conflict pervers

 In actualitate se promovează o concepție așa  zis neomarxistă, o utopie  care stârnește râsul dar care prin exprimarea ei la nivel european stârnește reacții acerbe in spațiul iudeo-crestin traditional pe intreg teritoriul Europei.

Incepând cu stupiditea interzicerii de nume proprii, de tradiții și exprimari cutumice firești, ajunge până la negarea principiului natural al genului și a oricăror referiri la el. 

Evidența umorului negru prin care mă reprezint ca bărbat sau ca femeie dar mi se intezice a mă denumi așa, este fără comentarii; mai ales că se face cu pretextul libertății de exprimare. Oricum ne-am numi tot o denumire este. De ce să ne jucam de-a denumirile când nici celor consacrate  nu le ințelegem semnificațiile funcționale profunde? Doar așa că ne plictisim de lenea proverbială a ignorării si indiferenței?

Promotorii acestei ideologii  sunt :

-ori complet ignoranți, necalifacați in vreo stiință , sociologie,  știința istoriei, știința  predicțiilor mișcărilor sociale, a științei matematice, etc, -ca să nu enumerez toate cuceririle științifice ale omenirii-  și drept urmare, sunt de iertat si ironizat pentru stupiditatea de a susține utopii;

-ori sunt foarte calificați în cunoașterea subtilă a resorturilor psihicului uman si urmăresc un plan foarte precis. Orice plan este eșalonat temporal, ca urmare o astfel de acțiune ideologică este etapa prin care se atrage sau genereaza haosul social.

 Știința matematicii referitoare la  haos- releva că orice modificare majora in constiinta socială ca domeniu vast de aplicare,  atrage haosul prin mulțimea de negestionat acceptabil a efectelor secundare în creștere exponențială.

  Haosul social este ținta unui astfel de plan și va justifica intervenția in forță a unei autorități tiranice dominante, va justifica orice ingrădire de drepturi si libertăți, orice control- comunismul globalizat dupa cum percep globalizarea ca fenomen. Am putea spune metaforic că o astfel de putere dominantă își așterne "covorul rosu" din sangele victimilor unei astfel de manipulari psihologice a conflictului extins in constiință,  pentru ca este la nivel planetar; la propriu un conflict planetar se poate genera. 

Când se atacă bazele religioase ale popoarelor , războiul e garantat însămânțat. Sub justificarea atavismului religiilor si iraționalității lor, nu se urmărește eliberarea conștiințelor de sub influențele preoților de orice religie ar fi aceștia si a centrelor lor de putere, ci doar inlocuirea lor de la putere cu noua preotime a "expertilor"  care știu totul despre nimic și sunt dependenți de numirea, promovarea și instrumentarul lor. 

Oamenii competenți și liberi, onesti in știința și conștiința  lor, sunt marginalizați, înlăturați, cenzurați, nepromovați.

Ca urmare acestă a doua variantă se relevă a fi deosebit de periculoasă, iar eu ca dorință imi gandesc că este doar o idioțenie personală.

Totuși îmi sună în urechi,  "paza bună trece primejdia rea..." , imi exacerbează vigilența, "frica păzește turma", dar nu am o turmă personală alta decat propriile gânduri. E atat de oribila aceasta varianta de gândire încât, caut o compensare, o variantă de răspuns.

Această variantă de manipulare psihologică uriașă se bazează doar pe stupiditatea încetățenită a reacțiilor si negării . Fără ca oamenii să reacționeze la ea, nu are nici o putere prin ea. 

Prin urmare ignorarea, ironizarea, coborârea in desuetudine a utopiei respective, sunt atitudini mai folositoare decât orice negare sau reacție ideologică, explicativă sau de alta natură.  E logic să nu contești serios o glumă proastă. Salvați-vă de salvatorii autoinchipuiți ai libertății pe care nu o au, prin a nu-i baga in seamă. Umorul salvează omorul chiar dacă este in faza de proiect. Bunica-mi Sultana povestea că  cei indezirabili în comunitatea sătească erau alungați doar prin faptul că nimeni nu mai vorbea cu ei.

Lipsa reacțiilor din partea societății va face ca aceasta incercare, cum pare a fi fără să fie, să se stingă in cenușa phoenixului cultural. Din păcate atașamentul inconstient față de utopii le pozitionează automat conflictual spre beneficiul câtorva și pierderea celor mulți. Demogogii se hrănesc din acest conflict inter-utopii - stimularea acestor conflicte este calea accesului lor la putere. Puterea lor e slăbiciunea celor mulți necunoscuți creduli- obedienți.

Cea mai scurtă cale este cea cunoscută. Se releva folositor ca cei care o urmeaza să nu o abandoneze pentru alta la fel de inutilă. Este inutilă atunci când este luată in serios prin generalizarea ultimă a valorii absolute ale ideilor - care este cimitirul ideii. Dar  poate fi utilă parcurgerea  căii colective și părăsirea școlii prin absolvire și individualizare-trezirea constiintei. Toate căile se opresc la jumătate- cealaltă jumătate o parcurgeți singuri.

Nu suntem atât de stupizi să invinuim școala conștiinței/existența pentru examenele dresurii la care ne-a supus. Conștienți că nu mai avem nevoie de școli, nu suntem stupizi să căutăm altele- oricât sau orice am invăța, despre aceași esență este. Iar  să o exprimăm  ne poate nimeni învăța. Este harul responsabilității din dotarea originală.

 Este cineva denumit Nimeni care să ne invețe? Odiseu a murit de mult dar, tot mai putem invăța ceva din experiențele lui. Fiți vigilenți cu herghelia "calului troian" al utopiei neomarxiste. 

Cel puțin ca români ne-am lâmurit cu utopia asta. Lupul schimba blana dar năravul ba- din ințelepciunea necunoscutului anonim. Români, scăpați de complexul inferioritătții- Ințelepciunea voastră este cu mult deasupra celei oficiale,  oricare ar fi oficialitatea aia. Este ințelepciunea trăirii si nu vă rușinați să o exprimați, doar pentru că oficialii sunt mai guralivi și violenti in exprimarea "prețioasă" din varful limbii ca să-i ascunda lipsa de valoare in viață.

Am asistat si povestesc acum cum un mare magistrat, judecator,  sef de tribunal in Tg. Mures pe parcursul unei pledoarii elaborate care a durat cu aproximatie doua ore pe tema dreptatii pe care a instrumentat-o in glorioasa sa cariera, nu a reusit sa convinga un batran taran nestiutor de carte  care ii tot spunea ca nu a facut nici o dreptate. In final taranul a conchis ca omul era incapabil sa inteleaga ca dreptatea pe care o facuse unora era nedreptatea pe care o facuse altora; ca "dreptatea" era inventia celor abuzivi cu semenii lor care au ajuns astfel sa cerseasca o "dreptate" pe care nimeni nu le-o poate da.

Mă simt mai liniștit acum că am gândit o soluționare ca variantă de raspuns  unui eventual pericol imaginat de nebunia gândirii mele (oare?!)

Pace si iubire!