Ascuns sub impresia unei hotarari luate democratic.
O actiune democratica ar fi aceea stabilita printr-un acord a majoritatii unei colectivitati . Acest acord este imposibil de realizat si in cazul a doua persoane care nu traiesc in acelasi vis-aspiratie ;asa ca hotararea democratic luata este o aparenta sub care se justifica o autoritate individuala prin impunere violenta si exclusivismul libertatilor individuale in fata pedepsei pentru abatere de la regula ierarhiei cutumice sau legiferate a delegarii puterilor personale. Numai dragostea sau prietenia poate corobora visele si aspiratiile individului intr-o unica si armonioasa impletire a lor ca decizie.O autoritate atoimpusa sa impusa ,intotdeauna este vulnerabila prin asumarea responsabilitatii individule ca povara a lipsei de responsabilitate a supusilor ei, motiv pentru care "supusii' isi devoreaza leaderii mai devreme sau mai tarziu cand nemultumirea personala nu este rasplatita prin sacrificiul supunerii. Multumirea este efemera in lipsa libertatii si nu este premiul abandonarii ei; ca urmare falsitatea domina imaginea de suprafata a democratiei ca impresie . Si astfel la suprafta in aparenta avem democratie dar in culise avem o cardasie a intereselor inguste de grup in care membrii isi pandesc greselile ca sa ocupe pozitia de leader prin evidnetierea lor. Efemeritatea pozitie de leader intr-o cardasie de interese ascunse sub masca interesului general al gruparii si masei de manevra a acesteia, consuma persoanele aflate in acea pozitie si acest consum este instrumentat si oficializat prin stabilirea timpilor de conditionare a ocuparii conditiei respective. In organizatiile puternice ipocrizia democratiei nu este valabila si pozitia de forta a leaderului este acceptarea arbitrarului acestuia si supunerii neconditionate, ceea ce realizeaza in fapt structurile militare de forta. Ca sa se genereze impresia hotararilor luate democratic se consuma in principal timp si resurse iluzioniste si deciziile sunt nesincrone cu situatiile care le impun iar activitatea grupului este greoie si mereu in urma circumstantelor ; in structura de forta militara decizia arbitrara este aproape sincrona cu circumstantele desi inertia inerenta a comunicarii ei la toate nivele induce necesitatea initiativei care surprinde pentru victorie , o premeditare a actiunilor in ascuns si pregatirea lor in secret. In fapt fie in structurile de forta fie in structurile de aparenta democratica pragmatismul impune acelasi tip de actiuni hotarate si pregataite in ascuns , secretul lor. Altfel structurile se dezmembreaza si sunt necompetitive daca apeleaza la transparenta. Democratia implica transparenta si acord comun si nu poate fi reprezentativa ci directa dupa cum a aparut conceptul in grecia antica. Aceasta conditie a democratiei directe implica faptul ca nu poate functiona decat in colectiviti limitate cantitativ de membri pentru ca altfel procesul deciziei este imposbil fizc de instrumentat in participarea directa a marilor comunitati. Astazi internetul ar creia aceasta posibilitate dinamica in care multimile pot vota si votul prelucrat repede ca sa se stabilrasca directia actiunii sau legea hotarata dar acesta varianta are limita simplitatii legilor si autocorectia lor, si deasemenea variantele de hotarari reduse numeric. Numai ca hotia si inselaciunea ca mijloc al puterii de secole intrebuintata a facut ca incredrea in ceea ce nu controlam direct ca activitate sa dispara si astfel democratia este fatada acceptata din neputinta impletirii armonioase a mijloacelor si instrumentarului implinirii aspiratiilor comune.Ce vreau sa relev este ca omul ca fiinta individuala are o aspiratie individuala si imbinarea armonioasa a tuturor acestor aspiratii - vise unice este o imposibilitate in afara marilor iubiri sau unei mari prietenii si mai folositor ar fi sa transparentizam aceasta evidenta in loc s-a ascundem sub pres ca pe gunoi si deasupra presului sa facem adevaratul gunoi sa straluceasca; este o inutilitate care deturneaza sensurile firesti ale existentei in iochii nocenti ai copiilor nostri. Daca nu ne putem iubi unii pe altii nu este necesar sa jucam teatrul iubirii semenilor si natiei ca vatra comuna ci mai pragmatic ar fi sa creem edificii in care iubirea sa se poata manifesta decat sa muncim la sustinerea unei falsitati utopice si meschine. Ce ne poate consuma mai mult decat ascunderea meschinariei si neputintei, a mediocritatii? .Ce motiveaza acest comportament altceva decat sustinerea unui invelis de falsitate si ipocrizie? De ce ne ascundem? Fictiunea ne sperie , teama este opitiunea nepotriva in circumstantele zilnice si punctuale , teama de izolare cand in fapt suntem izolati