inteligenta nu face audienta

 Legile sunt consecinta evaluarii circumstantelor.

Odata cu schimbarea circumstantelor, legile devin inutile si chiar daunatoare.

Legile formulate corect si echitabil , desi nu mai sunt utile continua sa se aplice , raman in vigoare din inertie sub forma cutumelor bunului simt.

De aceea, nu e doar corect ci si folositor ca legile sa fie incalcate pentru a atrage atentia asupra faptului ca legile devin inutile si chiar daunatoare prin incongruenta lor cu dinamica imprejurarilor.

Atavismul legilor rigide , fara adaptare la  dinamica imprejurarilor, face ca societatile sa vegeteze si sa se fosilizeze.

Intr-o asociere libera exista intotdeauna un elemet perturbator, constrangator, regula sau legea, dar este pretul care trebuie platit pentru capacitatea de asimilare a noului si pentru schimbare.

Autoexaminarea neintrerupta este un proces de invatare si autocorectie, invatare din experienta si gandire. Ca urmare obiceiurile si conceptiile nu pot fi pastrate din inertie pur si simplu - ele trebuiesc  schimbate ori de cate ori este necesar.

In libertate , chiar si atunci cand toata lumea este de acord, nu se poate sa nu existe cativa indivizi care sa aiba alta parere. In unele cazuri acestia pot avea dreptate si daca sunt suficient de inteligenti, suficient de entuziasti si suficient de cinstiti, in final au castig de cauza si oamenii viitorului ii vor considera "eroi"

Intr-o civilizatie daca o minoritate beneficiaza de tehnologie avansata (stiinta materiei) si o varsta neobisnuit de mare (stiinta biologiei-biotehnologia), se va separa de ceilalti si vor ajunge sa dispretuiasca restul omenirii si lumea ancestrala, o va domina si oprima. O societate dependenta in totalitate de tehnologie devine neevolutiva si decadenta, iar cetateniei ei isi vor pierde pur si simplu pofta de viata care este imboldul shimbarii, evolutiei, realizarilor unei civilizatii.

Istoria releva ca orice societate structurata pe criteriile fragmentarii si exclusivismului dupa conceptia "superior/inferior", are fundatie pe "nisipurile miscatoare" ale unei gandiri irationale care in final  va fi inghitita prin virtualizare. O astfel de  rutina istorica chiar daca se desfasoare pe mii de ani, este sursa încețoșării memoriei , a istoriei care va supravietui doar in mituri si legende transmise  pe cale orala si care vor ascunde si mai tare adevarul istoric prin  exagerarile si contributia povestitorilor care-si exulta si infrumuseteaza propriul trecut - neaparat maret si eroic. In acelasi timp povestitorii vor ignora complet ceea ce considera ca apartinand 'dusmanilor" -  neaparat inferiori, neimportanti, pierzatori.

Astfel legenda are fantastica putere de a rezuma in cateva randuri secole intregi, sau a le omite complet. Pot exclude civilizatii intregi lăsându-le sa se piarda in uitare . Si totusi din mijlocul celor rezumate putem extrage informatii nealterate. Cum ai putea deosebi istoria de legenda?

 Invadatorii au invrăjbit oamenii unii impotriva celorlati si astfel au ingreunat explorarea memopriei si descoperirea semintelor de adevar istoric din invălmășela de gandutri semiconstiente dinaintea starii de veghe, a trezirii constiintei a ceea ce este in perceptie - reflectarea propriului psihic. Starea de veghe  implica necesar integrarea fluxului  imprejurarilor schimbatoare, sau a celor încremenite în dominatia dogmelor  in absenta autoevaluarii corective. Pedepsele nu corecteaza si nu au facut vreo corectie vreodata, dimpotriva intaresc pana la  solidificare  ce vrem sa reprimam prin ele. 

Cel care pedepseste se releva a fi aservit/ captiv unei gandiri decadente, reflectata in dinamica sociala prin  asa numita "conceptia antropica".

Nimeni nu-si doreste niciodata exact ceea ce ii este necesar cu adevarat. Ceea ce-ti doresti trebuie dobandit doar prin efort propriu, asteptarea este incremenire si rabdarea intelepciune.

Putinele victorii sunt doar amânarea infrângerii. Victoria cu adevarat este o dinamica a prezentei inteligentei in care scopul este doar reperul drumului fara sfarsit in existenta, fie al evolutiei umanitatii, fie al disparitiei civilizatiei sale in oceanul uitarii de sine. Nici o directie nu este  impusa de factori externi.  Libertatea este esenta si scop a fiintelor umane asa cum sunt ele, ca urmare ambele directii sunt probabile si posibile. Daca ar fi sa calculam probabilitati,  mai mare este probabilitatea celei de a doua directii.  Dupa cum decurg evenimentele curente, incapacitatea centrelor politice care vor suprematii - nu unitate decizionala, care considera pacea un interval pentru inarmare, iar cel mai inarmat- acuza pe cel mai slab de expansiune si invadare,  sunt forte ale disiparii in uitare a societatii planetare astfel guvernate. (Mai mijesc din cand in cand insa si zorii schimbarii din itunecimea de dinainte.)

Evidenta releva ca pe planeta exista doar o specie autointitulata "homo sapiens" capabila de inteligenta. Inteligenta insa nu domina si controleaza specia asta atat timp cat interlectul confunda individualitatea cu izolarea si bunul plac impus celorlalti semeni. Diferitul nu insemna Superior. La fel, nu exista  unitatea politica de actiune a omenirii ca intreg si expresie a unitatii existentiale. 

Daca omenirea va perpetua conflictele sale interne irelevante si inutile Inteligentei diriguitoare  , dupa cum memoria releva , va disparea distrugand exact ceea ce ii sustine existenta - ecosistemul diversitatii biologice a planetei- viata planetei Nu se opune cineva , nu mai este alta specie capabila de inteligenta pe planeta . Dusmanul nu este  încă din afara omenirii,  suntem gandirea colectiva a cel putin  10 la puterea 17 celule individuale care necesita autoconducere, atat  pentru a supravietui individualitatea fiecareia in parte, cât si a intreguui corp al omenirii. Uniunea este in perceptie, constienta si sentiment - nu in gandire.  Gândirea daca nu exprima unitatea ecosistemică din inteligenta perceptiei si constienta ei , este irationala- creeaza monstri si vede numai  monstrii de care se apara. Capcana intelectului irational este ca vede ce vrea sa vada, traieste cu o "fata morgana" perpetua care-i ascunde adevarata sa conditie ca functie si obiective. 

Fiecare suntem o lume,  o lume nici macar constienta de propria izolare.  Durerea este senzatia izolarii si emotia prevalenta in omenire. Omenirea necesita o imperativa vindecare care nu poate veni dinafara ei.

Tot ce se afla este supus schimbarii simultan. Tocmai acest fapt face imperceptibila orice schimbare; dar asta nu insemna ca nu s-a produs deja. Pentru recunoasterea ei avem la dispozitie perceptia inteligenta a sincronicitatilor miscarii adevaratelor schimbari din atitudini, paradigme si conceptii, axiome si gandire, confirmate de fapte care fac inutile   afirmatiile amânărilor. Prin recunoasterea lor intram in rezonanta constienta cu aceste fapte, ne adaptam lor , suntem schimbati sau modificati noi insine. Nu este obisnuita modificare la care suntem supusi de societatea  vazuta ca "ziua de ieri", ci o modificare produsa de autoreflectare, invatare si corectie liber con-simțită fiind in acord cu cele mai profunde aspiratii individuale si  lărgesc orizontul perceptiei si constiintei. Nu cred ca a existat in istoria omenirii o miscare de masa de asa amplitudine pentru iluuminare si initiere individuala, pentru trezirea constiintei om

 Cand nu facem planuri de viitor consevand trecutul, ajungem la stagnare si decadenta. Copiii intotdeauna au viata in viitor .Chiar daca este unul modelat deja de societate printr-o asimetrie artificiala cu propriile lor fiinte, are mai putina importanta ; Important este sa nu piarda acest instinct al dorintei, entuziasmul. Pierderea lui echivaleaza cu pierderea poftei de viata, apare  decadenta gandirii si rectiilor lor emotionale Viitorul intotdeaua este nescris sau scris de altcineva .Credulitatea si obedienta față de modelele scrise deja nu mai sunt apanajul inteligentei.

Inteligenta are idoiala dar nu o foloseste ca instrument,  nu crede de dragul de a crede - isi respecta credinta- nu exploreaza de dragul de a sti ci pentru a practica- își respecta stiinta. Inteligenta are  nemultumire, insa nu face din ea credinta ci, imboldul explorarii surselor acesteia pentru diminuarea influentelor inrobitoare 

Intregul e mai bun decat suma partilor sale asa cum constiinta individualitatii este mai buna decat suma constientelor organice, celulare, atomice sau nucleare. Intotdeauna sustinem o intregime , unicitate calitativa si acesta directie este extinsa pana la nivel planetarsi galactic Constiinta planetei este mai buna, de sine statatoare decât afiecaruia dintre noi -  ne susțstine pe fiecare in parte in masura in care noi sustinem fiecare nucleu, atom celula, organ  a carei expresie colectiva corporala suntem. O reflectare sincrona in mic si mare. Omul  este pus mereu sa aleaga intre viata si moarte -nu este nici o exagerare-  ori nu nimereste decizia corectă, ori nu e consecvent cu ea si de cele mai multe ori alege sa nu aleaga. Directiile opuse sunt intersectii in care decizi ce amplifici si ce diminuezi, nu ce distrugi sau negi a exista. Suntem dispusi sa acceptam esecul sau l-am acceptat deja?

Inteligenta este functia realizarii. Ce relizare mareata este fiecare individ uman!  De exemplu, ochii si urechea pot transforma in inteligenta perceptiei minuscule cantitati de fotoni si miscari ale aerului- ca sa nu mai vorbim de complexitatea creierului uman nemaicunoscuta altundeva in univers. Insa fiecare individ uman ca realizare a inteligentei este inconstient de aceasta. Inconstienta din care se naste si amplifica temporal incomensurabila indiferenta. Indiferenta fata de propria fiinta. Individului inconstient ii lipsește o diriguire  inteligentă spre o relizare nu a sinelui deja realizat ci a uneia  mai mareate, realizarea unui corp planetar Unit, o constienta planetara, un  salt calitativ al sumei partilor sale .

Experimetele observatiilor milenare releva ca o fiinta individuala umana nu este stabila in izolarea exacerbarii egotice. Stabilitatea fiintiala este doar a unei planete; planeta este o unitate fiintiala de sine statatoare care sustine unitatile fiintiale individuale umane. Cand relatia este reciproca , fiintele individuale umane prin rezonanta devin de sine statatoare. Rezonanta in acest caz este de factura psihica, emotionala, nu mecanica conditionala. Aceasta rezonanta biologica  ne da posibilitatea accesarii inteligentei perceptiei. Rezonanta cu inteligenta uniunii-intregimii de sine statatoare- ne ofera tehnologii rezonante cu aceasta -

Un exemplu ar fi ceea ce este denumit de oamenii stiintei , tehnologii gravifice , tehnologii care nu au nevoie de combustibili, abile in a manipula energiile deja existente, gravitatia, electromagnetismul, fluxul caldurii si electricitatii din natura planetara si cosmosul inconjurator si tehnologii informatice de memorare, decizie si realizare capabile sa detecteze si sa raspunda oricaror circumstante prin  interactiunile directe cu  gandirea,  asemenea unror prelungiri senzoriale si corporale care sa imbogateasca si amplifice viteza luării oricarei decizii si oricarui raspuns fizic in circumstante ostile,  sunt relizari de o putere inimaginabila.

Orice beneficiu are si o plata, in cazul tehnologiilor , imperativa folosirii lor inteligente care sa nu afecteaze  intregimea, in cazul nostru individul uman si unicitatea ecosistemului planetar. Ori asta nu se poate intampla intr-o societate divizata pe criteriile superior/inferior- o lume fragmentata astfel ,  este una bolnava .Vindecarea care nu poate veni din afara ei. 

Daca ar fi acest caz actual, adica, sa asteptam sa ne vindece altcineva (extraterestrii;zei, etc) societatea sau omenirea, un sistem de o complexitate incomprehensibila, atunci am fi pierduti- nu am fi vindecati ci invrajbiti si oprimati, situatie in care ne aflam deja.

O minoritate numai suficient de inteligenta si onesta se poate constitui ca organ politic unitar capabil de guvernare asemenea unui creier social care-si ia vigoarea si inteligenta din unitatea sociala sau planetara fara sa o submineze si fara sa-si piarda individualitatea decizionala distincta.

Nici un om si nici o civilizatie nu are succes daca ii este rusine de sine. Poti insela pe ceilalti dar constiinta  propriilor fapte in nici uncaz . Rusinea este puterea înfumuratilor de pretudindeni; Înfumurați de incețoșare mintilor - chiar daca si-au infiintat institutii pentru elaborarea si apararea propriei imagini falsificate.

Orice supraevaluare/ subevaluare este germenele infrângerilor viitoare. Totul e miscare, nimic nu sta pe loc si ca urmare traim si suntem mereu la inceput. Pierderea de vreme s-ar putea dezvalui asemeni efortului de a conserva ceva , proprietati sau privilegii, imagine sau reputatie.  Doar istoria e o conserva si conserva selectiv pierzand in uitare esecurile si eșuații. Dar,  dupa cum se releva anterior , numai esentele sunt nemuritoare, asemeni firicelelor de nisip conservate intr-o  perla care ar putea fi omul Unitatea lor ca vector rezultant al fortelor  incomensurabile ale acestor esente este mai importanta decat ele si nemurirea lor. Aceasta doar pentru ca  este  un salt calitativ al unității constienta de imensitatea constientei sale atotcuprinzatoare.

