orgoliul

De cate ori lucrăm pentru o realizare , avem tendinta sa ascundem ajutorul primit.

Vrem sa ne asiguram paternitatea relizarii. E un joc copilaresc care nu poate trece nevăzut de orice om cu mintea intreaga.

A nega impulsul ogoliului oricat de firav ar fi, este tot una cu a accepta ca nu suntem insuflețiți  de bătăile inimii. Nu pot impiedica nici una nici alta. Orgoliul e acolo, oricat as incerca sa-l fac sa nu se vada; sunt ceea ce sunt si relevante sunt actiunile ca sens si motivatie, intensitățile trăirilor.

Sentimentele sunt forțe, motoare puternice a acțiunilor omenesti. Mult mai puternice decat pot pricepe chiar oamenii. Cel mai firav impuls poate conduce la realizari inimaginabile. Insa orice exagerare sau exaltare poate contribui la pierderea a ceea ce vrem cu adevarat. E foate usor sa exagerezi dar asta nu contribuie la atingerea scopurilor. 

E usor sa realizezi un monstru de aroganță, incremenit in propria îngâmfare si prejudecati meschine. Dar acesta,  desi sustinut de forta violentei, fizice sau politice, individuale sau de grup, nu poate obtine încrederea nimanui;  lipsa  increderii este principalul factor de decadere favorizand declinul oricarei constructii pe fundatia tiraniei. 

Tirania are de partea ei forta. Jocul politc dintre diferite grupari care vor sa puna mana pe putere si sa gestioneze resursele tuturor  in interes propriu,   realizeaza exclusiv doar rotatia la guvernare a gruparilor politice. Insa oamenii saraci, abuzati si oprimati care voteaza raman mereu in aceeasi stare, sau poate mai rea cand gruparea victorioasa se dovedeste mai capabila decat altele sa mentina puterea.

Tirania e prezenta, e reala, viitorul ipotetic diferit.

Insa jocul mentinerii tiraniei puterii este acelasi indifereny de actorii lui. insa locul mentinerii puterii este mult mai  dificil decat jocul obtinerii ei. Acest joc implica invrăjbirea celor stăpaniți, unii impotriva celorlalti. Nici un om cu mintea intreaga nu isi doreste susținerea unei structuri sociale , imparatie, regat, presedentie, guvernare care supraviețuieste incurajând ura si suspiciunea reciproică. Nici un om intreg la minte nu doreste sa obtina suprematia asupra celorlalti.

Tentatia "coroanei" regale, prezindetiale, etc, e un fel de boala. O boala care distruge ratiunea si te molipsesti de ea cu cât ocupi un post mai inalt in ierarhia suprematiei politice, economice, militare, etc.

Lumea e atat de blocata in necesitatile sale si ambitii conflictuale , incat reprezinta cea mai importanta cauza a incapacitatii guvernarii sale. "Tiranul" e mai degraba un loc decat o persoana. Daca nu locuiesti undeva anume nimeni nu te considera "imparat", presedinte, etc Astfel, orice tiran este prizonier al ambitiilor sale, un izolat stăpânit de mania conspiratiilor potrivnice pozitiei sale pana la paranoia.

Daca animalele ar putea sa găndesca  si-ar imagina ca sunt bine tratate in perioada in care sunt ingrășate pentru tăiere. Daca istoria ar fi cuoscuta si inteleasa, nu s-ar repeta aceleasi greseli stupide. 

Insa inertia ca fenomen are patru dimensiuni, cea fizica. cea sociala. cea psihologica si cea psihica.

Conducerea cu brutalitate fățisă  este semnul decaderii puterii ; ca urmare modalitatea ascunsa de supravietuire a acesteia este incurajarea suspiciunii si neincrederii intre vecini, incurajati sa se lupte intre ei. Uimitor cat de simplu faci invizibil ceea ce este necesar a vedea si intelege evenimentele. Nu vedem ce avem sub nas si ne sustinem declinul ca popoare si civilizatie.

In societate găsesti prea putini oameni care sa se uneasca si sa actioneze in folosul existentei sau sa faca front comun impotriva centralizarii tiraniei.(sau tiraniei centralizate).Daca te străduiesti poti lua oricand in răs un ideal inalt. Ce repede inveti un stil de viata si capeti obieceiuri chiar daca sunt potrivnice existentei proprii.!!! 

Discriminarea de orice natura este cel mai simplu obicei pentru ca te face sa te simti bine cand o faci si este usor sa o faci. Intotdeauna exista un grup de oameni care se uita "de sus" la ceilalti. 

Exista o ura aparte, aproape rituală, fara nici o justificare rationala, care are o mare influenta asupra cursului istoriei. E regretabil ca exista oameni care orpimă pe altii. E o sfidare a tot ce este decent , a tot ce este firesc.

Intr-o societate  complexa si vicioasa, lumea tanjeste dupa un trecut simplu si virtuos. Oricat de simpla este societatea in care traieste, fiecaruia  i se pare vicioasa si complexa. Huliganii sunt creatia celor respectabili si coruptii a moralistilor.

Am incercat sa prezint o sinteza a unei explorari a manifestarilor in societate si istorie a unui Ego exacerbat dincolo de limitele in care poate fi siau este folositor.  Ca sinteza am evitat cat am putut explicatii si argumente - nu stiu si daca am reusit; ideile pot sa fie aparent dezlegate intre ele, dar , dupacum spune  "Marele Anonim" orice si oricat am invata , invatam mereu despre un singur mister.

Pace si iubire!