Am auzit la un moment dat ca "totul este iluzie" si o profunda revolta s-a declansat
Am cautat indelung semnificatia si consecintele acestei afirmatii; daca este adevarata ce consecinte ar avea afirmatia in existenta mea? Un profund sentiment de inselare si de explorare directa a ceea ce este s-a trezit, si stare de prezenta in necunoscut s-a instalat ,un sentiment de inutilitatea experientelor mele traite asa cum au fost ele. Eram nevoit sa o iau de la capat si nu puteam sa fac asta decat de la mine insumi vigilent si indisponibil la 'cunoscutul meu" care se releva ca fals. Toate dorintele si realizarile mele se relevau ca reactii la aceata "iluzie' la care reactionasem continuu luptandu-ma si insistand sa o modelez dupa propriile valori ideatice si emotionale. Revolta la afirmatia de mai sus ma condus la a-mi releva o insiruire de argumente in favoarea afirmatiei. Constiinta lumii traieste in iluzie dar care este aceeta? Evidentele perceptiei exploratoare si neatasate deja de manifestarile "iluzie" m-au condus la a realiza ca nu totul este iluzie ci iluzorie este atitudinea noastra in acest edificiu al totului si inchiputele solutii fara consistenta la provocarile totului. Acum pot afirma in limpezimea percetiei ca, iluzie este conceptul 'separarii' ca reflexie a modului in care percepem 'totul' ca pe o suma de existente separate intre ele si reactiile noastre in aceasta perceptie a separarii sunt parte a ei si sustin aceata iluzie a separarii. Noi percepem relitatea dar nu asa cum este ea ci modelata de propriile cunoasteri , o cunostere interpretativa sau stiintifica Invizibilele conexiuni mentale care m-au facut sa percep creierele individuale ca pe celule ale unui creier planetar format din toate creierele purtatoarelor de creiere de pe planeta , ,invizibilele relatii emotionale si invizibila comuniune planetara a biologiei sale si a concretetei obiective a plenitudinii comtinatoare, imi confirmau iluzia separarii ca generatoare de concepte si comportamente violente si exclusiviste in care fiecare se straduie sa excluda pe fiecare si denumeste asta supravietuire. Dupa cum evidenta releva nu este cineva care a reusit prin acesta atitudine sa reusesca altceva decat sa se izoleze pe sine si sa emane suferinta si durerea izolarii in lume, neiluzorie emanatie senzoriala a unei iluzorii axiome a separarii dupa care functioneaza gandirea. Vorbe veti spune, dar fara perceptia plenitudinii evidente a edificiului comun in care existam indiferent de forme si comportamente ca expresie a lui a fi, nu avem alternative in existente ci doar varianta reactiei la reactiile mediului ,un joc de X si O in care nimeni nu castiga ci toata lumea pierde, se saraceste pe sine risipindu-se in lupte inutile si lupta cu inutilitatile irationalului. Spiritul planetar EU Sunt al fiintei se releva constientelor fiintelor umane cand iluzia separarii inceteaza sa ne nai domine si acest "accident " tine de intelegerea timpului ca rutina a unei atitudini, a unui concept interpretativ al ciclicitatilor care sustin existenta biologica si viata de sine statatoare a planetei. Cand 'timpul se sfarseste', atasamente-le sau dependentele psihologice inceteaza si gandul se elibereaza de hainele sale uzate sau impuritastilor sale interpretative a iluziei separarii existentei prin revelatia continatorului care ne reflecta tacut un adevar existential impercetibil si sublim al comuniunii si interconectarii tuturor fiintelor ca expresii ale potentialului ssu de exprimare, neingradit conceptual. Iluzia separarii ne fura Bucuria iar exaltarea si satisfactia reusitelor noastre nu o pot inlocui vreodata. Adevarul comuniunii existentiale se reflecta in noi ca Bucuria lipsa a efortului de a fi prin supravietuire. Asta nu insemna ca lupta inceteaza ci ca ea se poarta nu prin alegere ci prin acordarea fiecaruia si taria acordului sau cu comuniunea existentiala si exprimarea acestei imanente spirituale. Nu nevoile de iubire sau apreciere, recunoastere ne mai motiveaza actiunile si demonstariile de merit, nici diplomele ca certificare a meritelor nu mai cautam ci bucuria ne conduce faptele prin care evitam conflicte inutile ideatice sau emotionale si restabilim echilibrele in natura care fac posibile existentele asa cum ele sunt si releva inutilitatea judecarii sau conceptualizarii modului in care sunt. Tot ce pot afirma dupa toate pataniile neplacute ca urmare a propriei conceptualizari a celorlalti este ca nu am vazut, sau simtit o alta radiatie a fiintei care sa nu excluda si sa nu afecteze comuniunea intrinseca si invizibila in care existam, alta decat radiatia care ne face sa ne bucuram de orice prezenta din propria perceptie fara sa simtim nevoia de a actiona sau corecta sau judeca acea existenta indiferent de cum este ea , pur si simplu ne bucuram ca exista Evident ca nu stiu si nu pot descrie ce si cum este acea radiatie ci doar ce simt cand