consensul

 Adevaratul consens este cel ce  nu trebuie enuntat.

Doi indragostiti merg tinundu-se de mana tacuti, fara sa declare dragostea . Dragostea este consesul lor tacut ce nu implica declaratia, enuntul sau. Este consens  adevart si merg pe acelasi drum impreuna. Cand apare enuntul consensului incepe dezacordul generat de diferitele conceptii si modalitati de exprimare a enuntului, incep exigentele implicite acestui enunt si disensiunile nevoilor reciproce. Nici macar in plan teoretic nu avem sustinatori si ne simtim datori sa vorbim , sa scriem pentru a obtine un consesns. 

Insa consensul modelat conceptual sau gandit prin stabiliri de reguli a cum trebuie sa fie comportamentul sau, nu ne tine impreuna , nu ne uneste, ne dezbina. Inteleptii releva consensul mersului spre Dumnezeu daca ramane tacut, prin enuntul sau ne intoarce din cale; Despre Iubire si Dumnezeu nu se vorbeste ci se faptuieste, iar faptele ne definesc cand  pornesc dintr-un consens tacut, din intimitatea fiecaruia. 

Pare a fi o observatie nelucrativa dar viata ne invata ca orice efect se recunoaste in cauza. Consensul enuntat socialmente conduce la negoiciere si ne-a transformat in sclavii mercantilismului simplist sau elaborat in care fiintele se vand/cumpara si tradeaza reciproc.

Iertarea ca si consens social enuntat a condamnat populatia societatii respective la a fi sclavii altora . Evidente revelatoare ale afirmatiei de mai inainte: unii suficient de hoti au inventat o religie a pacatului de ei inchipuit, a unei viovatii perpetui, iar altii suficient de frumopsi o religie a meditatiei pentru cautarea sinelui, a unui adevar ultim la care sa ne inchinam si supunem, cautare fara rost, nu are sfarsit. Consecintele le traim cu totii, slabiciunea de a nu actiona impotriva celor ce vor sa te distruga, iertandu-i. Daca nu  reusim sa iertam , picam in plasa pacatosului incapabil de iertare, tradatorului consensului enuntat si daca nu vom gasi adevarul ultim vom urma la nesfarsit indicatiile pretioase ale frumosilor iertandu-i mereu de incompetenta invataturilor lor. Am intrat in cercul vicios si pervers inventat de ei, sclavi ai naivitatii si slabiciunii de a ne accepta neputinta.

Alt consens enuntat, cel al pacatului femeii ca receptacol de dezastre a generat dezastrul "statului barbat" a carei esenta este razboiul, esenta violului considerata fundamentul pricipal al existentei. Un consens enuntat  aiurea si instapanit cu forta, genereaza alt enunt consensual aiurea.

Alt consesns social, cel al acumularii fara limite. Resursele acumulate vorbesc foarte mult si bine de natura celor care le-au acumulat . Consecintele consensului sunt evidente: ingradirea drastica si ingreunarea oricarei decizii, ii transforma in dependenti miscandu-se doar pe o linie; sunt lineari ca serpii.

Impunerea consensului social al predictibilitatii va transforma populatiile in robotei in piele de om caci este specific doar robotilor. Consecinte : disparitia initiativelor, inspiratiei si intuitiei, creativitatii specifice fiintei umane si geniului lor, generalizarea sclaviei mentale. Nici o descoperire  stiintifica sau de alta natura nu putea fi prezisa prin natura noutatii sale.

Respectarea oricarui consens enuntat si acceptat socialmente cu un obiectiv declarat, nu a condus la atingerea obiectivului relevandu-si contradictiile; ori a fost mijlocul a ceea ce a rezultat si nu a ceea ce s-a declarat ca obiectiv; ori a fost pura idiotenie, incompetenta conducatorilor unei societati si lumii.

Ma intreb ce existenta este asta in care conduceri nelegiuite ne impun sa nu avem incredere in noi, sa ne indoim de noi si inspiratiile noastre, sa fim creduli si obedienti poruncilor lor ( de tipul discursului " aveti incredere in tatucul Stalin") si ne condamna la sclavia tuturor relelor?

Doar lucrurile nerostite le avem impreuna.  Motiv pentru care cardasiile potrivnice sau hotesti functioneaza.   Cardasia (omerta) nerostirii premeditarilor perfide, distrugatoare la adresa fiintelor omenesti si a lui Dumnezeu, ne face complici cu ele.

Oare acceptam si ne complacem ca sa intretinem mareata iluzie amarnica ca nu traim degeaba? O viata traita degeaba este o grea plata pentru o 'intelegere" tarzie si inutila. " Ce nu ai in clipa-n  care ti-ai dorit, se schimba-n rau cu vremea de farmec saracit." ( M.Eminescu)