comuniune

 Fiecare natiune are propriul Dumnezeu.

El se releva in desfasurarea istorica a destinului poporului sau. A bloca cursul istoriei unui popor este esenta a violului. 

Acest blocaj se manifesta prin coborarea in desuetudine a tuturor valorilor culturale specifice care individualizeaza si da sens existentei sale; prin inlocuirea lor cu modele si rutine temporale straine.

Se spune ca dreptatea e pedeapsa aplicata nedreptilor, dar intrebati-l pe Giordano Bruno unde e dreptatea. Cum sa ajungi la Dumnezeul imensitatii daca nu treci prin Dumnezeul propriului popor implinindu-i destinul? Obtinand o intelegere platita cu pretul greu al unei vieti traite degeaba?

Caracterul efemer al civilizatiilor  determina fiintele sa se inalte  din pasivitatea falsei libertati, a  incomensurabilei indiferente, a somnului ratiunii bigotismului. Spaima de "mai mare", naruie actiunea si este un blocaj.

Astazi evidentele ne releva ca istoria Romaniei este blocata, infundata; o fiinta mutilata de vremurile pe care le traieste si care a devenit rea si vicioasa, ascunsa si complexa, inchisa in cercul vicios ca e pacatoasa tocmai pentru ca nu crede ca e pacatoasa, vinovata pentru ca nu crede ca e vinovata. Romania seamana unui butoi cu legume puse la murat de propriul ei stat sub presiuni straine propriului destin. Insa fructele necoapte ale destinului sau istoric se vor acri pana vor deveni necomestibile unor dumnezei starini si falsi care instrumenteaza "cazul" Romaniei.

A venit vremea vorbelor clare. Daca nu, vom sfarsi in mod obligatoriu in religia straina care ne-a manipulat atata amar de generatii prin cozile de totpor. Ori inviem adevaratul nostru leader care ne poate da un orizont de dicolo de cel al blestemului, ori  vom pieri din orice fel de istorie asemenea altor multor culturi, ca de exemplu etruscii, etc. Istoria universala retine sub forma miturilor doar pe cei ce s-au confruntat cu crize si le-au rezolvat condusi de un leader care devine in istorie erou. Un erou castiga doar razboaiele comunitatii niciodata pe cele personale. Nu exista finaluri fericite ci doar crize care sunt rezolvate sau nu.

A alege un tel si a merge spre el este un drum chinuitor  pe care daca nu-l parcurgem impreuna, ca popor vom disparea; unora nu le pasa!. Nu va amagiti cu "destinul" revelat de inactiuni, destinul e un cuvant mare si lipsit de orice sens fara actiune. Cat de usor ne acceptam, ne acceptam neputinta!!!  

Un conducator e adevarat cand schimba vremurile. Nu criticati daca nu aveti ceva sa puneti in loc! Cel mai mic rau nu e drumul implinirii binelui; graba e mama tuturor belelelor. 

Fac parte dintr-un popor suveran pe propria istorie care-si sustine si apara propriul Dumnezeu al blandetei, ospitalitatii si care nu a ravnit la bunul altuia? Sunt apatrizi nepasatorii, cei care se complac a fi simple marionete intr-un joc care a inceput cu mililenii in urma, apatrizi cum sunt si stapanii lor?

E o slabiciune sa tii in gazada pe cei care vor sa te omoare sugandu-ti resursele de Dumnezeul tau date! Nu are nici o legatura cu compasiunea si toleranta, este pura prostie. Cand esti des-fiintat ca natie, esti mort odata cu ea; nascut fiind pe pamantul ei nu e "o intamplare" oarecare. Cand  aperi natia, aperi cetatea pamanteasca a Dumnezeului care i-a dat nastere si fiecare natie are menirea sa o faca. Asa vor prospera toate natiile pmantului sfant  , cele care nu vor adopta rutina lacustelor.

Imperialismul este expresia trufiei celei mai simpliste de a crede ca Universul intreg e o prelungire a conceptiilor si structurilor proprii; o gandire incompleta si saraca care  conduce in mod obligatoriu la aceeasi soarta pe care au avut-o in istorie toate imperiile. Vor ramane in istorie la capitolul "asa nu" ca pilde ale cruzimii si adevartei barbarii ale ignorarii vietii. Omenirea a pus de prea multe ori in mana unor incapabili puteri nemasurate, greutati false in balanta puterii. A sosit clipa ca timpul sa renunte cand in cale-i se deschide un orizont cu totul nou. Orizontul " mortii mortii si invierii vietii", "nu este astazi, nici maine, nici ieri, nici totdeauna", "el zeilor da suflet si lumii fericire" . Sus inimile voastre!

Ma simt in comuniune si cu ce a fost rostit ( rostoit) si cu ce nu este rostit (rostoit) inca.

Profetie:

 "Vedeti cum urna crapa, cenusa reinvie, cum murmura trecutul cu glas de batalie poporului roman?Cum umbrele se-mbraca in zale ferecate si fruntile carunte se-nalta de departe?

Cad putredele tronuri in marea de urgie, se sfarma deodata cu lantul de sclavie si sceptrele de fier.; in doua parti infernul portalele-si deschide spre a incapea cu mia rasufletele hade ale tiranilor ce pier!

Dar cel putin nu spuneti ca aveti simtaminte, ca-n veci nu se imbraca in vestede vesminte  Misteriul cel sfant"