semnificatia insignifiantei

Paradoxul se naste dintr-o exprinare ambigua care induce in eroare sau releva un aspect subtil.

Istoria este generata de evenimente cruciale dar, indivudul nu e niciodata de o importanta crucila. Oamenii traiesc si mor ascultand aiureli; un amestec de umilinta vinovata, impertinenta grosolana, mandrie artificiala si resentimente mormaite formeaza un camp psihologic drept consecinta.

Saracia, mizeria, infractionalitatea si demagogia sunt corelate si evolueaza impreuna in acelasi sens.

Nu punem intrebarea: civilizatia asta se afla pe un drum gresit si asa a fost de la inceput?!  In mai toate sondajele de opinie persista intrebarea daca credem ca ne aflam pe un drum gresit ; insa procentajele negative nu produc schimbari de directie sau sens iar cele pozitive conduc la acceptarea situatiei de fapt. Orice răspuns am da, rezultatul răspunsului societatii este acelasi. Insa ramane laitmotivul ideii de reformare sociala ca necesitate stringenta, imperativa. In numele unor idealuri marete , implicarea poporului in politica, "guvernul e poporul", reforme, progres, etc, se cere accesul la putere pentru obiectivarea lor sociala.

Demagogia e calea accesului la putere

Cand demagogul ajunge la putere situatia evolueaza de la "guvernul e poporul" la "eu sunt poporul". 

Demagogii se hranesc din tulburarile sociale si  nu au nici un interes sa rezolve conflictele segregarii ; dimpotriva le amplifica învrăjbind intre ei diferitii actori sociali. Sunt personaje jalnice cu multi adepti pe care nu-i pot pastra In ultimii 25 000 de ani democratia nu a fost pusa in practica prea mult timp pana sa se dovedeasca un eșec total. Societatea are legea conservarii ei.

Nici una din teoriile idealiste nu este pusa in practica. Izbucnirile emotionale inflăcărate se aseamana "focului de paie" Puritanismul genereaza o societate aspră, restrictivă; pune barbatul pe primul loc generand fracturi si abuzuri ale psihicului social, compensate prin violente refulari sau prin pervertirile firescului.

Lumea laica insa, ofera mai multa libertate. Oamenii nu pot fi înfrănți si ținuți prea mult in frâu. evită amintirile eșecurilor si cei slabi trec in barca celor cu mai multe șanse chiar si impotriva convingerilor lor

Certitudinea nerostita a fiecaruia este imperativul schimbarii- fara a oferi in schimb un mijloc propriu pentru ca il  considera insignifiant. Se lasa pe mâna inertiei trecutului istoric al modelelor consumate deja si care  evoca schimbarea. Este un cerc vicios.

Daca oile ar avea vise, ar visa fiecare sa ajunga cioban.

Stiinta desavarsita a psihicului uman (prestiinta) implica  exigenta competentei necesare oricarei modificari sau schimbari, cu alte cuvinte competenta autoguvernarii. Aceasta competență nu este "o calificare la locul de munca", nu este "o reteta scrisa" pe care să o înveti la scoala administratiei si o aplici memorand-o. Ea se naste din profunda intelegere practica a stiintei in dinamică evolutivă, curgatoare. In fiecare zi omenirea se afla cel putin intr-o bifurcatie  care necesita raspuns;   Acest imperativ face ca istoria sa nu ajute prea mult, este nevoie de o calitate individuala. 

Intuitia este Arta Mintii Omenesti de a gasi raspunsul corect pornind de la informatii incomplete sau chiar false. Nimic din ce stim noi nu exista in univers mai complex, mai complicat decat creierul uman; dar a sti nu este totuna cu a pricepe.

A pricepe inseamna a practica. A practica stiinta este al naibii de greu, insemna munca asidua in folosul comunitatii, inseamna luptă individuală cu inertia si ignoranta, o lupta pe care o duci singur si ceilalti incearca sa te convinga sa o suprimi prin adaptare. A știi doar este inutil, nu produce efecte ci doar conflictele din campul gândirii, zbateri inutile. Pe langa "valea plangerii" mai este si "valea zbaterilor" pe care este dificil sa le traversezi cu succes, se sustin reciproc.