eu insumi sunt prezent in ea ca radiatie a propriei prezente.Acum nu insist pe conceptul iluziei ci s-a simplificat lucrativ ca atitutidine proprie in propria percetie si vis a vis de ea a unei conceptualizari descriptive a unui fapt partial , separat luat din contextul plenitudinii sale si gresit interpretat ca atare fapt care-l transforma transformandu-ne in instrumente. Orice lucru sau miscare tratata separata de contextul plenitudinii sale existentiale interactive ne conduce la al trata ca instrument, de fapt abordarea noastra il transforma in instrument in propria constiinta si actionam apoi ca atare in interactiune prin folosirea lui. Este intamplator ca toti la un moment dat realizam ca suntem folositi ,deci instruentele unora altora, iar aceasta revelatie ne revolta peste masura ca expresie a inselarii si desconsiderarii ? relatia este nevazutul care ne conduce existenta si relatia de folosire ne conduce la revolta ca masura a desconsiderarii noastre ca fiinte intre care, cunoastem fara sa stim ca, unica relatie in unica fiinta este ceea ce fiecare alege sa fie. Daca va lipseste ceva , aveti o povara si o batalie vedeti ce ati ales sa deveniti si dincolo de alegere ce sunteti si ce doriti cu adevarat. Revelatia launtrica este inceputul unei existente de alt fel, mereu inoitoare in propria constiinta; fiintele umane sunt totmai frumoase, tot mai putenice biologic si rationale in gandire, tot mai bogate in intelegere, claritate si compasive in relatiile dintre ele, tot mai constiente de comuniunea lor care schimba din temelii organizarea societatii lor si temelia noii societati are valori izvorate din constiinta comuniunii planetare si plenitudinii indescriptibile a frumusetii si armoniei sale de sine statatoare. Este un mare privilegiu sa fii om al carui potential ramane necunoscut, misterul pe care prin faptele sale se releva constiintelor in existenta si imbogteste constiinta omniprezentei sursa. misterul nu ne impovareaza pentru ca nu cere demonstratie si nici explicatie ci doar trairea intensitatii sale.Suntem om si asta face ca ziua de maine safie libera si receptiva la misterul existential in manifestare si niciodata la fel ca cea de ieri; "main" este un loc in care totul este putenic , mai liber si mai frumos decat si-ar fi putu inchipui a fi. maine este ziua lui "eu sunt de dinainte de a fi". pe care astazi o intentionez prin faptele tacerii, sinarhia umanitatii trezite din hipnoza mintii sau iluzie.
Am cautat indelung semnificatia si consecintele acestei afirmatii; daca este adevarata ce consecinte ar avea afirmatia in existenta mea? Un profund sentiment de inselare si de explorare directa a ceea ce este s-a trezit, si stare de prezenta in necunoscut s-a instalat ,un sentiment de inutilitatea experientelor mele traite asa cum au fost ele. Eram nevoit sa o iau de la capat si nu puteam sa fac asta decat de la mine insumi vigilent si indisponibil la 'cunoscutul meu" care se releva ca fals. Toate dorintele si realizarile mele se relevau ca reactii la aceata "iluzie' la care reactionasem continuu luptandu-ma si insistand sa o modelez dupa propriile valori ideatice si emotionale. Revolta la afirmatia de mai sus ma condus la a-mi releva o insiruire de argumente in favoarea afirmatiei. Constiinta lumii traieste in iluzie dar care este aceeta? Evidentele perceptiei exploratoare si neatasate deja de manifestarile "iluzie" m-au condus la a realiza ca nu totul este iluzie ci iluzorie este atitudinea noastra in acest edificiu al totului si inchiputele solutii fara consistenta la provocarile totului. Acum pot afirma in limpezimea percetiei ca, iluzie este conceptul 'separarii' ca reflexie a modului in care percepem 'totul' ca pe o suma de existente separate intre ele si reactiile noastre in aceasta perceptie a separarii sunt parte a ei si sustin aceata iluzie a separarii. Noi percepem relitatea dar nu asa cum este ea ci modelata de propriile cunoasteri , o cunostere interpretativa sau stiintifica Invizibilele conexiuni mentale care m-au facut sa percep creierele individuale ca pe celule ale unui creier planetar format din toate creierele purtatoarelor de creiere de pe planeta , ,invizibilele relatii emotionale si invizibila comuniune planetara a biologiei sale si a concretetei obiective a plenitudinii comtinatoare, imi confirmau iluzia separarii ca generatoare de concepte si comportamente violente si exclusiviste in care fiecare se straduie sa excluda pe fiecare si denumeste asta supravietuire. Dupa cum evidenta releva nu este cineva care a reusit prin acesta atitudine sa reusesca altceva decat sa se izoleze pe sine si sa emane suferinta si durerea izolarii in lume, neiluzorie emanatie senzoriala a unei iluzorii axiome a separarii dupa care functioneaza gandirea. Vorbe veti spune, dar fara perceptia plenitudinii evidente a edificiului comun in care existam indiferent de forme si comportamente