Vocea compasiunii in tovarasia stelelor
Limbajul este modul in care am fost invatati sa ne transmitem imperfect simtamintele, gandurile si emotiile spiritului.
Stabilind sunete si combinatii de sunete arbitrare pentru a reprezenta anumite nuante mentale, s-a dezvoltat o metoda de comunicare care prin stangacie si totala inadecvare a degenerat delicatetea mintii in sunete brute, guturale.Contactul emotional intrinsec creierului uman ca aptitudine, s-a estompat odata cu dezvoltarea vorbirii. Timpul indelungat al diminuarii acestei aptitudini este un obstacol in reactivarea abilitatii comunicarii si a condus la instalarea unui complex de inferioritate /superioritate care deformeaza psihicul, defazandu-ne
Urmarind de-alungul timpului rezultatul , sursa tuturor suferintelor cunoscute vreodata de omenire este echivalenta faptului ca nimeni nu se putuse face realmente inteles de semenii sai.
Fiecare traieste in spatele unui zid de pacla sufocanta pe care nu-l poate strapunge nimeni. Din spatele cavernei in care se afla un altul razbat semne slabe, suficient incat, fiecare sa bâjbâim in cautarea celuilalt.
Fiindca nu ne cunoastem reciproc, - nu ne putem intelege reciproc ;
Pentru ca nu ne putem intelege, nu indraznim sa avem incredere unul in celalalt.
Simtind din copilarie insecuritatea si teoriile acelei izolari fundamentale, se naste teama alarmanta a omului fata de oameni. Din aceasta teama se naste rapacitatea salbatica a omului fata de om
De zeci de mii de ani (cel putin) picioarele omenirii se impotmolisera si târâseră prin mlastina reprezentarilor, asocierilor, tinand in loc mintile care in tot acest timp erau pregatite pentru tovarasia stelelor.
Inversunata, omenirea s-a zbatut căutand instinctiv sa evadeze printre gratiile limbajului obisnuit: lingvistica, semantica, logica simbolica, psihanaliza.
Rezultatul acestui efort a fost doar mijlocul prin care limbajul putea fi rafinat sau ocolit. Limbajul devenise mai important decat mesajul de care se indepartase complet.
Revenirea la original, la calea originala a unei multimi incapatanate este o sarcina extrem de grea care trebuie asumata Cand sunt eu, mintea cea originala, ma simt triumfatoare, simt o bucurie inimaginabila. Acasa nu este un loc ci un sentiment, o unica ,vasta si paralizanta surpriza a extraordinarului infinit perceput , a misterului de neinteles si intinderii constientei umane pe stelele galaxiei.
Suntem constienti de existenta unor stiinte de mult uitate? De o stiință care se ocupa exclusiv de concepte matematice intr-o maniera similara speculatiilor raselor foarte, foarte vechi din zilele primitive, preistorice, dinaintea aparitiei tehnologiei, inainte ca omenirea sa se fi răspandit dincolo de amintirea locului de unde a pornit, necunoscut astazi?
Este un nivel de cunostinte nou (pentru noi) , incredibil de vast si complicat, cu variabile independente, sentimente reale libere sa se manifeste in directia motivatiilor lor firesti. Cunostinte cu o vechime egala cu a primelor marturii din istoria omenirii cu origine pierduta.; Stiinta pura a omenirii.
Continutul emotional poate fi perceput exceptional in mod direct, dar mai degraba dedus printr-un antrenament intens de mai lunga sau mai scurta durata pana revine comunicare directa. Dezvoltarea esentiala a stiintei psihicului face inutile discutiile.
Cum intr-o societate bazata pe vorbire este inerent imposibil sa se indice cu adevarat o metoda de comunicare directa, acest aspect este in continuare ignorat. Ar implica cultivarea inocentei, a constientei de sine, degajarea sinelui care nu ascunde nimic. Vom intelege ca nu este greu sa faci, ci sa comunici ceva unei mintii care refuză să nu complice totul.
A fi eficient nu inseamna a tine mintea sub o bariera constrangatoare stricta , impusa sau anagajata unui scop final, deoarece mintea investigarii inteligente ofera tot atatea informatii ca si o minte despuitata, exfoliata. Orice reactie la un stimul, oricat de nesemnificativa ar fi, indica , descrie in mod complet toate modificarile, oricat de marunte, a curentilor care palpaie in mintea cuiva.
Dezvoltarea prestiintei psihicului uman prin recunoasterea ei, numita cunoastere mentala, va transforma scanteia stiintei, care intretinuta si revigorata se transforma intr-o adevarata flacara. Miliardele de indivizi care populeaza un intreg se vor releva a fi nu doar fiinte umane ci, drept forte gigantice. Aceste forte prin evolutia constientei lor eliberate de credinta superioritatii pe scara evolutiei, vor gestiona competent si vor proteja ceea ce este denumit "plan divin", destinul originar al evolutiei creatiei.
Acesta nu trebuie vazut ca un produs final ,viziune specifica mintilor decadente. Este asemenea unor mecanisme in evolutie , iar noi suntem instrumentele acelei evolutii, gardienii sau protectorii planului evolutiei creatiei universale. Este un proces de gandire combinata a miliarde de miliarde de celule (~10 la puterea 17) in autoguvernare inteleapta sau sinarhia organizarii armonice universale care renaste evoluand in constiinta de sine continuu din haosul entropiei generate de obscurantism si obsesiile puterii arbitrare denumita generic barbarie. Este o ratiune a constrangerilor calauzitoare- pentru a alege unicul sens, esuând pe oricare altul.
Un om lipsit de orice speranta este prost , numai pentru ca nu stie ca este intelept.
A spune 'niciodata' este o ignorare lenesa a faptelor
Teama nu e fizică -daca nu faci parte dintre cei lipsiti de imaginatie, obtuzi, prea stupizi ca sa se teama vreodata. Posibilitatea covarsitoare de a fi distrusa mintea individuala prin marea resetare, reprogramare, este mai infricosatoare decat schilodirea fizică. Renasterea stiintei origninare fiintei este posibila acum.
Stiinta pura nu contine niciunul din gadgeturile cu care a ajuns sa fie echivalata stiinta dupa milenii de asocieri aiuritoare. Traim si murim ascultand aiureli!
Epoca marilor generalizari finale si a valorilor absolute in gandire a fost depasita prin constienta faptului ca era o bariera in calea dezvoltarii ulterioare a ideilor si semn al decaderii culturale pe care o traim astazi.
Orice lege este relativa , nu are caracter ultimativ, absolut, -este o generalitate nelucrativa a stagnarii- o utopie cand nu ignoram din lenevie faptele.
Interesul e sufocat de clisee; omenirea de plandemie.
A-ti recunoaste slabiciunile si limitele este act al demnitatii; nu-ti mai ramane nimic de ascuns si te poti relaxa cu adevarat.
Pace si iubire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu