta sa creada ca este expresia a ceva supranatural, dincolo de potentialul lor si vad solutii de factura magica. Prefera intotdeauna sa creada in solutii magice decat sa accepte ca ar fi putut alege o solutie atat de banala si cu efecte atat de spectaculoase incat sa  poata fi rational intelese fara aportul credintei in miracole.

Nu exista magie adevarata in lume, doar Iubire. Restul este doar iluzionismul stiintei ascunse care instaureaza o ordine pseudo-religioasa si pseudo- stiintifica.

Capcana imaginarii necunoscutului sau vietii ne transforma in fiinte atat de tâmpe incât sa credem ca Dumnezeu ne pune sa muncim sau sa luptam pentru el. Atata timp cat nu suntem constienti de manipulare procesul poate continua linistit, Avem la dispozitie bazarul cu minuni ieftine, spectaculoase sau stiintifice,  minuni mincinoase. 

Religia care permite sugerarea acestor minuni este religia nevoii. Femeile sunt fiinte blande care  sufera enorm de dorul unui barbat pe care nu l-ar trada niciodata chiar daca ar descoperi o slabiciune periculoasa pentru el (calcaiul lui Ahile). Femeia e ingrozita de violenta si de gandurile violente ale barbatului si nu se va grabi sa-i descopere adevarata fire. Se simte respinsa si nedemna, incompleta , in dizgratia divinitatii = setul de iluzii diriguitoare ale unui control extern. Dezvoltarea controlului si manipularii faptelor este intretinut de  un semnal constient prin care se  caută rezonante constiente cu propria constiinta, cautarea de sine, sau a "jumatatii care intregeste". Aceasta cautare este bine condusa  de ordinea pseudo-religioasa (preoti) sau de cea pseudo-stiintifica (experti) care, intr-un fel bizar ne modifica genetic pin curgerea  timpului, intr-un fel si mai bizar. De ce nimeni nu se ocupa cu imbunatatirea creierelor nepamantenilor care rezerva omenirii un sfarsit dramatic-armaghedonul-spaima de sfarsit??? Nu poti trai cu adevarat de teama sfarsitului premeditat perfid.

Tot ne punem intrebarea cine au fost aceia care au initiat procesul hipnotic? Apoi l-au intretinut si perfectionat in timp , cine sunt cei de astazi care-l intretin. Ce ne intereseaza cine au fost aceia? Stim bine cine sunt urmasii acelor haini care ne fura copiii si se distreaza privindu-ne zbaterile inutile. Cum ar putea un 'sfant" sa inspire hoarda de criminai si ciocli?

 Ne putem gandi macar, ca singura plata omeneasca este ZAMBETUL curat, pornit din inima si nu unul fortat de exigentele marchetingului ?!? Cum ar arata o lume care ar folosi acest mijloc de plata al serviciilor dintre semeni?

Intreaga civilizatie astazi se bazeaza pe capacitatea mentalitatii produse de religii si expertize in stare sa produca clone suficient de tampe pentru a crede ca dumnezeu sau nevoia lor cere sa munceasca si sa moara pentru el. Este spre binele tuturor sa incetam sa credem ca lucrurile mai pot fi intoarse din drumul lor si sa boicotam rutina lor.

Stiinta adevarului necunoscut nici nu ne sluteste trupurile, nici nu ne ortaveste sufletele. Nici nu ne conduce . Este un dar de noblete, demnitate care ne regenereaza si invie mereu scotându-ne din haosul amestecului generat de "...ce zboara si nu se mananca"- stiintele minciunii si "apele care nu se beau" - emotiile generate de acea stiinta. Cand religiile-s date la o parte sunt suplinite de potentarea chimica a vietii sexuale (energizantele) care rapeste capacitatea discernamantului printr-un model de sexualiate dezastruos de risipitor de vigoare. Este un amanunt generalizator cu efectul:  tineri vestejiti deja.

Cand simti o alta viata cum se naste in tine, una paralela pe care sti ca ai trait-o in alte vremuri, cel mai mult ne mira repeziciunea cu care aderam la acea identitate diferita. Povara aceea a cunoasterii se revarsa peste noi si ne striveste . Acea pravalire(catarzis) se opreste  doar pentru a lasa loc unei furii greu de suportat.

Planeta iti apare ca o colonie de munca fortata fara gardieni in care disciplina era pastrata de o ierarhie religioasa care obliga populatia sa munceasca pentru cei care o inrobisera atat de perfid. Conditia de serb este cel mai adac cosmar imaginabil. Toti muncim ca vitele de povara pentru un fals dumnezeu care sa imbuiba cu rezultatele  muncii platite cu "30 de arginti".

Ne trezim "luptatori ai Omului". Recunoasteti-va ca sa fiti recunoscuti; iertati-va ca sa puteti ierta; iubiti-va ca sa puteti iubi Viata. 

Cateva extrase diriguitoare 

Iubirea este unica miscare creativa; satisfactia o uratenie. Nu mai reparam ceva, nici nu cautam razbunare; ci creem de la zero din iubire prin iubire civilizatia omeneasca, civilizatia bucuriei si mandriei de a fi om. Curajul este indrazneala de a fi om, ceea ce esti. Oare a fi om nu inseamna a fi impreuna cu viata si nu impotriva ei exploatand-o? Nu inseamna a fi liber, neaservit cuiva sau dator; a lua decizii in existenta proprie? A nu fi prozelit? Cand liberul arbitru se dovedeste o amagire nu ne ramane hotararea neindupecata in fata vietii si existentei nenegociabile? Hotararea este un angajament personal responsabil care ne eliberereaza de angajari si negocieri? Cu cine ne-am putea negocia existenta? Nu exista o autoritate reala deasupra individului uman, alta decat una iluzorie. Eliberam gandul din inchisoarea gandita. Il descoperim dintotdeauna liber; liber de a fi credul, slugarnic sau obedient, liber de a fi liber. Suntem liberi in inchisoare si inchisi in libertate! Este paradoxul libertatii ignorate a gandului. Suntem liberi in vorbe, dar in fapte? Sa o luam treptat, pas cu pas cu fata la soarele libertatii.