ca expresie a lui a fi, nu avem alternative in existente ci doar varianta reactiei la reactiile mediului ,un joc de X si O in care nimeni nu castiga ci toata lumea pierde, se saraceste pe sine risipindu-se in lupte inutile si lupta cu inutilitatile irationalului. Spiritul planetar EU Sunt al fiintei se releva constientelor fiintelor umane cand iluzia separarii inceteaza sa ne nai domine si acest "accident " tine de intelegerea timpului ca rutina a unei atitudini, a unui concept interpretativ al ciclicitatilor care sustin existenta biologica si viata de sine statatoare a planetei. Cand 'timpul se sfarseste', atasamente-le sau dependentele psihologice inceteaza si gandul se elibereaza de hainele sale uzate sau impuritastilor sale interpretative a iluziei separarii existentei prin revelatia continatorului care ne reflecta tacut un adevar existential impercetibil si sublim al comuniunii si interconectarii tuturor fiintelor ca expresii ale potentialului ssu de exprimare, neingradit conceptual. Iluzia separarii ne fura Bucuria iar exaltarea si satisfactia reusitelor noastre nu o pot inlocui vreodata. Adevarul comuniunii existentiale se reflecta in noi ca Bucuria lipsa a efortului de a fi prin supravietuire. Asta nu insemna ca lupta inceteaza ci ca ea se poarta nu prin alegere ci prin acordarea fiecaruia si taria acordului sau cu comuniunea existentiala si exprimarea acestei imanente spirituale. Nu nevoile de iubire sau apreciere, recunoastere ne mai motiveaza actiunile si demonstariile de merit, nici diplomele ca certificare a meritelor nu mai cautam ci bucuria ne conduce faptele prin care evitam conflicte inutile ideatice sau emotionale si restabilim echilibrele in natura care fac posibile existentele asa cum ele sunt si releva inutilitatea judecarii sau conceptualizarii modului in care sunt. Tot ce pot afirma dupa toate pataniile neplacute ca urmare a propriei conceptualizari a celorlalti este ca nu am vazut, sau simtit o alta radiatie a fiintei care sa nu excluda si sa nu afecteze comuniunea intrinseca si invizibila in care existam, alta decat radiatia care ne face sa ne bucuram de orice prezenta din propria perceptie fara sa simtim nevoia de a actiona sau corecta sau judeca acea existenta indiferent de cum este ea , pur si simplu ne bucuram ca exista Evident ca nu stiu si nu pot descrie ce si cum este acea radiatie ci doar ce simt cand eu insumi sunt prezent in ea ca radiatie a propriei prezente.Acum nu insist pe conceptul iluziei ci s-a simplificat lucrativ ca atitutidine proprie in propria percetie si vis a vis de ea a unei conceptualizari descriptive a unui fapt partial , separat luat din contextul plenitudinii sale si gresit interpretat ca atare fapt care-l transforma transformandu-ne in instrumente. Orice lucru sau miscare tratata separata de contextul plenitudinii sale existentiale interactive ne conduce la al trata ca instrument, de fapt abordarea noastra il transforma in instrument in propria constiinta si actionam apoi ca atare in interactiune prin folosirea lui. Este intamplator ca toti la un moment dat realizam ca suntem folositi ,deci instruentele unora altora, iar aceasta revelatie ne revolta peste masura ca expresie a inselarii si desconsiderarii ? relatia este nevazutul care ne conduce existenta si relatia de folosire ne conduce la revolta ca masura a desconsiderarii noastre ca fiinte intre care, cunoastem fara sa stim ca, unica relatie in unica fiinta este ceea ce fiecare alege sa fie. Daca va lipseste ceva , aveti o povara si o batalie vedeti ce ati ales sa deveniti si dincolo de alegere ce sunteti si ce doriti cu adevarat. Revelatia launtrica este inceputul unei existente de alt fel, mereu inoitoare in propria constiinta; fiintele umane sunt totmai frumoase, tot mai putenice biologic si rationale in gandire, tot mai bogate in intelegere, claritate si compasive in relatiile dintre ele, tot mai constiente de comuniunea lor care schimba din temelii organizarea societatii lor si temelia noii societati are valori izvorate din constiinta comuniunii planetare si plenitudinii indescriptibile a frumusetii si armoniei sale de sine statatoare. Este un mare privilegiu sa fii om al carui potential ramane necunoscut, misterul pe care prin faptele sale se releva constiintelor in existenta si imbogteste constiinta omniprezentei sursa. misterul nu ne impovareaza pentru ca nu cere demonstratie si nici explicatie ci doar trairea intensitatii sale.Suntem om si asta face ca ziua de maine safie libera si receptiva la misterul existential in manifestare si niciodata la fel ca cea de ieri; "main" este un loc in care totul este putenic , mai liber si mai frumos decat si-ar fi putu inchipui a fi. maine este ziua lui "eu sunt de dinainte de a fi". pe care astazi o intentionez prin faptele tacerii, sinarhia umanitatii trezite din hipnoza mintii sau iluzie.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu