puterea de viata

 Este vazuta drept capacitatea de prefacere-refacere a corpului vietuitor.

O cunoastem explicit sub termenul de puterea(ratiunea launtrica) de autovindecare(vindecare).

O denumim simplu si practic "vointa de viata"sau "intentia de viata"

Numai o cunoastinta(informatie) simpla si pe intelesul tuturor determina actiune individuala.

Actiunea individuala inseamna evolutie(miscare) si pentru a o genera voi folosi termenul (desi impropriu ) de "dorinta de viata"

"Dorinta de viata", pare un truism  a vorbi despre ea ca de  un element cheie a capacitatii de regenerare-refacere celulara si forma corporala convenabila a "sanatatii" vazuta ca integritate mentala si psihologica, 

Cu totii dorim asta! De ce nu functioneaza?

Observatiile neselective, nepremeditate de a gasi ceva, ne releva graba si cerbicia cu care corpurile vietuitoare umane, intr-o veselie aparenta(fatarnica), se autointocsica(otravesc) cu mana lor, aparent mobilizati de "ceva-cineva", cheltuind sume mari de bani obtinuti cu mare efort pt cumpararea otravurilor.

Aceasta evidenta poate exprima ca acel "ceva-cineva" nu este altceva decat "Nemultumirea". Nemultumirea agita mintea si face gandirea inutila si irationala.

Aceasta observatie perceptiva simpla, exprimata anterior sub doua forme complementare, o poate face oricine si in acelasi timp este mostenirea oricarui psiholog integru.

Nu este in schimb la fel de comuna sub aspectul valorii ei practice, deoarece ne releva ce face gandirea si mintea nemultumita de sine si are doar caracter constatator.

Valoarea practica a observatiei decurge doar din oglindirea acesteia intr-o simetrica miscare diferita-opusa a gandirii rationale care sa releve o cale-metoda pentru "mens sana ", o cale a 'multumirii" (a nu se confunda cu automultumirea), o cale a implinirilor si _pentru o mai limpede si simpla intelegere_, o denumesc metoda "Bucuriei de a fi", calea multumurii de a trai,  bucuriei de a fi, a exista.

Cand marii ganditori, maestri spiritului si constiintei indeamna la a multumi pentru tot ce suntem si avem- sa valorizam "ce avem si nu ce ne lipseste", evident aveau ca tinta a ne conduce atentia si gandirea spre atitudinea bucuriei de a trai (implinirea puterii de a fi). Nu este o autosugestie fatarnica de tip comercial conditional care sa acopere ignoranta, ci ordonarea gandirii spre acea atitudine pe care o cunoastem "entuziasmul copiilor sanatosi" care au viata inainte nu inapoi.

Ca sa incarc afirmatia anterioara cu si mai multa relevanta si sa-i dau greutate, amintesc:

Entuziasmul este supranumit si "Lumina de aur" iar miscarea-actiunea-functia sa este cunoscuta in stiinta geneticii ca energia-campul radiant ce anima si activeaza un inel de condomi denumit "Inelul de aur ", raspunzator de regenerare celulara accelerata care poate fi amplificata pana la "instantaneu" ca vindecare "miraculoasa" spontana.

Stiinta asta complicata nu ne inspira nici o actiune ! Nici o actiune individuala simpla, cu sens  evolutiv, sanatos.

Confuzia fatala

Lipsa de acuitate a perceptiei (consecinta a intoxicarii inconstiente cu informatii irelevante existentei, cu materii straine corpului vietuitor), are drept consecinta confundarea bucuriei cu satisfactia. Ca urmare confundam nemultumirea cu insatisfactia si incercam sa o compensam sau eludam senzorial cu obsesiva cautare a placerii senzoriale conditionate de diferite contacte si ingurgitare. Gautama Buda releva aceasta obsesie a placerii senzoriale drept "calea durerii" sau Duka.

La o atentie observatie, nemultumirea sau absenta bucuriei de a exista, nu poate fi recunoascuta si denumita lucrativ altfel decat  "tristetea"- "stresul", iar sub forma acumulativa in timp este cunoscuta ca "depresie" (lipsa de presiune a vitalitatii)

De ce subiectul "puterea de viata"?

Fara exceptie, medici. vindecatori, samani, etc, conclud ca insanatosirea doar de vointa sau puterea de viata a fiecaruia depeinde. Insa aceasta "denumire de lemn" nu conduce la actiune individuala, la evolutie .ci doar la complexe de inferioritate si teama

Ce se opune "puterii de viata"?Adica entuziasmului-bucuriei launtrice, increderii in sinele viului?

