alte cateva reflexii revigorate

 Tăinurea este transformarea  slabiciunii in putere

Promovarea  sinelui este slabiciune, manifestarea lui este putere

Istoria personala sau esalonarea esecurilor constrangatoare

Fragmentarea care produce separare nu este altceva decat o vointa  in miscarea de a rupe in bucati un intreg , de ex. omenirea, pe mine, etc

Incetarea cautarii de sine conduce la incetarea fragmentarii si trairea sinelui- revelatia fiintei

Increderea in izbanda este samanta izbanzii.

Prestiinta izbanzii este acea forta care nu poate fi decat stiinta pura care precede manifestarea ei

Credinta este increderea in necunoscutul care guverneaza izbanda inainte de manifestarea ei

Increderea in sine este stiinta pura neintermediata

Libertatea este sursa probabilitatilor infime care fac posibila modificarea direcțiilor de miscare a intregimilor.

Matematica posibilului face ca micimea impulsurilor cerebrale cu probabilități mici/ minime de manifestare la scara sociala sa fie obiectivate.

Individul minte, el nu poate fi controlat fara o modificarea a emotiei prevalente, a utopiei prevalente care-i gestioneaza gandirea/memoria

Decadenta este o structura generalizanta in gandire/memorie, nu in fiinta.

Satisfactia si aristocratia sunt  constructiile cea mai urate a decadentei gandite

Bucuria, - desi imi este in ochi- mă orbește, desi imi stă in gura- mă inșeală, desi nu imi place- o mănânc.

Dragostea cu de-a sila este un violator ascuns sub hainele bunăvoinței altora sau disperarii proprii.

Autoguvernarea este instinctul vigilent in fata impulsurilor rapacității

Atentia este paznicul cel mai puternic, cel mai bun si mai fidel al mintii individuale (sufletului)

Culmea ironiei este teama de cuvinte, doar zambetul in fata lor e protectorul individualitatii spiritului propriu fiecaruia

Dacă credeți ca nu aveti putere , atunci zambiti si utopia necredintei dispare.

Speranta este o asteptare, o amânare zadarnică a esecului scontat inaintea  facerii oricarui plan.

Graba este fuga de sinele inteligent.

Toate emotiile reprimate apar in urma modificarilor provocate de nevoile sociale, familiale, scolare. etc, 

Exaltarea emtionala specifica X-treem-ului de import este o miscare discriminatorie in plan afectiv, un banc de pesti ce inoata in lacul imens si neclintit al ambitiilor demonstrative.

Filosofia de viata - modificarile subtile ale viziunii in existență

Un nivel de cunostinte incredibil de vast si complicat, cu variabile independente este oglinda impulsurilor de gandire combinata a miliardelor de celule, a toate gandurile si sentimentele individului uman . Planul lor este viata si respiratia.

Guvernarea este conducerea inteligenta a propriului potential si este obiectivul mintii pure omenesti

Prestiinta este necunoscuta dar activa ca minte umana

Orice predictie este o inductie (sugestie), o miscare a mintii, o modificare in toate substraturile ei- fii atent ce-ti doresti ca nu vei recunoaste cand primesti.

Orice inductie/planificare este si trebuie vazuta ca o ecuatie axiomatica a prestiintei tuturor. Nu are nimic personalizat in ea- nu ne priveste doar ca persoana, este pentru toți- e un fel de matematica neurochimică

Orice inductie/sugestie/dorinta/planificare/etc, nu posedă o probabilitate importantă de a se implini in mod spontan si de la sine. Implica studiul tendintelor generale ca directie si mai ales al bifurcatiilor miscarii.

Realitatea bănuita se abate de la orice predictie proiectata si implica studiul puntelor de divergenta, implica deasemenea o metoda rezonabila de corectare

Mintea puternica e disciplinata. Cultiva inocenta, cultiva constienta de sine, cultiva degajarea sinelui care nu are nimic de ascuns pentru ca nu minte, nu in ultimul rand cultiva eficienta.

A fi eficient este realmente a nu tine mintea sub o bariera stricta si constragatoare.

Prima calificare este faptul ca mintea pricepe ca este preștiință pură. Verbal- "sunt" este prestiinta.

A doua calificare este autocorectia. Mintea care ascunde/minte este una blocata.( realizam ce minte au politicienii!)

Autocorectia implica "inventarul" slabiciunilor, al osesiilor curente de a fi ascultat si inteles, de a ascunde, de a intelege, obsesia maimultului si maiputinului, etc.

Orice manifestare constragatoare dezvaluie o obsesie. Mintea se obsedeaza foarte usor, e o boală.

Orice noutate relevata este o recunoastere de sine care duce la dizolvarea personificarii sinelui asociativ, ceea ce conduce la "intelegerea pura" care nu are nimic personal in ea , dar nu trebuie sa confunde persoana cu templul corpului biologic- este o problema mentala de corectie si curatire nu una biologica 

Interesul e tocit de clisee si importanta nu e strict academica

Fuga de relationare onesta interumana a dus la solidificarea izolarii  de viata asa cum este ea, miraculoasa fara forma care sustine implicand existenta tuturor formelor.  Conceptele  si premeditarile, superstitiile si inchipurile a solidificat un inveliș aemenea unui  fel de cosciug al celor in viata simbolizat de metaforle "stanca minții", "zidul memoriei", "inchisoara perceptiei", etc. 

Inteligenta indispune

In viata pornim sub diriguirea filosofiei sentimentului si existenta infloreste, ajungem pe lama taioasă a inteligentei perceptiei ca apoi sa alunecam in filosofia gandirii care ne risipeste vitalitatea prin depersonificarea impersonalitatii acesteia si obsesia controlului. Vom reusi sa asamblam  intr-un sistem armonic evolutiv cele doua esente/forte incomensurabile, corp-minte, sentiment-idee  care tind sa se separe si individualizaze separat? Raspunsul faptelor va confirma reusita sau mai de graba esecul. Omenirea este in aceasta intersectie, in aceasta bifurcatie hotaratoare. Care poate fi elementul  triunitatii stabilitatii psihicului si societatii? Care este sfantul duh? Acordul nu este un lucru ci o dinamica, nu este o tinta ci un mijloc, chiar jocul vietii, simfonia sferosferei?. 

Tot ce stim este ca nu stim sau percepem dar nu pricepem, lasam in seama necunoscutului prestiintei pure care ne exprima ca oameni? Nu stim nici macar ce inseamna a fi om , acel "lucru mare"!. Ramanem mistere pentru noi insine, dar ce conteaza , existam ca mister. Oare omenirea are un viitor al destinului sau original fara ca noi sa descifram misterul, sau s-a ratacit in haosul sugestiilor degradante ale utopiei si pierderii originii sale in uitare?

Speranta in timpul unei actiuni este germenul dezastrelor viitoare

Suntem mistere intr-un mister infinit si esenta lui este fiintarea in miezul căreia  toate sunt egale. Cu toate acestea suntem chemati sa dezlegam misterul fara a avea speranta ca vom reusi vreodata. Primul mister ar fi intentia, urmatorul edificiul sau perceptia, urmeaza misterul mintii usor de păcălit cu propriile-i convingeri, misterul inimii, misterul constiintei si misterul spiritului uman, etc, mistere peste mistere 

Mintea refuza sa nu-si poata explica orice si propria explicatie devine  inselaciunea,autopăcălire. Explicatia vine din impulsul de a controla, putem diminua acest impuls in care luam totul asa cum pare a fi si in serios ,apoi incercam sa controlam propria perceptie? Este o provocare de neevitat. Extraordinarul infinit perceput si intindrea constiintei umane doar  una cu șirul incomprehesnsibil de evenimente misterioase aduce. 

Fara sa râdem de propriile convingeri nu avem acces la libertatea inimilor. Suntem atat de conditionati sa credem ca noi stim ce si cum este viata încît, este foarte greu a renunta la toate conceptiile gresite, ideile preconcepute, la prejudecatile si superstitiile, complicatiile cu care am fost crescuti. Aceasta provocare merita traita , numai prin trairea misterului , una cu el, vom explora inexplorabilul. Ce poate fi mai sublim in existentă? Convinsi ca nu vom reusi vreodata să nu incetam străduința! Trebuie să păcălim păcăleala, calea umorului care salveaza omorul! Am teoretizat minimalizarea schimbarii necesare pentru a evita atragerea haosului si cred ca minima schimbare este zambetul in fata misterului lui a fi.

Nu am scris pentru cei care stiu ca sa le provoc revolta, ci pentru cei care nu stiu si sunt fara speranta pentru a nu se mai considera prosti. Suntem bine asa cum santem nemodificati de nevoi si exigente, incetand compensarea lor si privind misterul fiintarii cu ochii larg deschisi de uimire.

Pace si Iubire!