Cand un grup de oameni suficient de inteligenti, suficient de entuziasti si mai ales suficient de onesti isi asuma competenta guvernarii, oamenii din viitor ii vor considera eroi . Acestia sunt eroii imortalizati in mituri si legende, cu exagerarile de rigoare, care conserva istoria societatilor printr-un fel de selectie calitativa istorica care puncteaza  doar bifurcatiile in care s- au gasit raspunsurile corecte. Insa acestia nu pot fi alesi de cineva; doar faptele ii aleg. 

Evidența complexitatii  sistemului social in dinamica perceptiei mentale ne face sa-l asociem cu haosul, iar preocuparea stiintei de a găsi legitățile care-l guverneaza este indreptățită. Intutia faptului confirma ca orice fenomen sau fenomenologie oricat de haotica ar parea a fi- are la baza o ordine intr-un contex extins. Este de ajutor intelegerii faptului ca orice  schimbare inițiata are efecte secundare neprogramabile.

Esenta teoriei haosului ar putea fi formulata astfel:  cu cat o schimbare este mai drastica, creste  excesiv numarul de efecte secundare, iar rezutatul scontat va fi nu numai departe de ceea ce s-a planuit, ci chiar imprevizibil. (din mecanica cuantica)

Astfel, orice modificare planificata sa-si atinga scopul trebuie sa fie "minuscula, delicata", astfel incat sa putem gestiona efectele secundare intr-o masura acceptabila. Orice schimbare majora produce efecte secundare care nu mai pot fi gestionate. Orice schimbare care nu este minimală atrage dupa sine haosul

Astfel "minimalizarea' este arta transformarii unei evolutii nedorite intr-una mai putin supărătoare.  Fapt care se si manifesta in atitudinea omenirii, coborand in desuet cultura, politica si economia rapacității  fata de om.

Nu ne putem baza pe ignoranta nepricepuților care viseaza sa ajunga zei sau sa faca istorie. Ca sa ajungem undeva trebuie sa stim unde ne aflam. Ca sa ajungem nu putem pleca de unde am ajuns deja, ci de acolo de unde vrem sa ajungem stabilind etapele minimizarii.

Ca sa ne miscam ca societate avem nevoie de inteligenta, constienta si repere. Constienta este dificultatea   pentru ca intermediaza ascunsa "la vedere". Semnele unei societati in declin si dizolvare sunt semnele unei minti decadente . Declinul societatii este la vedere si in mod firesc intram in conflict cu situatia insa, o intretinem mereu in gandire si in fapte, o conservam. (nu are importanta pentru ignorant ca aceeasi gandire are efecte si asupra corporalitatii sale si a multimii indivizilor care trebuiesc mereu vaccinati)

Semnele unei gandiri  decadente sunt la vedere: -relatiile cormerciale se bucura din ce in ce mai putin de libertate, -comunicarile sunt cenzurate si controlate, -accesul la resursele financiare materiale este din ce in ce mai restrictiv , mai discretionar, -cercetarea stiintifica este fara vigoare sau incartiruita in cazarme, -economie disfunctionala prin supraconsum, crize energetice, alimentare, financiare, institutionale, personale, etc. -subcultura violentei,  birocrației si infractionalității, rapacitatii.

 Demagogii birocrati si infractorii prospera impreuna; birocratii pot fi  vazuti  ca infractorii sau cioclii democratiei, personaje jalnice care se cred reincarnarea zeilor de altadata si ne determina sa reflectam ca numarul si categoriile de zei este echivalent cu numarul si categoriile de idioti de pe planeta. Nu exista mostenire, ereditatea pozitiilor functionale in societate decat pentru idiotii patentati.

In mare acestea sunt semnele dinamicii unei inertii a practicii sociale si conservarii  ignorantei, a incomensurabilei indiferente istorice fata de fiinta omenească

Fericita este lumea care nu are istorie!!! Viata-i se intinde inainte precum o vastitate spatiala necartografiata.

Oare istoria omenirii este inevitabil si iremediabil hoatica in toate privintele ???

Oare exista o societate diferita de toate cele pe care le stim pana acum, stabila si pe placul tuturor si care evolueaza prin intelepciunea insignifiantului pas al metamofozei sau zambetului ?

Pace si iubire!