Oponentul e o miscare a gandirii irationale care sta la baza si este fundatia organizarii sociale

Este evident, pentru cine vrea sa vada si recunoasca evidentele, ca acest mecanism gandit si practicat asemenea unui program de sine statator, autointretinandu-se pe seama energiilor vitale ale corpurilor vietuitoare omenesti, poate fi denumit "mecanismul nemultumirii" sau "mecanismul neimplinirilor, esecurilor", sau "frauda vietilor umane"

Mecanismul nemutumirii

Lucreaza gradat, pe tacute, fara sa doara, se acumuleaza dormitand, se trezeste si ne mananca de vii cand ne e lumea mai draga (avem mai multa energie)

Acest mecanism la propriu evolueaza prin motorul miscarii acumularii, "maimultul obsesiv si cu orice pret", obsesia maximizarii profiturilor, comoditatilor, importantei personale etc.

Este miscarea din gandire care sifoneaza puterea de viata a corpurilor vietuitoare, le consuma si sustine "societatea de consum", o societate "de tip lacusta" care migreaza mereu spre teritorii nedevastate inca.

Cu alte cuvinte

Starea de sanatate a corpurilor vietuitoare umane este direct proportionala cu bucuria de a fi, de a exista, bucurie neconditionata de circumstante sociale, cu entuziasmul si bucuria actiunilor lor

In natura umana

Informatiile relevante vietuirii, sanatatii, evolutiei formelor corpurilor vietuitoare- NUMAI SIMTURILE DIRECTE aduc si se afla in natura sau biosfera nedegradata ca mediul lor vietuitor.

"Vamesii simturi" au fost corupti de excitante, energizante, etc, iar "santinele simturi" au deschis larg "poarta raiului" corpului uman si a inceput distractia-distragerea atentiei platita amarnic cu dureri, boli si moarte.

Sintetizand

Am inlocuit trairea fireasca cu spectacolul artificiilor, bucuria cu satisfactia pierderii sau raului suferit de altul.

Acest mecanism , evident unul psihologic gandit,  este o rutina comportamentala a marii majoritati denumite masa de manevra si experienta, figuranti, rutina autointretinuta ca alegere sau calea vietii lor, ca urmare a paradoxului libertatii fiintetei umane de a putea fi impotriva naturii lor existentiale sau de a se sinucide. Orice "moarte" e o sinucidere.

Credinta intr-un salvator sau ca vreo intamplare va opri la un moment dat rutina nemultumirii de existenta proprie e o autoinselare individuala, o ne-credinta sau rea credinta, desarta.

Aceasta cale paralela cu calea naturii, sau sinarhiei organizarii biodinamice a existentei vazute ca flux creativ al unei intregimi nefragmentabile, este calea unei minti hipnotice sau nongandiri care lucreaza in bucla temporala conceptualizata-timp conceptualizat (cunoscuta modalitate psihologica temporala, comportamentala, "'die zeit ist geld")

Recapituland

-puterea de viata se manifesta ca entuziasm, indrazneala si bucuria de afi , neconditionate de circumstantele create de altii.

-este campul energetic , radiatia luminoasa a corpurilor omenesti, puterea-ratiunea regenerarii celulare incepand cu regenerarea adn-elui, sistemului imunitar care curata organismul de informatii si materii straine lui sau nelalocul lor in ordinea corporala originala.

-este elementul principal in orice activitate legata de forta vindecarii, autovindecarea proprie oricarui corp vietuitor.

-aceasta forta vindecatoare este sifonata de folosinta vigorii corporale in alte scopuri, scopuri straine naturii si fiintarii fapturilor umane.

-am denumit aceasta sifonare "mecanismul neimplinirilor"- o rutina comportamentala, o obisnuinta, un automatism in gandire, un program autoimpus gandirii umane care "executa si livreaza" nemultumire , neimplinire, ca stare generala prin care se releva paradoxul dorintei de viata si sanatate in timp ce simultan hranim nefericirea, boala si moartea . Aceasta din urma este singura proiectie a viitorului modelat de credinta in inevitabilitatea ei. 

-se releva o fractura mentala din gandirea  tratata inconstient  ca rupta in doua. Ceea ce este un singur proces de gandire este tratat ca despicat in doua atribuind ceea ce in gandire unei "realitati independente" de gandire. Aceasta fragmentare inconstienta a procesului gandirii conduce in mod inevitabil la confuzionarea intregii perceptii intr-un proces autointretinut din care este in general foate greu sa evadezi.

-evidentiem congruenta paradoxului prin relevanta faptelor nu a dorintelor, a gandirii nu a credintelor. 

Cum putem reveni

Intentia si vointa omului sunt forte incomensurabile ce ne conduc  spre cunostinta caii naturale, calea-metoda-modalitatea nestramutata a materiei ,o cunostinta simpla din care pot izvora realizabile in practica ei

(va continua)