Nu putem separa arbitrar ceea ce nu este separat, fara consecintele decadentei si ruinei  oricarei constructii mentale sau materiale pe  fundatia arbitrarului separarii. Pericolul iminent al distrugerii individualității sau mintii individuale (supranumitul suflet, nemuritor inchipuit) , o structura energetica/  mentala extrem de complexa si fascinanta  reflectata in materia creierului nostru si nu numai , este suficient de motivant in constienta sociala pentru a renunta la ceea ce oricum se ruineaza, propriile conceptii doctrinare. Orice constructie mentala decade in uitare si orice constructie materiala se ruineaza , ambele ca rezultat al refuzului  miscarii inorilor evolutive.  Cand nu evolueaza ca ordine, energie si coeziune in dinamica circumstantelor.  Din moment ce mintea noastra este de natura psihicului/subiectivului si psihologicul de natura emotiei , observatiile milenare (pentru ca nu le pot spune relevant  eonice), releva ca unica relatie evolutiva/ creativa este energia iubirii/libertatii din care ia nastere calea nobletei in viata, calea libertatii cu inima in ea.

Daca nu mai confundam inocenta cu ignoranta vom intelege si recunoaste asta. Pe o minte inocenta orice inductie se vede asa cum este,  iar functia inteligentei care percepe este sa decidă răspunsul in asa fel ca fiintele sa nu mai sufere de faptul ca nu sunt auzite si intelese, sa opreasca nebunia demonsteatiei propriei valori si lacomia de recunoastere a acesteia, aviditatea de aplauze si conservare istorica, resentimentele nedemnitatii si neputintei care ucid.

Intuitia se releva ca si calitatea inteligentei de a lua decizii punctuale corecte fără să aibă la dispozitie un material documentar prea vast. O reactie emotionala a mintii individuale inocente este suficient material documentar pentru decizia corecta in orice circumstate. De-alungul experientelor omenirii, mintile s-au comnplicat de cele mai multe ori inutil dar in acelasi timp util pentru o complexitate si mai mare a proceselor si domeniului intuitiei sau centrului politic decizional unitar al fiintelor individualizate.

Individualizarea implica retragere din campul gravitational al societatii dar fara sa fie un scop in sine ci, doar mijlocul eliberarii prin intoarcere in spațiul non-inertial al propriei minți inocente pentru a putea elabora decizia corecta , urmata de eliberarea intuitiei si relizarea decisa.

Cei indotrinati sau creduli isi pierd aceasta "capacitate de eliberare" care este o miscare a sinelui lor in campul constiintei sale si devin ceea ce este numit " izolati"  Izolati de ei insisi chiar de propria lor credinta si gandire sau cunoastere . Cei care-si pastreaza abilitatea de a se misca, "separa" de cunoscutul circumstantial sau social (a se intoarce la conditia lor originala-inocenta), sunt cei singuratici - nu cei izolati care paradoxal  traiesc in gramezi, aglomeratii. Nici o miscare nu este o dainuire de sine statatoare, fara un impuls nu ar fi decat o inertie, o stagnare in linearitate, o ingustire inertiala a constiintei . Cei singuratici sunt cei care sunt in miscarea "continuumului",  "radiantului original- fractalului de echilibrium al armoniei universale",  ceea ce-i distinge de gloata izolatilor si îi face cu adevarat diferiti fara a se distinge prin separatia superioritatii,  Ei trăiesc in inceput la propriu, in fiecare clipa . Acestia au fost, bine inteles exagerat si inutil, denumiti "eternii", consideratie care nu are nici o relevanță pentru ei . Daca suntem receptivi la activitatea lor mentala vom descoperii campul lor mental ca un fel de scut protector, tine ceva in loc si nu lasa sa devoreze ( probabil rapacitatea barbariei din rutina societatii) motiv pentru care imi place si sunt in acord cu denumirea de "protectorii"destinului originar al omenirii. 

Am intrat in domeniul subiectivului si orice poate fi,  ori o superstitie, ori o inchipuire, o fata morgana- productie a sentimentului nesigurantei proprii. Insa nu este nici obligatoriu sa nu fie o legenda, o legenda inzorzonită care in jurul miezului ei de adevar sa se fi construit o perla a imaginatiei unei "maretii trecute si pierdute mai degraba", eternul sfant duh al permanentei.

Pace si iubire!