unii de ceilalti, reactia nepotrivita la propria izolare, iluzia comunitatii care la cel mai mic pericol este spulberata de actiunea supravietuirii cu orice pret. Am trait inconstient de ce traiam aceasta iluzie ca implinire si visle mele se implteau cu a prietenilor mei , faptele fiecaruia sustineau pe toti ceilsalti in reciprocitate si aceasta ingemare de vise si fapte au generat atata energie si putere incat la un moment dat a fost asumata ca merit strict personal si visul s-a spulberat ca si cum nu ar fi fost vreodata si picatura de ingemanre a fost absorbita de oceanul tumultelor de incercari fara izbanda.ale fiecaruia. Asta m-a invatat sa ma bucur intotdeauna de ce este fara sa ma mai preocup de continuitatea a ceea ce este, de tumultul nemultumirilor si de linistea ingemarilor prieteniei si increderii onorate in reciprocitate de hotararile nestramutate ale angakamentului personal. Cea mai profunda cunostere este cea a visului celui mai intim in a carui expresie suntem, isr misterul a ceea ce suntem sa fie acceptat si iubit chiar daca stim doar ca exista asa cum stim ca iubire exista fara sa o cunoastem si aratam cu degetul.; nu credem ca nu exista; greselile in iubire contrazic existenta ei , efectele sufrrintelor si durerilor din lipsa, ii certifica galagios lipsa. Dar maiestriile se invata greu si prin greseli dar faptul se exprima simplu si sicron cu el prin inocenta .Spiritul nu cunoaste ierarhii si exigente, nici rutinele spirituale; pentru mine nivelul de spiritualitate al cuiva este nivelul artei de a iubi pe care il exprima.sau nivelul sau de inocenta si spontaneitate(opusul premeditarii), intotdeauna este emanatia celui mai intim vis al implinirii personale.Este ordinul irevocabil ascuns al propriei fiinte sub pretextul motivatiilor nevoi si justificarile fiecaruia care-i descrie atasemnetele care-i blocheaza libertatea dea fi stapan pe propiile actiuni. Libertatea fara efort este sa spui nu , sa respingi constant tot ce vine la tine si cand spui da nu crezi ce spui chiar in timp ce rostesti Este firesc sa ne bazam doar pe noi insine dar ce minunat este cand primim ajutorul cuiva , nu este o rusine sa primim ajutor si ajutorul este alt mister al existentei.Sprijinul nu trebuie nici furat nici manipulat psihologic prin teatru slabiciunii, el este un raspuns curat la propria ta curaternie.
O actiune democratica ar fi aceea stabilita printr-un acord a majoritatii unei colectivitati . Acest acord este imposibil de realizat si in cazul a doua persoane care nu traiesc in acelasi vis-aspiratie ;asa ca hotararea democratic luata este o aparenta sub care se justifica o autoritate individuala prin impunere violenta si exclusivismul libertatilor individuale in fata pedepsei pentru abatere de la regula ierarhiei cutumice sau legiferate a delegarii puterilor personale. Numai dragostea sau prietenia poate corobora visele si aspiratiile individului intr-o unica si armonioasa impletire a lor ca decizie.O autoritate atoimpusa sa impusa ,intotdeauna este vulnerabila prin asumarea responsabilitatii individule ca povara a lipsei de responsabilitate a supusilor ei, motiv pentru care "supusii' isi devoreaza leaderii mai devreme sau mai tarziu cand nemultumirea personala nu este rasplatita prin sacrificiul supunerii. Multumirea este efemera in lipsa libertatii si nu este premiul abandonarii ei; ca urmare falsitatea domina imaginea de suprafata a democratiei ca impresie . Si astfel la suprafta in aparenta avem democratie dar in culise avem o cardasie a intereselor inguste de grup in care membrii isi pandesc greselile ca sa ocupe pozitia de leader prin evidnetierea lor. Efemeritatea pozitie de leader intr-o cardasie de interese ascunse sub masca interesului general al gruparii si masei de manevra a acesteia, consuma persoanele aflate in acea pozitie si acest consum este instrumentat si oficializat prin stabilirea timpilor de conditionare a ocuparii conditiei respective. In organizatiile puternice ipocrizia democratiei nu este valabila si pozitia de forta a leaderului este acceptarea arbitrarului acestuia si supunerii neconditionate, ceea ce realizeaza in fapt structurile militare de forta. Ca sa se genereze impresia hotararilor luate democratic se consuma in principal timp si resurse iluzioniste si deciziile sunt nesincrone cu situatiile care le impun iar activitatea grupului este greoie si mereu in urma circumstantelor ; in structura de forta militara decizia arbitrara este aproape sincrona cu circumstantele desi inertia inerenta a comunicarii ei la toate nivele induce necesitatea initiativei care surprinde pentru victorie , o premeditare a actiunilor in ascuns si pregatirea lor in secret. In fapt fie in structurile