arta uitarii (calea iluziei 2)

 Suferința are sens numai dacă durează o clipă

Omul fără motivatii sau scopuri provoaca o stare de lehamite si neputință. Liberul arbitru este o iluzie care ascunde, oculteaza controlul exercitat asupra individului. Un univers pe care-l faci cu propria minte este unul comod pentru care nu suntem pregătiți. Comoditatea bunului trai doarme pe perna cu tine si isi bate joc de biologie.

Uitarea ascunde mijloacele ei in iluzia promisiunilor. Nu exista finaluri fericite ci doar crize a căror solutionare descoperi sau nu.  Mijlocul sau calea obtinerii scopurilor propuse este tocmai scopul . Pe calea iluziei mijloacele sunt  ascunse la vedere. Primul uzitat pe scara larga este mijlocul violentei cultivat la vedere, arbitrarul in miscare. Iluzia este credinta ca acest mijloc duce la realizarea unor scopuri opuse; de ex pacea prin razboi, progres prin confliuct.

Insa cel mai greu de depistat este mijlocul minciunii deoarece este ascuns de cunoasterea fragmentară cu care asociem stiinta; o sugestie negativa puternic inradacinată. Rezultatul acestei iluzii este ca cea mai cuprinzatoare religie inventata de om este "fragmentarea planetara" , o credinta cuprinzatoare care nu poate fi explorata din interiorul ei pentru ca nu are cine face vreo distinctie in raport cu altceva si ne induce nevoia unui erou, inteligente straine, mantuitor, etc, din afara biosferei planetare, condamnandu-ne la asteptarea solutionarii crizelor. Asteptarea este mijlocul risipirii energiei omenirii, durerii sale si probabil este instrumentarea psioho-tehnologica a unei  energii folositoare tocmai celor  asteptati, a unui Dumnezeu Strain gandului omenesc.

Cel mai simplu si eficient mijloc de generare de religii este "lupta cu moartea" A vedea "lucruri" care nu exista este primul semn al dragostei!?  Oare suntem constienti de ceea ce iubim sau  ne temem cu adevarat?

Explorand oceanul emotiilor umane putem gasi, dedesuptul valurilor si furtunilor gimbuslucrurilor curente ale suprafetei imagistice a aparentelor, un lac imens neclintit de ambitie. Este nederanjat de vreun explorator indraznet sufient de inconstient ca sa nu se teama.

Spaima tuturor il protejeaza, spaima intunericului si netarmuririi conduce omenirea prin formele de gunernamant ale neguvernarii. Democratia este o cursa stupida intre leaderi ratati, un fel de baricada in spatele careia ne pierdem initiativa si implicit pierdem bataliile purtate; un fel de ofranda adusa propriilor spaime si incapacitati de care nu profita nici macar cei care cred ca sunt profitorii ei. 

Stăpânul timpului

"Caderea unei frunze e o vesnicie pentru mine dupa cum vesnicia va fi senina precum caderea unei frunze."

Exista doar doua imprejurari in care  ne-am dori ca o clipa sa nu se mai termine; prima este aceea a agoniei, iar cealalta este apropierea iubirii. Amputarea brutala a unei intregi laturi a timpului tau este un sacrificiu al barbariei inconstiente. Timpul ar trebui oprit si cand ai nevoie de un ragaz de gandire , sau cand  esti nehotarat.

Dusmanul cel mai mare al timpului este profetia care se autoindeplineste, preziceri autorealizabile, ele ascund credinta că poți  controla nu numai ritmul curgerii timpului ci și cursul evenimentelor. Poti evita acest pericol daca folosesti curgerea timpului asemeni curgerii apelor cand  te abții să bei.

Toate aceste reevelari ale explorarilor, deja istorice ale omenirii, nu pot decat sa deschida ochii asupra celor ce se intampla in lume sau  "civilizatiea de astazi" . In faptele ei civilizatia asta  este doar o adaptare nereusita si diforma a unei lumi de origine, uitate sau sterse din memoriile de lucru.  Sau care poate nu a existat  decat in visul si aspiratia noastra si suntem chemati să-i dăm viata astăzi visand-o cu ochii deschisi?  Vazând plenitudinea, ordinea si frumusetea indescriptibilă a omului si  lumii asa cum este ea si nu asa cum ni se prezinta a fi in massmedia politizata , oglindind in aceasta vedere gandirea fragmentata a indiferentei incomensurabile fata de propria fiinta pe pozitia de eu/ganditor- ne recunoastem  uratenia si irationalitatea monstruozitatii asa numitului "intelect superior" sau eului divin al unei specii autodistructive  autointitulata "sapiens". Toata povestea in derulare este expresia ultimei iluzii-utopii. Totusi foarte putini oameni fac constienti rau naturii proprii si celei planetare sau cetatii pamantesti a lui Dumnezeu cel viu salvat de Mesia de teama nemarginirii sale. Greu de crezut dar intreaga poveste este rezultatul manipularii iluziilor sau sugestiilor misoneriei protective in fata barbariei ca expresie a haosului. Dar ce facem acum cand barbaria a acaparat , globalizat planeta si avem in ochi doar prafurile aruncate de smecheri ratati  care mai cred ca suntem orbi si nu vedem tradatorul din prieten si hotia din contracte? Raspunsul prieteni e v...  . Calea demagogilor spre putere este vrajba si conflictele sociale si intercomunitare; cine acuza se acuza nu se scuza. Fara constiinta Unicei esente suntem in bezna chiar in maretul edificiu al intentiei divine/creatoare- edificiul perceptiei creatoare.

Din iubire cu iubirea fiecarui simțământ, gând, cuvânt  si fapt- sau in clipa curgerii faptei trăind, nu  este  o indicatie prețioasa sau diriguitoare a unui interes strain , este descoperirea propriei libertati in actiune cand totul este aici si acum si nimic nu este de făcut. Intrecerea cu ganduirea clipei. Cea mai mare iluzie a omenirii este iluzia nevoii. Psihologic tratata, verbalizarea de mai sus pare a fi lipsita de ratiune, insă stiinta intregimilor relevă ca lipsa reactiunii la lipsa este semnul puterii/energiei.  Si reciproca este valabila -slabiciunea omului care da altuia putere asupra fiintei lui este reactia la reactii- cantecul de lebeda. Ce melodie fredonati in creier? Nu tot ce pare a fi este asa cum crezi că este.