de forta fie in structurile de aparenta democratica pragmatismul impune acelasi tip de actiuni hotarate si pregataite in ascuns , secretul lor. Altfel structurile se dezmembreaza si sunt necompetitive daca apeleaza la transparenta. Democratia implica transparenta si acord comun si nu poate fi reprezentativa ci directa dupa cum a aparut conceptul in grecia antica. Aceasta conditie a democratiei directe implica faptul ca nu poate functiona decat in colectiviti limitate cantitativ de membri pentru ca altfel procesul deciziei este imposbil fizc de instrumentat in participarea directa a marilor comunitati. Astazi internetul ar creia aceasta posibilitate dinamica in care multimile pot vota si votul prelucrat repede ca sa se stabilrasca directia actiunii sau legea hotarata dar acesta varianta are limita simplitatii legilor si autocorectia lor, si deasemenea variantele de hotarari reduse numeric. Numai ca hotia si inselaciunea ca mijloc al puterii de secole intrebuintata a facut ca incredrea in ceea ce nu controlam direct ca activitate sa dispara si astfel democratia este fatada acceptata din neputinta impletirii armonioase a mijloacelor si instrumentarului implinirii aspiratiilor comune.Ce vreau sa relev este ca omul ca fiinta individuala are o aspiratie individuala si imbinarea armonioasa a tuturor acestor aspiratii - vise unice este o imposibilitate in afara marilor iubiri sau unei mari prietenii si mai folositor ar fi sa transparentizam aceasta evidenta in loc s-a ascundem sub pres ca pe gunoi si deasupra presului sa facem adevaratul gunoi sa straluceasca; este o inutilitate care deturneaza sensurile firesti ale existentei in iochii nocenti ai copiilor nostri. Daca nu ne putem iubi unii pe altii nu este necesar sa jucam teatrul iubirii semenilor si natiei ca vatra comuna ci mai pragmatic ar fi sa creem edificii in care iubirea sa se poata manifesta decat sa muncim la sustinerea unei falsitati utopice si meschine. Ce ne poate consuma mai mult decat ascunderea meschinariei si neputintei, a mediocritatii? .Ce motiveaza acest comportament altceva decat sustinerea unui invelis de falsitate si ipocrizie? De ce ne ascundem? Fictiunea ne sperie , teama este opitiunea nepotriva in circumstantele zilnice si punctuale , teama de izolare cand in fapt suntem izolati unii de ceilalti, reactia nepotrivita la propria izolare, iluzia comunitatii care la cel mai mic pericol este spulberata de actiunea supravietuirii cu orice pret. Am trait inconstient de ce traiam aceasta iluzie ca implinire si visle mele se implteau cu a prietenilor mei , faptele fiecaruia sustineau pe toti ceilsalti in reciprocitate si aceasta ingemare de vise si fapte au generat atata energie si putere incat la un moment dat a fost asumata ca merit strict personal si visul s-a spulberat ca si cum nu ar fi fost vreodata si picatura de ingemanre a fost absorbita de oceanul tumultelor de incercari fara izbanda.ale fiecaruia. Asta m-a invatat sa ma bucur intotdeauna de ce este fara sa ma mai preocup de continuitatea a ceea ce este, de tumultul nemultumirilor si de linistea ingemarilor prieteniei si increderii onorate in reciprocitate de hotararile nestramutate ale angakamentului personal. Cea mai profunda cunostere este cea a visului celui mai intim in a carui expresie suntem, isr misterul a ceea ce suntem sa fie acceptat si iubit chiar daca stim doar ca exista asa cum stim ca iubire exista fara sa o cunoastem si aratam cu degetul.; nu credem ca nu exista; greselile in iubire contrazic existenta ei , efectele sufrrintelor si durerilor din lipsa, ii certifica galagios lipsa. Dar maiestriile se invata greu si prin greseli dar faptul se exprima simplu si sicron cu el prin inocenta .Spiritul nu cunoaste ierarhii si exigente, nici rutinele spirituale; pentru mine nivelul de spiritualitate al cuiva este nivelul artei de a iubi pe care il exprima.sau nivelul sau de inocenta si spontaneitate(opusul premeditarii), intotdeauna este emanatia celui mai intim vis al implinirii personale.Este ordinul irevocabil ascuns al propriei fiinte sub pretextul motivatiilor nevoi si justificarile fiecaruia care-i descrie atasemnetele care-i blocheaza libertatea dea fi stapan pe propiile actiuni. Libertatea fara efort este sa spui nu , sa respingi constant tot ce vine la tine si cand spui da nu crezi ce spui chiar in timp ce rostesti Este firesc sa ne bazam doar pe noi insine dar ce minunat este cand primim ajutorul cuiva , nu este o rusine sa primim ajutor si ajutorul este alt mister al existentei.Sprijinul nu trebuie nici furat nici manipulat psihologic prin teatru slabiciunii, el este un raspuns curat la propria ta curaternie.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu